PERSONALITĂȚI NEȘTIUTE SAU UITATE (XIX).VASILE STROESCU (1845-1926)

 ,,Vasile Stroescu, om distins și modest, a făcut pentru neamul românesc mai mult decât orice om politic. El și-a pus viața și averea la temelia operei înălțării României Mari.” ( I.Lupaș)

 

Vasile Stroescu

Vasile Stroescu, un adevărat Mecena al culturii române, s-a născut în Basarabia, în Ținutul Hotinului, la Trânca, pe 11 noiembrie 1845, fiind cel de la 15-lea copil al moșierilor  Ion Vasile Stroescu și Porfira Guțu. A studiat Dreptul la Universitățile din Moscova, Sankt Petersburg și Berlin. După terminarea studiilor a călătorit prin Europa, după care, începând cu anul  1867 a activat ca judecător la Tribunalul din Hotin, unde l-a cunoscut pe Alexandru Haşdeu, tatăl scriitorului și istoricului B.P. Haşdeu. A fost judecător până la moartea tatălui său, în 1875, când a renunţat la carieră şi s-a stabilit în satul Brânzeni,  o proprietate pe care o moștenise , situată la  25 km de Trânca. Aici, pe o suprafață de de 2 ha a făcut un parc dendrologic cu arbori rari, aduși  din toată Lumea. În câțiva ani, a reușit să sporească averea la 25.000 ha cultivate cu cereale, viță-de-vie, livezi, dar și pășuni pentru animale, organizând mari ferme de vaci, oi, porci și ,în special, de cai. A fost cel mai mare comerciant de animale din Basarabia: caii săi erau căutați de cavaleria rusească, oile erau vândute în sudul Rusiei pentru brânză, carne , lână și piei de astrahan, vitele și porcii erau exportați în Germania, iar fructele și vinurile  erau solicitate pe piețele Moscovei și Sankt Petersburgului. Astfel, a acumulat o mare avere, de care au profitat și țăranii de pe moșiile sale, pe care i-a organizat în cooperative de producție și consum, după modelul elvețian.

Conacul ,,Vasile Stroescu” din Brânzeni

A ridicat biserici la Şofrincani, Zăicani, Pociumbăuţi, Trinca, şi spitalele de la Trânca şi Brătuşeni. Conacul boieresc de la Brînzeni, îl va dărui, ulterior, pentru înfiinţarea unei şcoli de agricultură, care , astăzi, adăpostește un internat psihoneurotic.
   De asemenea, a făcut multe donații în România. În anul 1902, printr-o scrisoare adresată Ministrului de Instrucţie Publică din România, Vasile Stroescu „roagă” să primească suma de 200 000 lei pentru construirea de şcoli în satele sărace din judeţele Suceava, Botoşani, Neamţ şi Dorohoi, construindu-se din acest fond şapte şcoli primare cu dotările necesare, unei bune funcţionări. Între anii 1906 și1908 a donat 300.000 de ruble pentru ridicarea unei catedrale la București, capitala tuturor românilor. fiind astfel primul donator al Catedralei Mântuirii Neamului. Însă , cele mai multe donații le-a dat în Transilvania, și anume, pentru Banca ,,Albina”, de unde țăranii se împrumutau cu bani pentru a-și cumpăra pământ, Consistoriului Mixt din Blaj, Fondului Cultural al Românilor Ortodocși din Sibiu, ASTRA, pentru ridicarea de școli sătești și biserici. De asemenea a dat bani pentru ridicarea Școlii  Civile de Fete de la Arad, pentru construcția Liceului de Fete de la Beiuș, a construit școli sătești în Maramureș. 

   A fost membru fondator al Partidului Național din Moldova (1917) și  membru al Parlamentului României între anii 1919 și 1926 din partea Partidului Țărănesc, unde a contribuit la elaborarea Constituției din anul 1923. Pe 24 mai 1910, a fost ales membru onorific al Academiei Române ,, Drept recompensă pentru actele de binefacere și contribuția la trezirea conștiinței naționale.”

  A murit la București, pe 13 aprilie 1926, și a fost înmormântat cu funeralii naționale la  Cimitirul ,,Sf. Vineri”, pe Aleea Teilor.

,,Carte şi iar carte, şcoli şi iară şcoli, biserici şi iară biserici – prin ele ne vom ridica sufletul şi vom fi stăpâni pe cunoştinţe, bogăţii ce nu se pot fura şi nu se pot gâtui”, spunea Vasile Stroescu.

Pe curând,

Earnest

Sursa principală:

Sever Dumitrașcu, Florin Sfrengeu, Vasile Stroescu, în Zargidava, nr. VII, Bacău, 2008