EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CXVIII). PÉTER DEMÉNY, VÂRTEJ ÎN RELUARE

 

   

Péter Demény s-a născut în anul 1973, pe 24 iulie, la Cluj. A trăit la Cluj,  Zalău, Târgu Mureș, iar din anul 2022, la București. Este profesor la Facultatea de Litere de la UBB Cluj și redactor-șef la reviste de artă on- și offline „Matca“, pe care eu v-am recomandat-o pe acest blog. Este poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător din limba română în limba maghiară și invers.
 Romanul ,, Vârtejul în reluare” a fost publicat în anul 2023 la Curtea Veche Publishing, în traducerea lui Kocsis Francisko. Despre acest roman, autorul a spus următoarele, într-o filmare din septembrie 2024: ,,Vârtejul l-am scris în limba maghiară așa cum această carte a început să se scrie în mine în limba română (...) Este un roman în care frazarea e totul așa cum Sinceritatea e totul. Nu vreau să zic că numai scriitorii sau artiștii înțeleg asta, dar cu siguranță numai acei care au încercat măcar să fie onești cu ei înșiși.”
 Nu vă recomand acest roman pentru frazarea sa atât de asemănătoare cu a lui Garcia Marquez în ,, Toamna patriarhului”, ci pentru  a înțelege tinerii căsătoriți sau cei care vor să se căsătorească cât de importantă este atmosfera familiară în creșterea copiilor. Imre și fratele său sunt produsul mediului în care au trăit:un tată intelectual ratat,  bețiv, violent, o mama învățătoare cu studii universitare pe care o interesează mai mult renumele său și mai puțin starea psihică prin care trece Andris, ratat și bețiv ca și tatăl său. Imre ( fratele cel mare), personajul principal, absolvent al Facultății de Litere a Universității clujene, poet, publicist, editor la o revistă culturală, este prins în vârtejul vieții. El își justifică prin mediul în care a trăit, faptul că  nu se adaptează la o viață de familie liniștită, unde Maria, soția sa era  înzestrată cu ,, bunătate cu o asemenea calitate” pe care n-a mai constatat-o niciodată la nimeni. De aceea, nu știe să iubească, nu știe să se bucure, dar nici nu face vreun efort pentru a iubi, pentru a nu a-și trăi viața fragmentar. În capitolul 11 al cărții, autorul ne prezintă punctul de vedere al lui Imre, privind condiția maghiarului, minoritar din România, care susține că nu simte că România este țara lui, dar nici Ungaria, unde este considerat ,,vită de pustă”. Eu cred că este drama oricărui minoritar național din orice țară, care se încăpățânează să  înțeleagă că  nu poți separa cele două identități:  minoritar național și  cetățean al țării, în care trăiești, de ,,n” generații. În același capitol, Imre face o constatare nemaipomenit de reală, privind istoria noastră, și anume că noi, românii, nu am știut niciodată cum să profităm de o victorie pe care am obținut-o.
Autorul face uz de descrieri erotice. Este o ,,modă” în literatura contemporană de pretutindeni, având ca fals suport concepția  că numai astfel poți satisface publicul cititor. 

Lectură plăcută!

Pe curând,

Earnest