TĂMĂDUITORII FĂRĂ DE ARGINȚI (II). SFÂNTUL NECTARIE DE LA EGHINA

 ,,Iubirea este legătura societății și înfrățirea întregii națiuni. Este baza fericirii și bunăstării oamenilor și temelia tuturor virtuților. Este scara care-l ridică pe om la desăvârșire și-l arată cu adevărat chip și asemănarea cu Dumnezeu.” (Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina)

Sfântul Nectarie ( n.1. X.1846 la Silivria,
 d. 8.XI. 1920 la Atena)

 Luna noiembrie este numită luna tămăduitorilor fără de argint, pentru că în  această lună sunt sărbătoriți 16 tămăduitori. Primii sfinții tămăduitori din această lună, Cosma și Damian din Asia, sunt sărbătoriți pe 1 noiembrie, iar ultimul este Sfântul Stelian Paflagonul sărbătorit pe 26 noiembrie. Unii dintre ei erau medici ca frații Cosma și Damian, alții aveau doar cunoștințe medicale ca Sfânta Ecaterina, iar majoritatea erau preoți care au primit acest har. Printre aceștia este și Sfântul Nectarie din Eghina, care a fost canonizat pe data de 8 noiembrie 1961 de către Sinodul Patriarhiei Ecumenice, sub conducerea Patriarhului Atenagoras al Constantinopolului, cu numele de Sfântul Părinte Nectarie, Mitropolit de Pentapole, cu zi de cinstire în 9 noiembrie.
  Sfântul Nectarie s-a născut pe 1 octombrie 1846, într-o familie de greci creștini,  în orașul Silivria, situat în provincia otomană Tracia ( astăzi, Silivri, în provincia Istanbul din Turcia), oraș unde s-a născut în secolul al V-lea celebrul medic grec Herodicos, fratele filosofului sofist Gorgias. La botez, a primit numele de Anastasie. La vârsta de 14 ani, a plecat la Constantinopol ca să-și continue studiile începute în orașul natal. La 27 de ani, a devenit monah la Mănăstirea ,,Nea Moni”, întemeiată în anul 1042 de către Împăratul Constantin al IX-lea Monomahul ( astăzi, aflată în Patrimoniul UNESCO), primind numele de Lazăr, iar după un an de zile a  fost 

Biserica ,,Sfânta
Treime ” din Eghina

hirotonit diacon, primind numele Nectarie. După ce a terminat studiile teologice la Atena, a plecat, în anul 1885, în Egipt. Aici, a slujit la Biserica "Sfântul Nicolae“ din Cairo. La 15 ianuarie 1889, Patriarhul Sofronie l-a hirotonit Mitropolit Onorific de Pentapolis (eparhie corespunzând în acea vreme Libiei Superioare) și secretar patriarhal, fiind  reprezentantul său la Cairo. În urma unor calomnii venite din partea unor preoți invidioși  din Alexandria, care l-au acuzat de trădare, spunând că vrea să ia locul Patriarhului Sofronie, Patriarhul i-a retras, printr-o ordonanță, titlurile ierarhice, iar  el s-a întors, în anul 1890, în Grecia. Aici, a fost director la Seminarul Teologic Ortodox Rizarios, până în anul 1908, când și-a da demisia, retrăgându-se la Mănăstirea ,,Sfânta Treime” din Eghina. Această mănăstire este ctitoria sa, pe care a început s-o ridice în anul 1904, la cererea mai multor fiice duhovnicești care-și doreau să devină călugărițe. Retras la Mănăstirea din Eghina, a săvârșit numai fapte bune, ajutându-i pe cei săraci și pe cei bolnavi. Rugăciunile sale au vindecat mulți oameni aflați în suferință. Însă, o boală mistuitoare l-a slăbit, ceea ce le-au determinat pe măicuțe să-l ducă la un spital din Atena, unde, după două luni, pe 8 noiembrie 1920, a fost chemat la Domnul. A fost înmormântat la Mănăstirea Eghina. După șapte ani, când a fost dezgropat, trupul său era intact, răspândind multă mireasmă. 

Biserica ,,Sfântul Nectarie” din Eghina

La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaște au fost scoase din mormânt și așezate în biserica mănăstirii din Eghina, pentru cinstire și binecuvântare. 

   Sfântul Nectarie a fost, de asemenea, un cărturar și un înțelept, un teolog erudit. El a scris și a redactat mai multe scrieri teologice de morală și de istorie a Bisericii. Sfântul Ierarh Nectarie  era foarte smerit și blând și nu căuta cinste de la nimeni.  În timpul liber, lucra la grădina mănăstirii, îmbrăcat într-o haină simplă. 

  Mai târziu, la poalele mănăstirii, între anii 1973 și 1994, a fost construită o bazilică măreaţă, cu hramul ,,Sfântul Nectarie”, una dintre cele mai mari din Grecia, pentru a primi miile de pelerini ce vin în timpul verii şi în ziua prăznuirii sfântului. Astăzi, capul sfântului este păstrat într-o mitră de argint în biserica mănăstirii, iar alte părţi din moaştele sfântului se află alături, într-o raclă de argint.
  De asemenea, mâna stângă se află în catoliconul ( biserica primară) Mănăstirii ,,Marea Lavră” din Sfântul Munte Athos și  părți din moaște se află în câteva biserici din lume, dar cele mai multe se găsesc în mănăstirile și bisericile din România. Cultul Sfântului Nectarie  s-a răspândit în România, mai ales, după aducerea, în anul 2004, de părticele din moaștele lui la Mănăstirea Radu -Vodă din București. Cele mai multe biserici din țara noastră care au fost înzestrate cu părți din moaștele Sfântului Nectarie sunt în București ( în 9 biserici), în județele Suceava, Neamț, Cluj, Constanța. La Iași, la Mănăstirea Frumoasa și la Biserica ,,Sfântul Nectarie” din cartierul Alexandru cel Bun, în Bacău, la  Biserica ,, Adormirea Maicii Domnului”, Lazaret și în județul  Brașov la Schitul Șinca Nouă, comuna Șinca Nouă, Biserica “Sfânta Treime” Bucium, Schitul “Nașterea Maicii Domnului” Șinca Veche, și la Biserica “Sfântul Ioan Botezătorul şi Sfântul Visarion de Larisa”,cartierul Craiter, merg bolnavii de cancer pentru a se ruga. Sfântul Nectarie, care a murit de cancer, este cel care alină durerile bolnavilor de cancer și-i vindecă pe cei care se roagă cu evlavie și cu credință, pentru că orice minune dumnezeiască se săvârșește numai atunci când crezi în puterea vindecatoare a Domnului și a intermediarului dintre noi și Dânsul, în acest caz, Sfântul Nectarie, care se roagă, alături de noi.

  Pe curând,

  Earnest