Biserica ctitorita de Stefan cel Mare, Paraclisul ctitorit de Simion Movila, Bustul lui Stefan cel Mare, sculptor Dan Covataru
Tablou votiv, reprezentadu-i pe Stefan cel Mare, Bogdan cel Orb si Petru Rares
La 25 de km. de Iasi, dupa ce treci printre codrii seculari, se deschide o poienita unde zaresti zidurile groase ale Manastirii Dobrovat, ultima ctitorie a lui Stefan cel Mare (1503-1504) si primul ansamblu de pictura murala realizata in vremea lui Petru Rares (1529). Ca multe alte locuri incarcate de sacralitate si istorie din Romania, nici aceasta manastire nu a scapat de vitregiile vremurilor: a fost pe rand pradata de tatari, de rusi si de eteristi, iar dupa secularizarea averilor manastiresti (1865), chiliile calugarilor au servit pentru puscarie, orfelinat de fete, scoala de agricultura, scoala si ateliere de impletit cosuri din rachita. Dupa 1990 a revenit manastire si au inceput in anul 1994 a doua etapa de reabilitare (prima a fost in anii 70 ai secolului trecut, cand s-au facut cele mai importante lucrari), care, din pacate, a stagnat.
Ansamblul monahal cuprinde urmatoarele monumente: Biserica Coborarea Sfantului Duh, ctitoria lui Stefan cel Mare, Paraclisul ridicat in anul 1607 de catre Simion Movila si doamna Marghita, ca necropola pentru fiul lor, Pavel, cladirea anexa, care serveste pentru chiliile calugarilor, ridicata in anul 1668 de boierii Racovita, turnul de la intrare ridicat in anul 1742 de paharnicul Stefan Ruset si sotia sa Maria Sturdza, cu contributia baneasca a lui Macarie Hrisoverghi, bustul lui Stefan cel Mare, realizat de sculptorul si profesorul universitar, Dan Covataru.
Valoarea cea mai mare o are Biserica Coborarea Sfantului Duh, constructie de o maiestuoasa monumentalitate, ridicata din piatra si caramida, in stil moldovenesc. Constructia prezinta o dispozitie planimetrica mixta, pe plan longitudinal cu pronaosul, gropnita si naosul boltite, cu calote semisferice, pe arce suprapuse moldovenesti dispuse in fila. Trecerea spre planul triconc este marcata prin practicarea unor nise in zidurile laterale ale naosului.
Pictura este executata de un pictor local, care cunostea foarte bine schema iconografica traditionala din Moldova, dar si particularitatile picturii muntenesti. Pictura este executata in tempera, fiind o intoarcere spre un stil auster, cu amprenta monastica, cu teme noi in Moldova, pe care le intalnim in Muntenia, ca de exemplu reprezentarea Monologului, prezenta la Cozia cu un secol mai inainte. Sfintii au figuri ascetice, amintind de cei de pe bolnita de la Bistrita. Cercetatorii, analizand pictura, au gasit influente athonite, dar la acea data , marile ansambluri de pictura murala de la Muntele Athos inca nu fusesera realizate, ceea ce inseamna ca mesterii/pictori romani si-au adus aportul substantial la viata artistica a Muntelui Sfant, in secolul al 16-lea.
In gropnita se afla ingropati: Doamna Nastasia, prima sotie a lui Bogdan cel Orb si 6 membrii ai familiei Racovita.
Ma intreb: cine sunt vinovati de faptul ca acest ansamblu religios si artistic se afla in paragina, pentru ca lucrarile de reabilitare, fiind intrerupte, contribuie mai mult la degradarea zidurilor? Biserica Ortodoxa Romana care se ingrijeste sa ridice noi locasuri de cult, care sfideaza regulile estetice si care lasa ca acestea sa fie impodobite cu picturi executate dupa sabloane de asa-zisi pictori sau Ministerul Culturii si Cultelor care gestioneaza o slaehta de "specialisti", care nu au habar de comorile lasate in paragina ale patrimoniului romanesc?
Pe curand,
Earnest
Un comentariu:
Multumesc, Earnest! Numeste totusi pe cei 6 membri care si-au adus aportul la gropnita! Sa auzim de bine!
Trimiteți un comentariu