IAȘUL STUDENȚIEI MELE (XII). SĂRĂRIE

Casa Atanasie Bașotă (1828)

" Te salut oraș arhaic, plin de suveniruri
   Te salut cu toată stima, te salut și... n-am cuvinte!"
                                                       ( G. Topîrceanu, "Salut, Iași !")

     Sărărie, pe unde treceau negustorii medievali de sare spre Rusia sau Polonia, este o altă zonă frumoasă a Iașilor, un alt loc minunat al studenției mele, pentru că aici, iarna mă dădeam cu sania împreună cu prietena mea  (se mai bucurau de zăpezile străzii și niște studenți de la medicină, dar ei foloseau bobul), iar  în nopțile de primăvară mă "îmbătam" cu mirosul liliacului, fredonând boema lui Aznavour și  pentru că aici, mi s-a făcut indirect, din gelozie, prima declarație de dragoste.

  Sărărie este împărțită în două părți; strada Sărărie care începe din Târgu Cucului ( numit până în sec. al 18-lea Târgul Făinii), denumire venită de la expresia "vama cucului", care în argoul contrabandiștilor desemna locurile ascunse de trecere peste vamă și se termină la întretăierea cu strada Lascar Catargiu, de unde începe a doua parte, Șoseaua Sărărie, continuată de Șoseaua Ștefan cel Mare, care duce spre ieșirea din oraș pe drumul către Sculeni, punct de frontieră cu Republica Moldova.

   Sărărie este una dintre străzile Iașilor care mai păstrează vechea arhitectură a caselor cu demisol, (stil strategic de apărare împotriva tătarilor, care de pe colina Tătărașilor, vedeau doar acoperișurile de șindrilă, pe care le confundau cu pământul), grădinile cu trandafiri și cu liliacul la poartă, cu terasele și livezile din spatele caselor, unde în diminețele calde se bea cafeaua, iar în serile de vară și de toamnă se tăinuiește la un pahar de Cotnari. Este mult romantism și ședere blândă în acest colț al   bătrânei citadele.

Totuși, s-a  mai schimbat "peisajul" urbanistic al străzii: nu mai circulă vechiul tramvai cu un singur vagon, nu mai este  Hanul lui Topor ( a fost demolat în anul 1980) frecventat de Ion Creangă și Mihai Eminescu  ( Constantin Radinschi  ne povestește  că aici poposeau " mulți călători străini, negustori de toate felurile",iar  ieșenii "își depănau necazurile și amintirile în compania unui pahar de vin"), nu mai este  nici casa familiei Ion și Sofia Nădejde, au apărut clădiri noi ca Centrul de Imagistică a Clinicii  "Arcadia", Biserica Creștină Baptistă, Biserica Creștină Adventistă de Ziua a Șaptea. Unele case au devenit vile, dar strada mai păstrează frumoase clădiri din alte vremuri.

Școala "Spiru Haret"- orfelinat catolic (1911)

  Urcând pe Sărărie dinspre Târgu Cucului, vă recomand să vă opriți și să admirați, câteva clădiri de patrimoniu, care au aparținut sau care mai aparțin unor personalități importante din istoria noastră politică și culturală. La nr.6 este Casa scriitorului, politicianului și savantului Constantin Stere, care aparține astăzi părinților regizorului Mungiu, ridicată în a doua jumătate a secolului al 19-lea, la nr.14 este Casa logofătului filantrop Atanasie Bașotă, ridicată în anul 1828 în stil neoclasic moldovenesc, care a fost pe rând Școală Normală Superioară, cămin studențesc și cantină, Școală Profesională de Ucenici, Școală Specială Ajutătoare, ca astăzi să fie Restaurantul Star Grill, la nr.22 este Casa Sion, la nr. 40 este Biserica "Vulpe" ( după numele unuia dintre ctitori), cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", ctitorită în anul 1630 și refăcută în anul 1760, aparținând cele două bresle din zonă a blănarilor și a brăharilor (  aici fuseseră  două cimitire, unul turcesc și altul românesc care avea clopote vestite pentru armonia și frumusețea sunetelor și tot în curtea bisericii fusese ridicat un monument în cinstea Ecaterinei Vârnav, cea care a purtat drapelul pașoptist), la nr.121 este Casa Teodor Burada , ridicată în secolul al 19-lea , într-un stil prea modern pentru acele vremuri, la nr.134 este  Școala "Spiru Haret"-Orfelinat Catolic, ridicată la 1911, în stil haretian, la nr.140 este Casa poetului Mihai Ursachi, care până în anul în anul 1942 a aparținut pictorului Vedeneschi Pantelimon, autorul tabloului " Cuza Vodă", iar până la  1952 a fost atelierul de lucru al sculptorului Richard P.Hette, creatorul majorităților busturilor din grădinele ieșene și ale cariatidelor Fundației, la nr. 142 Casa sculptorului Richard P.Hette, la nr.189 Grupul Școlar de Arte și Meserii "Gh. Asachi", la nr.212 este Berăria Veche, unde se ascultă blues și jazz, la nr.220 sunt vechile Cămine Studențești "1 Mai", care aparțin acum UMF. Și plimbarea poate continua pe străzile colaterale, dar râmâne pe altădată.
Pe curând,
Earnest