EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XXIII). ADRIAN SORIN MIHALACHE, LUMINA CELUI NEVĂZUT

(n. la 27 noiembrie 1970, Suceava)

    "Suntem, de fapt, ceea ce reuşesc alţii prin strădaniile lor să zidească în noi, în perioade din viaţă când noi nici măcar nu suntem conştienţi de asta..." (Interviu acordat revistei "Lumina")

( se referea la rolul pe care l-au avut în formarea sa intelectuală şi umană familia sa şi profesorii pe care i-a avut de-a lungul educaţiei sale formale).

    Diaconul Sorin Adrian Mihalache este licenţiat în matematică şi teologie, a absolvit cursuri de master în psihologie, filosofie, teologie şi fizică teoretică, iar din anul 2010 este doctor în Filosofie al Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi cu teza „Dimensiunea cosmică a persoanei “, sub îndrumarea prof. univ. dr. Ştefan Afloarei. Este conferenţiar  la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iaşi. Îi puteţi audia unele conferinţe pe youtube.

 Cartea pe care v-o propun a fost lansată şi la Bacău, în luna decembrie, la sesiunea ştiinţifică “Credinţă-Cultură-Educaţie“ organizată de Asociaţia Profesorilor de Religie “Sfânta Paraschiva” Bacău.  “Lumina Celui Nevăzut“ , după cum spune autorul în subtitlul cărţii, reprezintă o privire teologică în raţionalitatea Creaţiei şi teoriile ştiinţifice recente despre Univers. Este rezultatul “ dialogului“ între ştiinţă şi teologie, cu referiri la conceptele filosofice din diferite perioade. Prefaţa cărţii aparţine Preafericitului Patriarh al României, Daniel , iar postfeţele aparţin academicianului Solomon Marcus şi profesorilor Ştefan Afloarei, Andrei Dorobanţu, Adrian Ştefan Cârstea, Gheorghe Nemţoi şi Alexandru Cecal. Cartea are 10 capitole: “Ordine, simetrie, frumuseţe în Univers“,“Tainele Microcosmosului“, “Universul“, “Cunoaşterea în teologia ortodoxă“,“Creaţia din perspectivele teologiei ortodoxe“,“Date ştiinţifice şi calcule utilizate în interpretările antropice cosmologice“,“Indicii despre unitatea Lumii“,“Universul şi lumea vieţii omeneşti“ , “Raţionalitatea Creaţiei “,“Ştiinţa, teologia şi edificarea omului“. Autorul ne propune diferite căi spre cunoaştere şi desprindem o realitate la care a ajuns şi oamenii de ştiinţă: perfecţiunea Universului este o Creaţie, iar descoperirile lor confirmă ceea ce dogmele religioase le-au  spus dintotdeauna. Cartea se citeşte uşor, în ciuda multitudinii de date, informaţii, teorii pe care le cuprinde, pentru că îţi trezeşte interesul şi vrei să afli ce urmează a descoperi în capitolul următor. Nu este scrisă pentru specialişti, ci pentru cei ce vor să afle ceva din marile taine ale Universului, pe care oamenii au vrut să le descifreze.

 În finalul cărţii, autorul conchide: “Câtă vreme ştiinţa naşte evlavie sau intensifică în noi credinţa în puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu, câtă vreme ne ajută să descoperim frumuseţile şi adâncul raţionalităţii lumii în care trăim, sau câtă vreme dialogul acesta ne foloseşte ca să-i ajutăm mai mult sau mai bine pe semenii noştri, el este semnificativ. Dacă ne-am (re) întors, prin dialogul ştiinţei cu teologia, în miezul vieţii spirituale, înseamnă că am îndeplinit rostul lui ultim.“
Lectură plăcută!
Pe curând,
Earnest