DESPRE SOLIDARITATE, REZOLUŢIE, M.C.V.

     

,,S-a împotmolit căruţa naţională, de când e trasă de oameni liberi" 

(Valer Butulescu)

      Solidaritatea este unitatea etico-politică a unui grup sau a unei clase sociale, care se bazează pe comunitatea de interese, obiective și standarde. În Parlamentul U.E. , România şi-a trimis reprezentanţii aleşi de popor, care au profesii diferite, aparţin unor partide politice cu ideologii diferite, dar care, acolo, constituie grupul parlamentar al României, unde, dincolo de faptul că sunt afiliaţi la grupuri parlamentare politice diferite, ei au ca obiectiv fundamental apărarea intereselor României.

   Însă, în Anul Centenar, interesele personale sau cele politice ale grupurilor unde s-au afiliat liberalii români şi useriştii ( care de cele mai multe ori nu corespund cu interesele României), aceşti românaşi au uitat că aparţin, în primul rând, grupului parlamentar al Românieişi, votând Rezoluţia şi nemuritorul M.C.V., fără remuşcări, motivându-şi gestul ca fiind împotriva Guvernului, nu împotriva României. Nu au dat dovadă de solidaritate naţională. Probabil, această noţiune şi sentimentul pe care-l exprimă le sunt străine.

    Oameni oneşti, indiferent de convigerile dumneavoastră politice, credeţi că este normal, ca în anul în care România sărbătoreşte un secol de la desăvârşirea unităţii sale naţionale, când se pregăteşte să ia preşedinţia Consiliului U.E., nişte parlamentari români la U.E. să voteze împotriva propriei ţări?. Ce imagine arătăm noi Lumii: a unei ţări unite în interese sau a unei ţări dezbinate, după un veac de unitate? Niciodată naţionalul nu poate fi înlocuit de alte doctrine politice, pentru că atunci, eşti pierdut ca naţiune. Acest lucru l-au înţeles întemeietorii partidelor politice româneşti, care şi-au numit partidele lor şi naţionale. Este specific României ca Partidul Liberal să fie şi Naţional, ca Partidul Ţărănesc să fi fost şi Naţional, în urma unirii cu Partidul Naţional Român din Transilvania, pentru că România a fost singurul stat creştin european, căruia alţi creştini europeni au vrut să-i distrugă identitatea naţională, adică să-i distrugă românismul!.

     Acum, noi ce facem?. Ne dezbinăm, susţinând pe unii sau pe alţii, ne luptăm în orgolii, uitând interesul major al acestei ţări. De  ce m-ar interesa pe mine, cetăţean al acestei ţări, luptele politice dintre partidele din Germania, Olanda etc?. Pe mine mă interesează ca ţara mea să prospere, să fie o ţară suverană, să-şi gestioneze singură resursele, să păstreze portul Constanţa cu sau fără flotă, oamenii să trăiască în pace, făra ca ţara mea  să se implice în războiul  declanşat de interesele economice şi politice ale altora,  iar noi să nu fim ,,carne de tun" sau  marionetele cuiva.

       Înfăptuitorii Marii Uniri, oameni politici, oameni de cultură, eroi anonimi şi oameni aparţinând diferitor clase şi categorii sociale ne privesc, de Dincolo şi îşi zic: Oare acest lucru am vrut noi pentru această ţară? Aşa visam noi să arate România, după o sută de ani de la voinţa noastră de a avea o singură ŢĂRĂ?. Urmaşii noştri ne-au uitat cu desăvârşire şi au uitat  idealul nostru!

      Ei au făurit o ŢARĂ, iar noi făurim DUŞMĂNIE şi URĂ!

      Pe curând,

      Earnest