DESPRE SCORȚIȘOARĂ

  Scorțișoara , obținută din scoarța scorțișorului, a fost prețuită din timpuri străvechi, atât pentru gustul ei, cât și pentru proprietăție sale medicinale. A fost folosită și mai este folosită în prepararea dulciurilor, a diferitor mâncăruri și ca adjuvant în tratarea diabetului zaharat de tip B, a obezității, a infecțiilor și răcelilor, în sporirea atenției, a memoriei, în îndepărtarea tensiunilor nervoase, ajută la dilatarea vaselor de sânge, îmbunătățind circulația și oxigenarea celulară etc.

Scorțișor, copacul veșnic verde

 Despre folosirea scorțișoarei, găsim suficiente date pe Google, însă mai puține informații despre comerțul cu scorțișoară, de-a lungul istoriei. În Antichitate, scorțișoara ajungea în Europa prin comercianții fenicieni și apoi prin cei greci, prețul ei, fiind echivalent cu cel al aurului În Biblie, scorțișoara este amintită de câteva ori, iar grecii, iubitori de mituri, spuneau că ar fi fost scoasă din cuibul Păsării Phoenix și că ar crește în țara lui Dionyssos ( adică în ținuturile tracilor). Având o astfel de origine, era firesc ca grecii să o vândă scump!. Însă țara clasică a scorțișoarei este Ceylonul. În secolul al XVI-lea, portughezii au constatat că aici crește cea mai bună varietate de scorțișor și au instituit monopolul asupra comerțului cu scorțișoară, pe care l-au preluat, mai târziu, olandezii. Aceștia, deveniți ,,cărăușii mărilor", s-au îmbogățit , vânzând mărfuri din Orient în Occident, pe care nu întotdeauna le-au cumpărat, așa cum au făcut , de exemplu, cu scorțișoara. Ei au impus populației din Ceylon o dare în natură în scorțișoară: fiecare bărbat, trecut de 12 ani, trebuia să dea  anual 25 de kg de scorțișoară, crescând, încetul cu încetul, această dare până la 303 de kilograme ( fără să fiu răutăcios, olandezii nu și-au uitat năravurile: impun diferite restricții României, până vor obține portul Constanța)! Cea mai bună scorțișoară se obținea din copacii din mijlocul Ceylonului, unde se ajungea foarte greu. De aceea, au început, în anul 1770, să facă plantații în teritoriile situate în apropierea porturilor. Pentru a menține prețurile ridicate, atunci când producția era mare și scădeau prețurile, dădeau foc, la Anvers, la munți întregi de scorțișoară ( documentele  vremii spun că mirosul s-ar fi răspândit prin toată Olanda). Începând cu secolul al XIX-lea, monopolul  scorțișoarei a trecut asupra Imperiului Britanic. În retragerea lor, olandezii au luat puieți de scorțișor și i-au plantat  în Sumatra, Iava și Borneo. Francezii au făcut același lucru în Isle de France ( astăzi, Maurițius). Mai târziu, scorțișorul a fost plantat și în Brazilia.

   Astăzi, nicio Putere nu mai deține monopolul asupra scorțișoarei. România o importă direct de la producători, mai ales din India. Scorțișoara nu mai este o mirodenie scumpă și o putem găsi în orice magazin, supermarket cu produse alimentare, sub formă de pulbere sau bețișoare. De asemenea, în farmacii, găsim și ulei esențial de scorțișoară cu uz intern sau extern, Consumul constant de ulei de scorţişoară ajută la prevenirea bolii Alzheimer, potrivit specialiştilor de la Universitatea din Tel Aviv. Uleiul cu  uz extern este foarte bun în tratarea micozei de la unghii.

  Pe curând,

  Earnest