miercuri, 12 iunie 2019

DESPRE SUPERSTIŢII (XVI). FLORILE (VI)

,,Una zice: ,,ia-mă că eu sunt bună pentru dragoste!"
Alta zice: ,,ia-mă pe mine, că sunt pentru cinste!" dar alta că-i de noroc.
Alta spune: ,,ia-mă pe mine, că bani mulţi vei avea!" Şi de boale, de leacuri, de toate spun şi se îmbie.Numai trebuie să pricepi limba lor."
                                                                                                                      ( E.N.Voronca, ,,Datinile")

Floare de tei
Lămâiţă
   Superstiţiile sau credinţele spun că în flori, ierburi şi pomi se pot cuibări fie spirite bune, fie spirete rele. De aceea, aceste plante se comportă ca nişte făpturi vii: bolesc, tânjesc, suferă, vorbesc între ele. La marele sărbători de peste an, când ,, se deschide cerul" ( de Anul Nou, de Paşti, de Rusalii etc), plantele vorbesc între ele, iar oamenii pot înţelege limbajul lor. De fapt, cercetătorii japonezi au demonstrat că florile vorbesc, înregistrând un liliac, care a scos anumite sunete, atunci când a trecut pe lângă el un om care, cu o zi în urmă, i-a rupt o creangă.
      Pe vremuri, florile cultivate în grădini, în curtea caselor, pe morminte sau în glastre şi expuse pe pervazul ferestrelor aveau şi evidente proprietăţi apotropaice, deşi aspectele estetice au estompat astăzi rosturile magice ale acestora.
    În luna iunie, înfloresc ultimii copaci cu flori frumos mirositoare: iasomia, socul, salcâmul, teiul. Despre aceşti copaci, voi relata altă dată, acum voi spune câteva superstiţii sau credinţe despre florile lor.
   De exemplu, floarea de iasomie ( lămâiţa sau serincaşul) este floarea cinstei şi doar miresele- fecioare au dreptul să poarte coroniţe de lămâiţe, ca să fie cinstite până la moarte, de familia lor şi de comunitate. Dacă îşi pun coroniţă, atunci când nu merită această cinste, nu vor fi fericite în căsnicie.
În Cehia, fetele ies noaptea şi scutură o floare de soc, spunând: ,,Eu scutur socul, iar tu, câinele de dincolo, latră ca să ştiu unde se găseşte ursitul meu!".De Rusalii ( Duminica Teiului) , crengile de tei cu flori se pun la porţi, uşi, adăposturile animalelor, după ce sunt sfinţite, alături de crengile de soc, plop, mur sau ştejar. Ele sunt considerate ,, limbile de foc ale puterii Sfântului Duh, care s-a pogorât peste Sfinţii Apostoli în această zi" şi apăra  curtea, casa de spiritele rele, fiind folosite şi ca leacuri ( de fapt se cunosc beneficiul ceaiurilor din aceste plante). Florile de tei sunt, de asemenea, protectoare ale îndrăgostiţilor.
Căldăruşă
În luna iunie înfloresc, de asemenea, trandafirii, macii, garofiţele, margaretele ( despre acestea , am scris deja) cât şi căldăruşa, sânziana şi altele despre care nu ştim că ar exista o credinţă sau superstiţie.
Căldărușa sau columbina este o domnișoară a grădinilor de vară, numită şi floarea castelelor sau a conacelor, pentru că, pe vremuri, era o plantă rară şi nu se găsea decât în gradinile celor înstăriţi. Ea este o floare sacră, de aceea se consideră că trebuie să pui în casă şapte fire de căldăruşă, care reprezintă cele sapte daruri ale Sfântului Duh sau cele şapte suferinţe ale Maicii Domnului. De asemenea, trei fire de căldăruşă reprezintă Sfânta Treime.
Sânziene galbene
Sânziana, floarea soarelui, este cea mai veche plantă sacră în mitologia românească, credinţele şi superstiţiile ei find rezultatul sincretismului religios dintre religiile precreştine din spaţiul românesc şi cele creştine. Ele sunt florile Zânelor, Ielelor şi ale Drăgaicelor. Coroniţele de sânziene se duc la biserică în ziua de Sfântul Ion, ele având multe semnificaţii. Unele sunt păstrate în biserică, altele sunt luate de fete şi aruncate peste casă, ca să afle din ce parte va fi ursitul ei ( dacă rămân agăţate de horn - simbol axial masculin, înseamnă că nu se vor căsători prea devreme), după care se împodobesc cu ele coarnele animalelor, pentru ca acestea să fie fertile. Înainte de Sărbătoarea Sânzienelor, nu sunt invocate făpturile pe care acestea le reprezintă, ci florile însăşi. În ajunul acestei sărbători, fetele şi băieţii, care vor să se căsătorească, se adună seara. Băieţii fac ruguri, aprind făclii şi le învârtesc de la răsărit la apus, strigând: ,,Du-te Soare, vino Lună, / Sânzienele îmbună, / Să le crească floarea floare, / Galbenă mirositoare, /Fetele să o adune, / Să le prindă în cunune, / Să le pună la pălărie, / Struţuri pentru cununie, /Boabele să le răstească, / Până-n toamnă să nuntească."
Pe curând,
Earnest

Niciun comentariu: