joi, 12 decembrie 2019

AU TRECUT 30 DE ANI!

   Nici nu știu cât de repede au trecut cei 30 de ani de la Revoluția din decembrie 1989. În august 2010, scriam pe acest blog ,,Ce aveam și ce avem" și spun astăzi că-mi mențin zicerile, cu foarte mult regret!  Aș fi vrut, să nu am dreptate!
   Nu sunt nostalgicul acelei epoci, ci nostalgicul entuziasmului acelor zile de decembrie, pline de speranțe.
   Plâng, pentru cei care au ieșit în stradă pentru libertate, mai precis, pentru libertatea de exprimare, pentru dreptate și o justiție corectă. Și mă îngrozește gândul că mulți au murit degeaba, pentru că nici măcar, unii oameni nu-și mai permit să aibă o libertate a conștiinței, pentru că aceasta este mult  îndoctrinată de propagandă, pentru că lipsa de cultură politică ( paradoxal fenomen într-o societate multipartidică) le permite manipularea gândirii . De fapt, avem multe partide politice dar lipsite de doctrine. Scopul membrilor acestor partide este să pună mâna pe putere. Compar epoca actuală cu perioada anilor 50 ai secolului trecut. Parcă trăim într-un film horror, în care doar ,,decorul" s-a schimbat, dar ,,esența" e aceeași: Tribunalele Populare au devenit Justiția Străzii, unde justițiarii au schimbat steagul cu secerea și ciocanul cu tricolorul decupat pe culoarea galbenă, unde lozinca ,,Jos cu dușmanii luptei de clasă" s-a transformat în Muie P.S.D.", unde hora încinsă pe ,,Internaționala" a devenit săritul scandat ,, Cine nu sare, la închisoare"! ...
    Îmi pun adesea aceste întrebări: de ce oamenii îi urăsc pe cei care le fac bine, de ce îi aleg pe cei care nu le fac bine și de ce aceștia, odată ajunși la putere, îi urăsc pe cei care i-au ales și -i iubesc pe străini, favorizându-i în detrimentul propriei națiuni?
   Singurul lucru care a mers strună, de la Revoluție încoace, a fost ura. În cei 30 de ani au fost ridicate foarte multe biserici, care sunt pline. Oamenii merg în pelerinaje, atât în țară cât și la locurile sfinte din alte țări, rugându-se dar răutatea și ura s-au adâncit. Aceasta este tot o consecință a deteriorării conștiinței.
    Îmi amintesc că în anul 1982, la Focșani, Adrian Păunescu cu George Nicolescu lansau la Cenaclul Flacăra cântecul ,, Ordinea de zi"  (Dup-atâtea grozăvii care mai sunt/Şi-naintea celor ce vor fi/Noi, cei simpli şi cei buni de pe pământ/Vrem o altă ordine de zi.), al cărui refren erau două întrebări: ,,Viața noastră unde ești? Viața noastră, ce ați făcut cu ea?" Cenaclul trebuia să se țină și la Mausoleul de la Mărășești dar au venit doar câțiva membri și au ținut un recital pe scena sălii de activități a liceului. A fost și George Nicolescu, care nu a mai cântat acest cântec. După trei ani, în urma spectacolului de pe stadionul de la Ploiești, Cenaclul Flacara a fost interzis. Cică au fost găsiți pe stadion chiloți și seringi. De unde droguri, în acele vremuri? Serviciile de atunci aveau imaginație, pe care au transmis-o urmașilor.
În toate spectacolele Cenaclului Flacăra, se făceau trei semne: V,L,C, scadându-se Victorie, Libertate, Cultură! Mă întreb: cine a obținut victoria în România, în ce constă actuala libertate și unde este cultura?
Care este Ordinea de zi, la cei 30 de ani de la Revoluție? Ura ca politică de stat? Învrăjbirea între cetățeni? Răzbunarea pe cei mai deștepți ca ei? Dosariada?
Voi, care dețineți Puterea în această Țară pe care n-o iubiți, ce ați făcut cu viața noastră?
Voi, care v-ați dat viață pentru libertate, rugați-vă pentru această Țară, iar Dumnezeu să vă odihnească în pace !
https://www.youtube.com/watch?v=icpd-bF6iP0
 Pe curând, 
 Earnest

Un comentariu:

Diana spunea...

Trist, foarte trist. Eu il regret pe Ceausescu. A fost un adevarat patriot. Astia l-au omorat ca sa ia puterea si sa se imbogateasca ei.