duminică, 12 ianuarie 2020

DESPRE DROJDIA DE BERE

       Drojdia de bere a fost  numită, în anul 1837, de  cercetătorul Meyen, Sacharomyces Cerevisae ( mucegaiul/ciuperca dulce a berii). El a descoperit că aceasta este formată din microorganisme vii, unicelulare, conținând 16 aminoacizi, 17 vitamine ( toate vitaminele din complexul B, D, H, E), acid nucleic , seleniu, magneziu. Anticii nu cunoșteau ce este drojdia de bere dar o foloseau în cosmetică și în tratarea unor boli. Abia în secolul al XVIII-lea, un producător de pâine din Austria a descoperit că drojdia de fund de la fabricarea berii contribuie la creșterea aluatului.  Prin fermentarea zahărului pe lângă alcool se degajează dioxid de carbon, care afânează aluatul, făcând ca acesta să crească.
     Cea mai veche informație despre folosirea drojdiei de bere o deținem din Antichitate, de la babilonieni. Aceștia aveau o zeiță a berii și a drojdiei de bere, numită Nidaba. Inițial, această zeiță a fost la sumerieni a agriculturii și a contabilității, protectoare a cărturarilor, fiind reprezentată cu șuvițe de spice în păr, cu tăbliță și cu un instrument de scris în mâini. La babilonieni , avea alte atribute, ea era reprezentată , având curmale la urechi ( în Antichitatea Orientală, berea se fabrica din curmale sau smochine),  zeița fiind recunoscută  pentru puterile ei terapeutice. De aici, tragem concluzia că sumerienii foloseau drojdia de bere în tratarea unor boli. Egiptenii și celții foloseau drojdia de bere pentru înfrumusețarea tenului și a pielii, în general. Plinius ne relatează că Hypocrate a descoperit în anul 370 î.e.n. acțiunea diuretică a berii și o recomanda ca remediu.
       În Evul Mediu, călugării, care îi supravegheau pe bolnavii de lepră, consumau drojdie de bere, în scop preventiv și o recomandau în tratarea scarlatinei și a rujeolei.
     În secolul al XIX-lea, medicii germani o recomandau copiilor sau adulților, care sufereau de oboseală cronică, surmenaj sau celor subalimentați.
        Actualmente, drojdia de bere este recomandată atât în cure interne cât și în cure externe.
Cure interne: anemie, avitaminoză, demineralizare, rahitism, tulburări de creștere, intoxicații, tulburări ale sistemului nervos, obezitate, diabet zaharat, afecțiuni cardio-vasculare și hepato-biliare, căderea părului.
Cure externe: împotriva ridurilor,  căderii părului, acneei, psoriazisului, seboreei, ulcerațiilor genitale și anale.
     Se utilizează drojdia de bere proaspătă, uscată sau tablete de bere, fabricate la noi de Rotta Natura, Hofigal sau Dacia Plant.
    În zootehnie, medicii veterinari o dau porcilor, pentru a grăbi perioada de creștere, înlocuind astfel, acele suplimente chimicale.
    Găsiți pe Google suficiente rețete de măști, pentru întreținerea tenului. Mama mea folosea o mască, care se prepară rapid  și avea un ten luminos, fără riduri: drojdie de bere, un gălbenuș de ou ,,de țară", miere de albine. O ținea pe față 20 de minute, după care se spăla cu ceai de mușețel. Împotriva pistruilor, folosea o mască cu drojdie de bere dizolvată în apă oxigenată.
    Trebuie să rețineți, că drojdia de bere în cure interne nu trebuie consumată de persoanele  care au inflamații ale intestinului, cum ar fi colita ulceroasă, fiindcă poate agrava inflamația. De asemenea, este contraindicată celor imunodeprimați sau care sunt sub tratament de chimioterapie. Unele persoane pot fi și alergice.
     Pe curând,
     Earnest


2 comentarii:

Diana spunea...

Ar trebuie sa facem o cura cu drojdie proaspata

Earnest spunea...

Eu o voi începe de joi