miercuri, 15 ianuarie 2020

MONUMENTE RESTAURATE/REFĂCUTE (I). MĂNĂSTIREA COȘULA

Mănăstirea Coșula, 1535
   Scriam pe acest blog despre monumente uitate, aflate în paragină ( unele dintre ele, cum este Mănăstirea Răchitoasa, au fost total restaurate). M-am hotărât să scriu despre monumente care au fost restaurate sau refăcute.
  Încep cu Complexul Monahal de la Coșula, pe care vă invit să-l vizitați, când mergeți în frumosul oraș Botoșani. Cu 20 de km., înainte de a ajunge la Botoșani, o luați la dreapta, când ieșiți din Flămânzi și după 3 km. ajungeți la Mănăstirea Coșula. Mănăstirea este ctitoria  lui Matieș Coșolvei, vistiernicul  lui Petru Rareș, în prima domnie, făcut logofăt de domnitor, în a doua domnie.
 Biserica a fost ridicată într-un an, 1535 și pictată în doi ani , 1537-1538.  A fost, în perioada medievală, al treilea mare așezământ ortodox european, având o obște de 1500 de călugări români și greci. Aici, s-au refugiat, în anul 1775, călugării de la mănăstirile din Bucovina ocupată de austrieci. În perioada stalinistă, mănăstirea a fost închisă, iar  unele dintre clădirile așezământului au fost transformate în depozite de cartofi, biserica devenind una de mireni. Marea bibliotecă a mănăstirii s-a risipit. Aici, a fost tradusă, în secolul al XVIII-lea, pentru prima oară în limba româna, Historia lui Herodot, descoperită de Nicolae Iorga și dusă la Academia Română.
Galbenul de Coșula, 1538
   Biserica a fost ridicată din piatră, folosindu-se   cărămizi la ferestre și ocnițe. Este construită în stil moldovenesc, cu turla pe naos și este singura biserică pictată și în exterior, din județul Botoșani. Din pictura exterioară se păstrează, doar un fragment din ,,Judecata de Apoi", considerat unicat, pentru că, Raiul este pictat jos, iar Iadul este pictat sus. Bisericii i s-a adăugat în secolul al XIX-lea un pridvor și a fost refăcută pictura, de două ori. 
    În timpul restaurării, s-a reușit să se înlăture o parte din cele două straturi de pictură din secolul al XIX-lea, ajungându-se la pictura originală, descoperindu-se celebrul ,,galben de Coșula". Nu se cunoaște numele pictorilor. Probabil au fost cei formați la Școala lui Dragoș Coman ( pictorul bisericilor Arbore și Voroneț), care au folosit tehnica în frescă și pigmenții naturali. Acest ,,galben de Coșula" nu se șterge și nu poate fi reprodus. Este folosit , în special, la aureola sfinților. Starețul mănăstirii a început să lucreze la documentele pentru trecerea acestui monument în patrimoniul UNESCO, pentru celebrul galben, încadrându-se în culorile recunoscute unicate, ca albastrul de Voroneț, verdele cu 33 de nuanțe de la Arbore, verdele de la Sucevița sau roșul de la Moldovița și Humor.
 Complexul monahal mai cuprinde zidul, turnul clopotnița, casa egumenică, beciurile, arhondaricul.
Nu ratați să vizitați acest monument sacru, care a rezistat vitregiilor vremurilor, loc de închinăciune și de cultură ortodoxă românească, care a contribuit la dezvoltarea limbii române, ca limbă de cultură religioasă și laică. Este unul dintre cele mai reușite restaurări ( ca și Complexul brâncovenesc din Râmnicul Sărat, pe care vi l-am recomandat pe acest blog), pe care vi-l recomand astăzi, de Ziua Națională a Culturii Românești, și care ne face mândrii de măiestria strămoșilor noștri.
   Pe curând,
   Earnest

Un comentariu:

Rodica spunea...

Este minunată această mănăstire. Merită vizitată, mai ales primăvara, vara, toamna, pentru ca să vă puteți bucura de frumusețile naturii. Bravo tuturor celor care s-au implicat în reabilitarea ei!