luni, 16 martie 2020

200 DE ANI DE LA NAȘTEREA DOMNITORULUI ALEXANDRU IOAN CUZA

20 martie 1820, Bârlad
15 mai 1873, Heidelberg
 ,,Unirea e singura stare politică ce putea să asigure viitorul nostru şi să  ne  permită a da   ţării  organizarea ce o aştepta  de atât  de mult timp".
(Alexandru Ioan Cuza, 24 ianuarie, 1859)

Pe 20 martie se împlinesc 200 de ani de la nașterea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Unite, care prin reformele sale a desăvârșit unirea înfăptuită prin dubla sa alegere: la Iași pe 5 ianuarie 1959 și la București pe 24 ianuarie 1859.
În drumul său spre București, domnitorul a poposit la Bacău, găzduit fiind de rudele sale, familia Docan,  în casa cunoscută astăzi sub denumirea Casa Rafailă, de strada Cuza Vodă, care a fost incendiată în această iarnă. Din păcate, clădirea este părăsită, deși se află pe lista monumentelor și , probabil, va avea soarta casei lui V. Alecsandri.
În comuna Răchitoasa, în beciul mănăstirii, domnitorul a fost închis fie intenţionat de către călugării greci ca o răzbunare pentru reformele religioase, fie pentru că nu l-au recunoscut atunci cănd acesta a dorit să afle mai multe lucruri despre stareţul grec.
În această postare, nu voi relata despre domnia lui Cuza, ci vă voi prezenta câteva aspecte, mai puțin cunoscute, despre strămoșii săi și despre dânsul.
Doi stră-străbunici ai domnitorului au fost condamnați la moarte. Spătarul Cuza a fost condamnat de domnitorul Mihai Racoviță, în anul 1717, la moarte prin spâzurătoare, pentru uneltire. Execuția a avut loc la Iași, fiind spânzurat de furca scrânciobului din curtea domnească. Nepotul acestuia, Ioniță Cuza, a fost condamnat de domnitorul Constantin Moruzzi, în anul 1778, la moarte prin decapitare, pentru faptul că s-a împotrivit fărădelegilor cotropitorilor (era perioada când pe teritoriul Principatelor se desfășurau  războaiele ruso-austro-turce).
Tatăl lui Alexandru Ioan Cuza, ispravnicul  și apoi postelnicul Ioan Cuza, a fost de două ori deputat în Obșteasca Adunare a Moldovei. În anul 1834, când era ispravnic de Fălciu și Galați, a luat măsuri severe de stingere a molimei de ciumă, care a izbucnit pe o corabie din portul Galați. Pentru reușita sa, a primit o mulțumire publică din partea Adunării. 
Unchiul lui Alexandru Ioan Cuza, boierul Grigore Cuza a prezidat adunarea, care a organizat și a elaborat ,,Petițiune-proclamațiune", care va fi citită la 27 martie 1848, la Hotelul Petersburg, din Iași. Printre cei care au conceput programul revoluției pașoptiste din Moldova a fost și viitorul domnitor, alături de colegii săi de școală: Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Matei Millo, Alexandru Mavrocordat. Printre revoluționarii arestați, din porunca domnitorului Sturdza, a fost și Cuza, care a fost închis într-o cazarmă unde a fost supus schingiuirilor, care i-au provocat o rană la un picior. Împreună cu alți tovarăși a fost legat, trântit într-o căruță de poștă și trimis la Galați, de unde urma să fie exilat în Turcia.  La Brăila, a reușit să evadeze, profitând de o furtună, însă fiind rănit la picior, nu a putut merge prea repede și a fost prins de un ofițer. Cuza l-a păcălit pe acesta, spunându-i că vrea să se răzbune pe tovarășii săi, care-l abandonaseră, arătându-i locul unde se ascunseseră aceștia. Ofițerul l-a crezut, l-a ajutat să meargă, iar Cuza l-a condus la clădirea consulatului englez. În fața clădirii, cu exagerată politețe și-a scos pălăria, mulțumindu-i ofițerului  și arătându-i steagul britanic.
Cu pașaport austriac, Cuza a pătruns în Transilvania, a participat la Marea Adunare de pe Câmpia Libertății de la Blaj, din 3 mai 1848, după care, la Brașov a participat la conceperea programului ,,Prințipiile noastre pentru reformarea patrie". De la Brașov, revoluționarii moldoveni au pornit spre Bucovina, unde s-au întâlnit cu revoluționarii exilați aici și au conceput programul ,,Dorințele partidei naționale".
În anul 1857, este trecut, apoi șters și din nou trecut pe listele pentru  adunărilor ad hoc, pentru orașul Galați. El și cu Costachi Negri au obținut un strălucit succes, fiind sărbătoriți ,, cu muzică militară pe uliți".
În aprilie 1859, după ce a semnat decretul de unificare a armatei, îi scria lui Vasile Alecsandri, aflat la Paris, în misiune diplomatică, pentru recunoașterea dublei alegeri a lui Cuza: ,,Ca român, simt necesitatea de a ridica țara mea în ochii națiunilor și în propria mea stimă; ca domnitor, sunt convins de necesitatea de a acționa cu vigoare și decis să folosesc cât demult evenimentele care se pregătesc pentru fericirea și independența poporului...Poporul are încredere în mine și are dreptate, căci îmi voi face datoria de domnitor și de om până la capăt. A trăi respectat sau a muri regretat, iată, dragul meu Alecsandri, deviza mea și de asemenea ambiția mea".
Aflat în vizită la sultanul Abdul Medjid, în septembrie-octombrie 1860, ambasadorul englez pe lângă Poartă scria la Londra că domnitorul român  ,,este un om care iese din comun, înzestrat cu o inteligență care pare a fi în stare să progreseze de pe urma răspunderii și a experienței". 
Mărășești
,Bustul lui Al.I.Cuza
1908, sculptor Th. Vidali
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a murit de o boală de inimă, la 15 mai 1873, la Heidelberg, unde se afla în exil. A fost adus la Ruginoasa cu un tren mortuar, care a sosit în gara Ițcani în dimineața zilei de 27 mai 1873. Se dăduseră ordine secrete de a nu se trage clopotele prin satele pe unde avea să treacă trenul mortuar și se luaseră măsuri severe pentru a împiedica participarea țăranilor la marea adunare de doliu. În acele zile, țăranii au fost puși la prașilă în toate părțile, sub strictă supraveghere. La Dorohoi, câțiva cetățeni de nădejde au fost închiși mai multe ore, dându-le drumul, după ce s-au angajat că nu vor participa la înmormântare. Cu toate aceste măsuri, salve de tunuri îi anunțară sosirea, iar țărani și militari au făcut necontenit de gardă la biserică, până pe 29 mai.  Constantin Bacalbașa aprecia că la Ruginoasa au fost în acele zile peste 30.000 de oameni, din toate colțurile țării, din diferite categorii sociale. Tricolorul ce-i acoperea sicriul (aflat acum la Muzeul Militar) avea scris pe el toate faptele sale. Epitaful de pe piatra mormântului a fost scris de Vasile Alecsandri. 
Iași
Monumentul Al.I.Cuza
1912, sculptor R.Romanelli
Primul monument ridicat lui Alexandru Ioan Cuza este bustul domnitorului de la Mărășești. Bustul a fost realizat de sculptorul Temistocle Vidali din Ploiesti, pe frontispiciu dăltuindu-se următoarea inscripție: „Lui Vodă-Cuza. Primul Domn al românilor și părintele poporului.Țărănimea din județul Putna. Recunoștința eternă. Unirea Principatelor. Secularizarea averilor mănăstirești. Împroprietarirea clăcașilor. Chemarea poporului la viața publică”. Se spune că dezvelirea bustului a fost făcută de însăși doamna Elena Cuza. S-a tras o șină de cale ferată, până la monument, pentru trenul din vagonul căruia doamna Elena Cuza și-a făcut datoria. După un an, aceasta a trecut în cele veșnice.
Al doilea monument  în cinstea domnitorului a fost ridicat la Iași, prin subscripție publică, din inițiativa unui comitet cuprinzând, printre cei 40 de membrii, pe A.D. Xenopol, Petre Poni. Monumentul a fost realizat de sculptorul italian Rafaello Romanelli și a fost dezvelit la 27 mai 1912. Trei zile a durat la Iași sărbătorirea lui Cuza ,,Era greu pământul de atâta norod'- spunea Mihail Sadoveanu.
Istoria românilor, scrisă după 1989, minimalizează personalitatea domnitorului, după cum o face cu toți marii noștri români, ceea ce a contribuit la pierderea demnității naționale a tinerei generații, care nu știe la ce valori românești să se raporteze.
Pe curând,
Earnest

Un comentariu:

Diana spunea...

Este domnitorul meu preferat !