,,Cititorul neavizat trebuie să cunoască acest teren minat din dreapta Dunării (Timocul Sârbesc), pe care sârbii s-au făcut stăpâni la anul 1690 printr-o colonizare forţată și pe care sârbii îl numesc „Siberia sârbească".
 |
| Români din Timocul sârbesc |
Dificultăţi în studierea şi adunarea folclorului din acest spaţiu blestemat au avut toţi cercetătorii şi folcloriştii care s-au aventurat în acest spaţiu.Primul a fost Emil Picot (1889), fost consul al Franţei la Timişoara; a urmat Gustav Weigand (Leipzig – 1900), care a fost arestat fiind surprins că vorbea limba română cu poporul autohton român din Timoc; M. Blok (1940) etnolog german care, studiindu-i pe românii timoceni şi-a întocmit şi o hartă etnografică, a fost arestat în 1940. Profesorii universitari din Bucureşti: Gheorghe Vâlsan şi etnologul G. Giuglea în 1912 au întreprins cu studenţii de la Universitatea din Bucureşti o cercetare a folclorului la românii din Timoc, ţinutul Cladova, pe care localnicii o numesc Chia, deoarece configuraţia solului este ca o cheie. Atât profesorii cât şi studenţii români au fost împiedicaţi de jandarmii sârbi să facă cercetări ştiinţifice în această zonă, pe care ei o socotesc un spaţiu strategic al slavismului de miazăzi. Şi ei au fost arestaţi şi alungaţi în România. Prin anii 1960, în timp ce se afla în construcţii hidrocentrala Porţile de Fier I, se puteau organiza cercetări şi studii istorice, folclorice, etnografice etc. atât la românii din Timoc cât şi la sârbii în Banatul românesc. Renumita folcloristă şi etnolog Emilia Comişel şi colega sa Ghizela Suliţeanu îmi spuneau că erau urmărite ziua să nu facă cercetări printre românii timoceni, de aceea toate cercetările pe care le-au făcut au avut loc în timpul nopţii la lampă, când autorităţile iugoslave nu erau prezente".(Cristea Sandu-Timoc)
 |
| Timocul Sârbesc ( Banatul Sârbesc) |
Despre românii din Timocul Bulgăresc, am vorbit în alt articol . Timocul Sârbesc este cunoscut și cu denumirea de Banatul Sârbesc. Din suprafaţa totală a Banatului de 28.526 kmp, aproximativ o treime (9.276 kmp) aparţine Serbiei. Pe acest teritoriu, pe lângă populaţia sârbească majoritară, au trăit dintotdeauna şi români, precum şi alte naţionalităţi. În total, românii au locuit şi mai locuiesc în 42 de aşezări din Banatul Sârbesc, în special la sate, însă şi în oraşele învecinate, în număr de 35.330 de persoane (5.9%, conform recensământului din anul 2011). În Serbia, o altă comunitatea românească trăiește în Voievodina.
 |
| Biserica fostei Mănăstiri Coroglași, 1396 |
În Antichitate, acest teritoriu a fost ocupat de triburile tribalilor, triburi tracice, conform informațiilor istoricilor antici Strabon și Diodor din Sicilia, Tribalii au fost cuceriți de Burebista și au intrat în granițele Daciei. Traian a inclus acest teritoriu în provincia Moesia Superior, iar Aurelian, după retragerea din Dacia, în anul 273 a numit această provincie Dacia Ripensis. Românii din acest spațiu s-au format în urma procesului de romanizare a triburilor de origine geto-dacică, care a avut loc în Moesia Superior și în Dacia Ripensis. Acestui proces de romanizare au fost supuse toate triburile tracice, dar interesant este faptul, că, odată cu venirea slavilor, majoritatea locuitorilor de la sud de Dunăre au fost slavizați, mai puțin cei care vor rămâne romanici ca vlahii, vlasii, aromânii, meglenoromânii, istrienii, adică actualii români sud-dunăreni Românii din cele două Timocuri sunt cunoscuți cu numele de vlahi sau vlasi, ei contribuind la formarea primelor state feudale sud-dunărene;: Țaratul Româno-Bulgar și Sebia. Astfel, Ștefan Uroș IV Dușan (1308-1355), regele Serbiei, are ca titulatură "Imperator Raxie et Romanie, dispotus Larte et Blahie comes" , iar pe steagul său se află și simbolul steagului tribalilor, mistrețul.
După bătălia de la Rovine, Mircea cel Bătrîn a făcut o incursiune la sud de Dunăre, dând o ultimă bătălie cu turcii. Pentru cinstirea creștinilor căzuți și a lui Marko Kralievici ( conducătorul sârbilor, jumătate român după mamă și văr bun cu Mircea cel Bătrân) , domnitorul a ridicat o biserică în stil bizantin, la Coroglași, devenită în Evul Mediu o mănăstire puternică a românilor din acest spațiu.
În perioada stăpânirii otomane, acest Timocul Sârbesc a intrat în componența sangeacului de Vidin, dar, ca și românilor din Albania, turcii le-au acordat privilegii românilor din Timoc, ei trăind într-o unitate administrativă comună care se numea „Provincia Morava-Lom“ și care era situată pe o mare parte a teritoriului vechii provincii Moesia Superior si pe teritoriul Daciei Ripensis, având conducători proprii. Persecuția românilor și procesul de slavizare al lor a început, după eliberarea Serbiei și refacerea statului Serbia. Tocmai Miloș Obrenovici, cu înrudiri românești inițiază imediat un program agresiv de asimilare forțată a românilor din Timoc. Dascălii români sunt înlocuiți de alții sârbi, care nu vorbeau româna. Toți locuitorii au fost forțați să-și modifice numele adăugând terminația "-ici, -ovici sau -evici". Procesul de asimilare forțată a românilor din Timoc a durat zeci de ani, și a crescut în intensitate și complexitate ( sunt relevante relatările lui Cristea Sandu -Timoc, din care am selectat un fragment, prezentat mai sus.) De asemenea, preoții români erau obligați să afișeze prenume sârbești, pe ușile bisericii, din care trebuiau să aleagă românii, la botezarea copiilor.
Am văzut de curând un interviu la Trinitas TV acordat de protopopul Boian Alexandrovici al Daciei Ripensis din Timoc și Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române ”Dacia Felix", relatându-ne piedicile care i s-au pus de autoritățile sârbești la ridicare Mănăstirii Malainița cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail și Gavril” Aceasta este este primul locaș de cult ortodox din Serbia, cu slujire în limba română. Am înțeles din relatările preotului Boian Alexandrovici, că, deși există un acord între BOR și Serbia și Biserica Ortodoxă Sârbească, privind oficierea slujbelor în bisericile românești în limba română, cât și protocolul româno-sârb semnat la Bruxelles, cu privire la drepturile minorităților în conformitate cu standardele europene și obținerea de către Republica Serbia a statutului de candidat la aderarea în Uniunea Europeană, acestea nu sunt puse în aplicare.
În ultimii ani, profesorii de limba română din acest teritoriu beneficiază de cursuri de formare în România și de curând funcționează și o televiziune în limba română.
Pe curând,
Earnest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu