sâmbătă, 14 martie 2020

E BINE DE ȘTIUT (II). EPIDEMIILE

Podul Calicilor, Rahova
București
,, Și după cum bolnavii de friguri, în dorința lor de a scăpa de fierbințeală, se aruncau adesea în apă rece, ușurându-și boala pentru scurtă vreme, dar mai apoi își aprind și mai amarnic flacăra, tot așa și cei cu conștiința rea: boală cumplită și de nevindecat; s-a năpustit  cu o mai mare grozăvie decât orice ciumă; s-a năpustit o nelegiure nouă de neputință de suferit; sunt călcate în picioare nu numai legile scrise ci și legile firii"
 ( Sfântul Ioan Gură de Aur) 


     Acum vreo două săptămâni, profesorul de istorie Mihai Manea (coautor cu Doru Dumitrescu la dicționarul enciclopedic ,,Personaje și personalități ale istoriei") a fost invitat la emisiunea ,,Voi cu Voicu", ca să ne povestească despre epidemii. Domnia sa a făcut niște erori ( probabil nu a consultat cele mai bune surse istorice) și de aceea, m-am gândit să vă relatez câteva informații referitoare la acest subiect. Cu profesorul Manea, am avut adesea discuții contradictorii, convingându-mă că nu acceptă alte puncte de vedere, fiind întotdeauna convins că sursele istorice pe care el le-a consultat sunt cele mai bune.
    În ceea ce privește epidemiile, am constatat, că de-a lungul istoriei, din Antichitate până în prezent, acestea nu au pornit niciodată din spațiul nostru, după cum niciun drog nu a fost făcut de noi, pentru prima dată. Însă strămoșii noștri și noi am fost și suntem victimele epidemiilor ( mai nou și ale drogurilor) aduse de unii din Orient, de alții din Occident. 
   Două dintre cele mai cumplite epidemii ale istoriei, lepra și ciuma au cuprins Evul Mediu și teritoriul românesc. Ambele epidemii au apărut în Antichitate, în Asia, iar izvoarele istorice și Biblia ne spun că acestea au fost date oamenilor de Divinitate, ca pedeapsă pentru păcatele oamenilor, având rădăcini în însuși răul pe care oamenii îl făceau. De fapt, în limbajul românesc există două sintagme care se referă la cei bolnavi: ,,este un păcătos "( adică un nenorocit de boală) și ,,calicit de boală" ( adică sărăcit de sănătate).
   Astfel, aflăm din Biblie și din  izvoarele egiptene  că puterea lui Faraon a fost înfrântă de puterea lui Dumnezeu, care a lovit Egiptul cu zece urgii/plăgi, din care urgia a șasea a fost o boală cumplită, transmisă de muștele care se înmulțiseră în urma urgiilor anterioare. Este vorba de antraxul de piele, care se manifesta sub forma unor bășici fierbinți. Multe boli au fost provocate de Ra nemulțumit de faptul că egiptenii au înlocuit cultul său cu al lui Amon. Acesta nu este singurul zeu, care trimite molime asupra omenirii.
    Dacă bolile erau date de Divinitate, vindecarea se obținea prin rugăciuni, smerenie și recunoașterea fărădelegilor. Să ne amintim că Moise a fost vindecat, prin intervenția lui Dumnezeu, dintr-o boală asociată cu neascultarea sa în legătură cu tăierea împrejur a fiului său, că vindecarea Mariei și a lui Neaman Sirianul s-a făcut prin Elisei. Să nu uităm nici vindecările miraculoase din Evanghelii înfăptuite de Iisus Hristos sau de Luca.
    Lepra este o boală contagioasă, care a apărut în India ( după unii autori, în Africa), răspândindu-se în Antichitate în Orientul Apropiat, ajungând la Roma în vremea lui Cicero. Biblia ne relatează despre această boală și tot aici se vorbește pentru prima oară despre izolarea celor bolnavi, pentru a opri răspândirea tuturor bolilor. Originea cuvântului carantină este de la practicarea evreilor de a separa pacienții cu anumite boli de restul taberei, așezărilor, timp de 40 de zile, regulă pe care italienii au adoptat-o de la evrei, în secolul al XIV-lea. Excrementele celor infectați erau arse, pentru ca bolile să nu se răspândească. În teritoriul românesc, lepra s-a răspândit în Evul Mediu, leproșii fiind izolați în cartierul calicilor, a bolnavilor. Exista în București un astfel de cartier și Podul Calicilor, în actualul cartier Rahova. În Iași, era  breasla calicilor, care-i susținea pe cei bolnavi și Biserica Calicilor. pe ruinele căreia s-a ridicat, în secolul al XIX-lea, Biserica Banu. De menționat este că Biserica Calicilor era singura  care ținea slujbele doar în limba română, dându-le posibilitatea celor caliciți de boală să  înțeleagă slujbele și să se roage, pentru vindecare.
   Ciuma este o altă molimă menționată în Biblie. Filistinii din Asdod, care au capturat chivotul, au fost loviți de Domnul cu ,,bube la șezut" ( în ebraică , ,,opalîm", ,,a se umfla", ,,a bășica", de unde numele muntelui Ofel din Ierusalim, conform unor lingviști). După șapte luni, chivotul a fost trimis în Israel cu cinci modele de bube turnate din aur și cu cinci rozătoare tot din aur. Prin aceste obiecte, ni se transmite indirect că această boală era răspândită de rozătoare, purtătoare de purici și păduchi, care au celebra bacterie care provoacă ciuma. O altă epidemie de ciumă relatată în Biblie este cea care a ucis 70 de persoane în Bet-Semeș, pentru că acestea ,,s-au uitat în chivotul Domnului" sau cea din vremea lui David ( sec. X î.e.n.), când au murit 70.000 de israeliți, după ce acesta a făcut numărătoarea poporului său ori cea din  Asiria, din vremea lui Șanherib ( sec.VIII î.e.n), când au murit 185.000 de oameni.
     În Europa, ciuma ajuns în Grecia în sec. V î.e.n., iar la Constantinopol, în vremea lui Iustinian ( sec. VI). Pe teritoriul fostei Dacii, ciuma a fost adusă de Atila în anul 451.Ciuma lui Atila” a bântuit Dacia o mie de ani, conform istoricilor, accentuându-se în perioada marii invazii a tătarilor din anul 1241. Mai târziu, cruciații au răspândit deopotrivă lepra și ciuma în spațiul românesc. Știm că Iancu de Hunedoara a murit de ciumă, în tabara de la Zenum, în anul 1456. Între anii 1600 și 1837, în Țările Române au fost 21 de mari epidemii de ciumă, datorate  deselor războaie purtate pe teritoriul țării noastre, în special, în perioada fanariotă. 
  Trebuie să reținem  măsurile luate pentru a împiedica răspândirea ciumei izbucnite la Sibiu, când trupele lui Gh. Rakocsi au atacat orașul. Între anii 1660 și 1664  au fost următoarele remedii epidemiologice: ,,se închid graniţele, interzicerea corespondenţei, schimburilor comerciale, locuitorii nu părăsesc oraşele, străinii sunt supravegheaţi atent, incinerarea deseurilor. Remedii populare pentru vindecare: cataplasme din făină cu miere, oţet, cărbune, incizia pustulelor, pansare, cicatrizante. Scrisorile şi monedele sunt stropite cu oţet, la răspântii ard focuri purificatoare, casele sunt dezinfectate cu parfumuri şi pucioasă, locuitorii oraşelor umblă pe stradă cu o mască în formă de cap de pasăre, având ciocul umplut cu plante aromate".
    Textele scrise cu roșu reprezintă punctele de vedere diferite de cele expuse de profesorul Manea, pe care eu le-am considerat erori.
    Din toate cele expuse aici, ar trebui să reținem un fapt: răul vine din noi, care ne distruge aura, permițând astfel pătrunderea răului din afară. Așadar, mai multă toleranță, bunătate, empatie pentru cei care sunt mai necăjiți ca noi și mai ales mai multă credință!
Pe curând,
Earnest

2 comentarii:

Diana spunea...

Interesant !!!!!!

Diana spunea...

OȚETUL celor patru hoți” din timpul epidemiei de CIUMĂ – o licoare cu efecte antibacteriene, antimicrobiene și antivirale puternice luni, 15 februarie 2016 // Postolache Ana Maria // 2 comentarii Istoria acestei rețete datează din timpul marii epidemii de ciumă bubonică din perioada medievală. Se spune că acest preparat miraculos era folosit pentru a combate “moartea neagră” (ciuma sau pesta) care stăpânea Europa secolului al XIV-lea. De altfel, oțetul ca medicament, infuzat cu diferite plante, era utilizat încă din vremea lui Hippocrate. Numele acestui elixir este legat de o legendă foarte populară. Patru hoți – dintre care unul era botanist – jefuiau casele celor morți de pe urma ciumei. După ce au fost prinși, aceștia au dezvăluit, în schimbul libertății lor, rețeta secretă care i-a ajutat să comită furturile fără să se molipsească. Oțetul Celor Patru Hoți Rețetă O altă versiune spune că pedeapsa hoților a fost să îngroape victimele, iar dacă supraviețuiau, erau lăsați în libertate. Astfel au creat acest oțet miraculos care să-i protejeze. Oțetul celor patru hoți este un remediu natural pe bază de oțet, plante și condimente cu efecte puternice antibacteriene, antimicrobiene, antiseptice, antifungice și antivirale. Deși astăzi nu ne mai confruntăm cu o epidemie de ciumă, acest oțet poate fi un remediu foarte valoros împotriva infecțiilor și a multor boli, bun de avut în casă. Rețeta este foarte simplă. Oțetul celor patru hoți – rețetă Ingrediente • 2 linguri de cimbru uscat • 2 linguri de rozmarin uscat • 2 linguri de salvie uscată • 2 linguri de lavandă uscată • 2 linguri de mentă uscată • 4-8 căței de usturoi • 900 ml de oțet de mere Preparare Puneți toate plantele și usturoiul zdrobit într-un borcan mare de sticlă. Turnați oțetul de mere peste plante. Acoperiți gura borcanului cu o folie de plastic, apoi puneți capacul și închideți ermetic. Lăsați plantele la macerat în oțet la loc răcoros și întunecos circa 6-8 săptămâni. Agitați recipientul zilnic. Strecurați apoi oțetul și păstrați tonicul obținut în sticle de sticlă. În compoziția acestui oțet mai pot fi adăugate și alte plante cu proprietăți terapeutice importante, precum: – oregano – ghimbir – scorțișoară – aloe vera – ardei iute – gălbenele – coada-șoricelului – pătlagină – cuișoare – lemn-dulce Cum putem folosi acest oțet miraculos Acest remediu este mai ieftin decât antibioticele, și extrem de versatil. Are o mulțime de întrebuințări. Poate fi folosit inclusiv la curățarea și dezinfectarea suprafețelor din casă, cu ajutorul unei sticle cu pulverizator. Alungarea insectelor: • amestecați 60 ml de oțet cu 220 ml de apă și puneți soluția într-o sticlă cu pulverizator. Pulverizați pe piele, pe haine sau pe alte zone afectate de insecte. Păstrați această soluție la frigider. Combaterea bolilor sau recuperarea după o boală: • pentru adulți: 1 lingură de oțet, de mai multe ori pe zi, diluat cu apă sau cu puțină miere • pentru copii: 1 linguriță de oțet, de mai multe ori pe zi, diluat cu apă sau ceai Pentru întărirea imunității: • luați câte 1-2 linguri, cu 1 lingură miere de albine. Când cineva din casă este bolnav: • diluați 1 parte de oțet cu 2 părți de apă și pulverizați soluția prin casă sau pe suprafețele din camera bolnavului, pentru a dezinfecta și a alunga microbii.

Sursa: https://lataifas.ro