duminică, 25 aprilie 2021

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (LXXV).MO YAN, OBOSIT DE VIAȚĂ, OBOSIT DE MOARTE

Mo Yan, n.17.II. 1955

    ,,Romanul de mari dimensiuni nu-și poate sacrifica necesara gravitate ca să fie pe placul acestei epoci a senzaționalismului. Nu poate, de dragul unor cititori sau a altora, să-și scurteze lungimea, să-și diminueze densitatea și să-și micșoreze dificultatea. Eu atât de lung îl vreau, atât de dens îl vreau și  atât de dificil îl vreau- cine e dornic să-l citească, cine nu, nu. Și de-ar fi să-mi rămână un singur cititor, eu tot așa vreau să-l scriu” 
          ( Mo Yan, ,,În apărarea romanului de mari dimensiuni”, 2006)


   Mo Yan este unul dintre scriitorii chinezi cunoscuți în afara frontierelor Chinei, datorită filmelor realizate după romanele sale ( unul a luat Ursul de Aur la Festivalul de la Berlin) dar mai ales, pentru faptul că în anul 2012 a primit Premiul Nobel pentru Literatură. În discursul său, pe care l-a ținut la decernarea Premiului Nobel, a vorbit foarte mult despre mama sa: ,,M-am născut urât. Sătenii râdeau adesea în fața mea, iar bătăușii de la școală mă băteau uneori din cauza asta. Am fugit acasă plângând, unde mama mi-a spus: „Nu ești urât, fiule. Ai nas și doi ochi și nu e nimic în neregulă cu brațele și picioarele tale, deci cum ai putea fi urât? Dacă ai o inimă bună și faci întotdeauna ceea ce trebuie, ceea ce este considerat urât devine frumos.” Mai târziu, când m-am mutat în oraș, erau oameni educați care râdeau de mine la spate, unii chiar la fața mea; dar când mi-am amintit ce spusese mama, mi-am oferit calm scuzele”. 
  Editura Humanitas a editat romanele ,,Sorgul Roșu”, ,,Obosit de viață, obosit de moarte”, ..Legendele usturoiului din Paradis”.
    Acțiunea romanului ,,Obosit de viață, obosit de moarte” se desfășoară pe o perioadă lungă de timp, cuprinsă în perioada dintre anii 1950 și 2000, în satul Ximen, din Gaomi, unde a crescut însuși scriitorul. Personajul principal este moșierul Ximen Nao ( Ximen Tărăboi), din satul Ximen, care a fost împușcat de revoluționarii comuniști și datorită nesupunerii sale în Lumea de Dincolo, regele Iadului, Yama, l-a transmigrat, în satul său ca măgar, taur, porc, câine, maimuță și apoi ca om, Lan Qiansui , pruncul cu capul mare. El împreună cu  Lang Jiefang (Lan Eliberatorul), fiul lui Lan Lian ( Lan Față Albastră), fostul argat al lui Ximen Lao, și al lui Yinchun, prima concubină a lui Ximen Nao sunt naratorii acestui roman. Toate transformările prin care a trecut China, într-o jumătate de secol ne sunt povestite de Ximen Nao ( care nu a băut ceaiul uitării, atunci când a plecat din Iad), văzute de el, reîncarnat în animalele menționate mai sus. Romanul este un adevărat document al transformării Chinei, într-un stat comunist și apoi, după moartea lui Mao, al marii deschideri și al reformei. Autorul creează personaje fanatice, absurde, ipocrite, parvenite. Ne prezintă sărăcia și dezumanizarea sătenilor din perioada revoluției culturale ( 1966-1976), fiindu-ne prezentate principii din ideologia Partidului Comunist Chinez, cum sunt : ,,Cele 4 curățenii” ( privesc punctele de muncă, grâne, active și conturi), ,, Cele 3 steaguri” ( privesc formarea comunelor populare în unități administrative, economice și politice), ,,Cele 5 garanții” ( din perioada marii deschideri, privesc obligațiile statului față de deținuții politici eliberați, care nu mai pot munci: hrană, îmbrăcăminte, locuință, asistență medicală și cheltuieli de înmormântare). Nu este uitată nici celebra luptă împotriva stârpirii celor 4 dăunători ( vrăbii, șobolani, muște, țânțari), pe motiv de distrugerea recoltelor și pentru protejarea igienei ( îmi amintesc, că ni se spunea în facultate, că elevii aveau sarcina, ca în pauze,  să vâneze vrăbii, cu praștia). Bineînțeles, apare ca personaj și Mao, autorul romanului, băiețică talentat, urâcios și intrigant. Nu lipsesc din roman nici referirile la eroii chinezi din toate timpurile, la marii lor scriitori din Antichitate până în prezent sau prezentarea unor legende ( Legenda eroului Erlang sau Legenda Zeiței Lunii) dar și a operelor dedicate lui Mao și realizărilor regimului comunist. Romanul este lung dar nu este plictisitor, deși este narativ. Este un roman, în mare parte, satiric și merită citit.
   Pe curând, 
   Earnest
 

2 comentarii:

Diana spunea...

Chiar trebuie citita

Timofti Afrodita spunea...

Ador romanele lungi. Neterminate. Nesfârșite. Ele ne reamintesc că suntem doar fire de praf. Dar ce frumoasă este școala și creșterea unui fir de praf la statutul de fir de lumină.
Mulțumim pentru informare/iluminare!
Multă sănătate și multă pace!