duminică, 11 aprilie 2021

IAȘUL STUDENȚIEI MELE (XVII). ZLATAUST

Biserica Zlataust (1638)

    ,,Nu este colț din vechiul Iași care să nu evoce vreun eveniment memorabil, vreun personaj, vreo operă, vreo dramă-sau să nu fi stimulat în vreun fel mitologii locale, de unde constatarea, reformulată de G.Topârceanu, că aici ,, fiecare piatră vorbește de trecut”. ( Constantin Ceopraga)
 


     Spre marea mea rușine, recunosc că, în vremea studenției,  nu am fost pe strada Zlataust, deși, atunci, într-o sesiune studențească  am citit  ,,Fata din Zlataust” . Obișnuiam ca, în noaptea de dinaintea examenelor, să citesc fragmente din cărțile mele preferate, basme, povești;  am citit, în acele sesiuni,, pentru prima dată doar două: ,,Fata din Zlataust” de Ionel Teodoreanu și ,,Peter Pan” de Barrie. În Zlataust ( cum numesc eu zona cuprinsă între strada Grigore Ghica, la nord, strada Otilia Cazimir, la sud, strada Zmeu, la est și strada Elena Doamnă, la vest) am fost la un an de la terminarea facultății. Voiam să văd cireșii, zarzărul din grădina Teodorenilor și felinarul de la poartă, Biserica ,,Sfântul Ioan-Zlataust”, să mă plimb pe ,,ulițele” zonei, prin Grădina Publică ,,Grigore Ghica” ( mergeam adesea, în studenție, pe strada Elena Doamnă dar nu știu de ce, nu am intrat niciodată pe ulițele, de dincolo de această lungă stradă). Bineînțeles, că nu mai erau nici cireșii, nici zarzărul, nici felinarul, ci doar casele Teodorenilor, lăsate în părăsire, având gard comun cu Biserica   ,,Sfântul Ioan-Zlataust”.  În anul 2005, cu mult regret am aflat că Ioan Onisei, Secretar de Stat în Ministerul 
Casa Memorială ,,Otilia Cazimir” ( 1860)
Culturii și Cultelor, a scos aceste clădiri de pe Lista Patrimoniului Național, iar, în anul 2009, au fost demolate, pentru a ,,încuraja pe investitorii locali”, ca să construiască blocuri. Pentru mulți contemporani, casele unde au locuit și au creat marii noștri oameni de cultură sunt doar niște construcții vechi și atât. Casele Teodorenilor le găsim descrise în ,, Casa bunicilor”, ,,Ulița copilăriei”, ,,Fata din Zlataust”,  ,,Întoarcerea în timp”, chiar și în  ,,La Medeleni”. Înțeleg că noua ,,revoluție culturală” înseamnă ștergerea trecutului cultural și istoric. În Zlataust, se afla și Grădina  Publică ,,Grigore Ghica”, pe locul unde era altădată Piața Beilicului. Aici, înainte de a se împlinii 100 de ani de când „au ţăet pe Măria Sa Grigore Ghica Voievod, cu vicleşug, în casele de beilic, la văleatul 1777 octombrie 1, duminică spre luni”, din inițiativa lui Vasile Pogor, s-au ridicat un cenotaf de marmură, în memoria domnitorului, care s-a opus cedării  Bucovinei de turci către austrieci şi o coloană din marmură cu bustul eroului, opera sculptorului Karl Storck, iar  Piața Beilicului a devenit Grădină Publică „Ghica Vodă”. Cenotaful și bustul domnitorului au ajuns să fie locul predilect pentru manifestări naţionale sau întruniri politice. Mai mult, aici, elevii şi studenţii, mulţi dintre iubitorii lui Cicero sau Demostene, ţineau discursuri, adesea înflăcărate, la adresa guvernanţilor sau adversarilor politici. Actualmente, bustul domnitorului, restaurat, se află la Muzeul de Ară din Iași și a fost înlocuit cu unul realizat, în anul 1975, de sculptorița Lucreția Dumitrașcu Filoreanu, iar  Grădină Publică „Ghica Vodă” este pe cale de dispariție, fiind pusă la dispoziția  investitorilor. Dacă se va ridica acolo  construcția Operei din Iași, parcul va rămâne și va fi îngrijit. Dacă se vor construi blocuri, nu cred că va mai rămâne ceva din una dintre mândriile naționale ale Iașului.
  De la Biserica  ,,Sfântul Ioan-Zlataust” ( Zlataust-Gură de Aur) vine denumirea zonei. Biserica este ctitoria domnitorului Gheorghe Duca, care a ridicat-o, în anul 1638, într-o singură lună, pe locul unei biserici de lemn, ctitoria lui Ștefan Tomșa al III-lea ( descrierea acesteia și altor ctitorii ale familiei domnitorului în Iași o voi face, în altă postare). În curtea bisericii, se află mormântul cântărețului și cobzarului Barbu Lăutaru (1780-1860), cel care a cântat, în anul 1847, alături de Liszt, când compozitorul a fost la Iași.
   În acea zi de vară, am vizitat și Casa Memorială a Otiliei Cazimir ( 1894-1967), construcție datând din anul 1860, cu grădinița de flori , cu cele două camere amenajate cu mult bun gust, unde auzeai, dintr-un  difuzor, vocea poetei. Eu fac parte din generația care a cunoscut-o pe poetă. În clasa a III-a, la ora de Lectură ( pe vremea mea se mai făcea această disciplină), doamna noastră învățătoare, Alexandrina Munteanu ( Dumnezeu s-o odihnească în pace !), a invitat-o la noi în clasă. Ea ne-a povestit și ne-a citit din poeziile sale: ,,Țara mea”, ,,Trei rățuște”, ,,Moș Andrușcă” și altele.  La centenarul nașterii poetei. în fața casei a fost pus bustul acesteia realizat din bronz de cunoscutul sculptor ieșean, Dan Covătaru.
     Vizita mea în Zlataust s-a încheiat cu imaginea Casei Burchi-Zmeu, unde se afla Institutul de Surdo- Muți. Casa vornicului Ilie  Burchi, poreclit Zmeu, a fost construită undeva între ani 1800 și 1832. N.A. Bogdan, autor al unei monografii a orașului Iași, scrie în cartea sa, că în anul 1827 a izbucnit un incendiu, în casele Burchi, care a  distrus o treime din oraş, printre care Curtea Domnească cu toată arhiva Visteriei şi Divanului. Într-o Notiţă istorică aflăm că totul a pornit „de la focul ce s-a aprins de la Ilie Burchi Zmău, unde se pregătea vutce ( votcă) şi şerbeturi pentru a doua zi, fiind Sf. Ilie”. Astfel, clădirea actuală a fost  refăcută, după acest an. Actualmente, în clădirea reabilitată cu fonduri europene ( 19 milioane de lei), din anul 2016, a fost  reamenajat Muzeul Municipal Iași, pe care încă nu am reușit să-l vizitez.
    Așadar, dacă veți dori să vedeți  zona Zlataust, veți putea vizita Biserica  ,,Sfântul Ioan-Zlataust”. ceea ce a mai rămas din Grădina Publică ,,Grigore Ghica”, Casa Memorială ,, Otilia Cazimir”, veți vedea blocuri, ca peste tot, case, care amintesc de timpuri mai vechi sau mai noi și Clădirea  ,,Nicolae Leon” ( fostul rector al Universității, în perioada Marii Uniri), unde a fost sediul   Fundației Academice ,,Petre Andrei” și unde se află, din decembrie 2019, un corp al Universității de Medicină și Farmacie ,, Grigore T. Popa”.
   Pe curând,
   Earnest


3 comentarii:

Diana spunea...

Unde-ai fost fericit altadata
nu trebuie sa te-ntorci nicicand: vremea
a trecut si-a sters multe, ridicand
frontiera zidului sau
de care uimita, iluzia ta se va lovi.
Vremea a tesut
cu multa negraba , infrangerea ta,
in timp ce lipseai, in timp ce umblai
nestiutor prin lume,

pastrand ca pe o amintire
ceea ce nu era decat distrugere tainica, ruina.

Daca fericirea ti-a dat-o o femeie,
acum a-mbatranit sau a uitat
si nu vei simti decat amara uimire
- arvura pentru blestemele de dupa aceea.
O carciuma de-a fost , is va fi schimbat
stapanul ori clientii
si coltul tau se va fi ocupat
cu intrusi fantasmagorici
care te vor imbranci , grosolani, in strada, in
pustiu.
Un cartier de-a fost, vei gasi
scheletul tau imprastiat.

Nu trebuie sa te-ntorci nicicand, niciunde,
caci orice poveste intrerupta
supravietuieste numai
pentru a se razbuna pe iluzie,
Pentru a-ti infige cutiul in vis,
disperat, murind asasinat.

Si totusi stii c-ai sa te-ntorci
pentru ca fericirea te-a insemnat
cu fierul rosu al nostalgiei, transformandu-ti
viata intr-o uriasa cicatrice;
si daca esti cinstit cu tine insuti, te vei roti
in jurul dezastrului de neoprit,
cum se roteste cainele in jurul mormantului
stapanului sau, stapanului sau…


Earnest spunea...

Îmi amintesc că , în cartea ei, Maitreyi a relatat, că atunci când s-a dus să-l vadă pe Eliade, după foarte mulți ani, acesta s-a întors cu spatele și a vorbit cu dânsa, refuzând să o vadă. Voia să o poarte, în amintirea lui, așa cum o cunoscuse și o iubise.Eu cred că numai astfel, revăzând locurile tinereții schimbate și întâlnindu-te cu cei cu care ai petrecut ani buni în tinerețe, îți dai seama cât de mulți ani au trecut, conștientizezi că ai îmbătrânit și meditezi la tine, la ce-ai făcut în viață și dacă ai trăit sau nu cu folos sau degeaba.

Cristina spunea...

Iașul a fost și locul studenției mele. Cu drag revin și caut străzile, pe unde mă plimbam. Mai mult, caut nostalgia. Cine nu a fost îndrăgostit, în Iașul studenție, degeaba a studențit în acest oraș minunat.
https://www.youtube.com/watch?v=_C-eciVHxio