DESPRE RUGĂCIUNE

 "Se cuvine întâi să lăsăm răutatea, jafurile, strâmbătăţile, urâciunea, vrajba, zavistia şi atunci să ne rugăm, pentru că atunci vom afla ascultătoare urechile lui Dumnezeu."
                                                                                                      ( Sfântul Antim Ivireanul 1650 - 1716)

     Trăim vremuri grele. Natura se răzvrătește. Nu este zi în care să nu aibă loc,  pe Mapamond, vreun fenomen natural: inundații, vijelii, ploi cu gheață mare, taifunuri, cicloane, cutremure, la care se mai adaugă incendiile, pandemia, seceta, în unele zone, și foametea. Populația din lumea așa-zisă civilizată nu are alte griji decât drepturile celor care fac parte din minoritatea LGBTQIA+, relaxarea, distracția și alte drepturi mai puțin importante ( în viziunea mea), în loc să ceară drepturi ca cele referitoare la un trai decent, la muncă, la o justiție corectă sau la alegeri nefraudate. De aceea, îmi dau cu părerea, ca în aceste vremuri ar fi bine să ne mai rugăm pentru noi, pentru familia noastră și pentru această țară intrată pe mâna prăduitorilor și neiubitorilor de oameni.
       Întrebările pe care le pun sunt: știm cum să ne rugăm și știm cum să facem corect semnul crucii?. Deși, din anul 1990, elevii învață religia la școală, iar profesorii de religie îi învață aceste două fapte care sunt specifice oricărui credincios, am observat că oamenii nu știu să se roage și nu fac corect semnul crucii (îi privesc pe aleșii noștri la depunerea jurământului și am observat că majoritatea dintre ei fac niște semne, care nu seamănă deloc cu semnul Sfintei Cruci).

       În copilărie, bunicul meu, preot, ne dădea să citim dintr-o care ,,Povățuiri”, din care am selectat câteva idei despre rugăciune.

     Un pustnic numea rugăciunea ,,plugăria sufletului”, pentru că prin ea Dumnezeu ne desțelinește sufletele noastre, iar un Sfânt Părinte  spunea : ,,Rugăciunea mică de tot, cât o răsuflare, aprinde toată ființa și, repetată, crește ca o roată heruvimică. Domnul dragostei nu poate să nu o audă”. Așadar, o rugăciune ne face bine, pentru că ea este ridicarea minții către Dumnezeu. De aceea, se cuvine ca, atunci când stăm la rugăciune, să ne alungăm din gândul nostru orice grijă și să îndreptăm toate puterile ființei noastre către Dumnezeu.

     Înainte de a începe rugăciunea noastră, se cuvine să facem cu evlavie semnul Sfintei Cruci. Se împreunează primele trei degete ale mâinii drepte, care întruchipează Sfânta Treime, iar pe celelalte două le lipim strâns de podul palmei, care simbolizează pe Adam și Eva, care , cu smerenie și pocăințe se apleacă Sfintei Treimi, spunând cu mâna la frunte , În numele Tatălui ( fruntea este cerul și ducând mâna la frunte cerem Tatălui din ceruri, Înțelepciunea și Cugetul cel mai înalt, să sfințească mintea noastră și s-o izbăvească de gânduri rele), cu mâna la pântece, al Fiului ( pântecele este pământul și ducând mâna la el ne rugăm Fiului, care a pogorât pe pământ pentru mântuirea noastră, să ne scape de lăcomie, de beții și de desfrânare) , cu mâna la umărul drept, și al Sfântului Duh și la umărul stâng, Amin! ( umerii  sunt locul și semnul puterii și înălțând dreapta către umeri, chemăm pe Duhul Sfânt, Care plinește lucrarea mântuirii și toate le sfințește, ca să întărească puterea noastră spre săvârșirea faptelor bune).

       Rugăciunea, oricare ar fi ea, trebuie spusă din tot sufletul. O rugăciune scurtă, trebuie ,,să-ți umple tot sufletul” spune Sfântul Grigore Sinaitul și când ne rugăm să nu încercăm să spunem lucruri multe ca să nu ni ,,se împrăștie cugetul în căutarea cuvintelor. Un singur cuvânt al vameșului a atras mila lui Dumnezeu și un singur cuvânt rostit cu credință l-a mântuit pe tâlhar”, spunea Sfântul Ioan Scărarul. Închei cu spusele Domnului nostru Iisus Hristos, care ne povățuiește: ,,Când vă rugați, nu spuneți multe” (Matei 6, 7)

    Pe curând,

    Earnest