ISTORIE CORECTĂ: ISRAELIȚII ȘI ARABII

 ,,Îi voi sădi în țara lor și nu vor mai fi smulși din  țara pe care le-am dat-o, zice Domnul, Dumnezeul tău.” (Ieremia 32.41)

,, Acest popor s-o trecut. A primit ce și-a agonisit și voi veți primi ce vă veți agonisi.;însă voi nu veți fi întrebați de ceea ce au făcut ei.” (Coranul, Sura II, versetele 128 și 135)

  Principalele izvoare istorice pentru cele două popoare sunt Biblia și Coranul, care ne relatează originea evreilor și a arabilor. Însă există multe alte izvoare istorice, care au ca subiect momente din istoria lor ca ,,Scrisorile de la Amarna” ( secolul XIV î.e.n),  ,,Analele lui Salmanasar III” ( secolul  IX î.e.n.), ,,Istoria Egiptului” de Manethon ( secolul III î.e.n.), inscripțiile asiriene, egiptene, sumeriene etc, istorii grecești, bizantine, la care se adaugă și cercetările arheologice și lingvistice.

   Ambele popoare fac parte din neamul semit  al afro-asiaticilor ( urmașii fiilor lui Noe), iar cărțile lor sfinte îl revendică ca strămoș pe Avraam: israeliții sunt urmașii celor douăsprezece seminții ale lui Israel numele dat de Dumnezeu lui Iacov, nepotul lui Avraam ( el era fiul lui Isaac, fiul cel mic al lui Avraam cu soția sa Sara), iar arabii sunt urmașii lui Ismael ( fiul cel mare al lui Avraam zămislit cu roaba egipteană a Sarei, Agar, cu consimțământul Sarei, care descoperise că era stearpă). Conform celor două cărți, cele două popoare au venit din nord, din Ur, orașul lui Avraam. În Biblie se spune că Dumnezeu a hotărât ca urmașii lui Isaac să stăpânească ,,Țara promisă”și înmulțirea urmașilor lui Avraam, pe ramura lui Isaac În Biblie, sunt relatate mai multe legăminte între Dumnezeu și poporul ales: Legământul cu Noe, Legământul patriarhal cu Avraam, Legământul cu Moise de la Sinai, Legământul cu David, Legământul din Noul Testament. Legămintele nu conțin doar promisiunile lui Dumnezeu, ci și interdicțile pentru poporul ales. În baza Legământului cu Avraam , căruia i s-a promis teritoriul care se întinde de la Eufrat spre sud-est ( Canaan),  acesta, după moartea tătălui său,  s-a mutat la Mamre, lângă Hebron. El a trăit în bună pace cu canaaniții și amoriții ( urmașii lui Canaan, fiul lui Ham și nepotul lui Noe), cu egiptenii, a încheiat relații comerciale cu hitiții ( Geneza 11-23). Cele douăsprezece seminții ale lui Israel au ocupat teritoriul de o parte și alta al Iordanului, exceptând Filistenia, denumită actual Fâșia Gaza. Coranul spune că Avraam a fost trimis la Mekka, unde împreună cu Ismael a ridicat locul de închinăciune, Kaaba, unde , în interiorul ei numit Makam Ibrahim, se păstrează urma piciorului lui Avraam ( Sura II,versetele 118-121). Ambele popoare, israeliții și arabii, au folosit la început, în scrierile lor, limba și scrierea aramaică.

   Până la Mohammed, cele două popoare nu s-au urât. Triburile arabe ocupau Peninsula Arabia: unele erau nomade, altele erau sedentare. În Biblie sunt pomenite în nordul peninsulei urmașii lui Avraam, triburile Chetura și Agar ( Geneza 25). Din inscripțiile asiriene rezultă că ei făceau comerț cu popoarele din Mesopotamia. În sudul peninsulei s-au stabilit urmașii lui Cuș -urmași ai lui Ham,  Ioctan - urmași ai lui Sem ( Geneza 10). Aici, au format două state Yemen și Saba. care au cunoscut o mare înflorire economică, determinată de  comerțul cu mirodenii pe care-l făceau cu Egiptul și cu  Etiopia În secolul IV î.e.n., la sud și est de Iordan, s-a întemeiat Regatul Nabateenilor (ei erau urmași ai lui Nabaiot, fiul lui Ismael), cu capitala la Petra. Aceștia și-au însușit limba aramaică. Orașul Petra a fost prosper până la instaurarea stăpânirii romane. Un alt trib arab, care și-a însușit limba aramaică, declarând-o oficială, s-a stabilit în secolul I î.e.n., în Palmyra. După cum am arătat, mai sus, israeliții au avut relații pașnice cu arabii. Pe vremea lui Ezechia, unele triburi din nordul Arabiei  au luptat ca mercenari pentru a apăra Ierusalimul împotriva lui Șenașerib. Mulți israeliți, de-a lungul secolelor, s-au stabilit în Arabia. Mohammed  i-a găsit la Iathrid ( Medina), alături de semințiile arabe Aus și Charadj, pe care, în mare parte, israeliții îi convinseseră să adopte iudaismul.

Numele lui Allah înscris
 în semiluna în creștere

   În Coran, sunt multe versete în care se îndeamnă la ură și la nimicirea creștinilor și ,,jidovilor”, cum sunt numiți israeliții. Ura este determinată de faptul că aceștia nu au vrut să treacă la islamism.  Mai mult, israeliții din Medina s-au dovedit a fi trădători. După ce s-au aliat cu Mohammed în fuga de la Mekka și i-au promis neutralitatea, și după ce l-au recunoscut ca profet după victoria de la Bedr, după înfrângerea de la Ohod s-au aliat cu Abu -Sofian. În anul 5 al Hegjrei, Mohammed a pornit împotriva lor, le-a cucerit fortăreața de lângă Medina și i-a alungat de acolo. A început prima pribegie din Arabia spre Siria, Chaibar și Hira ( Sura LIX, toate versetele) A doua pribegie a fost în vremea  califului Omar, care i-a alungat din Chaibar și din toată Arabia. Mai mult, Mohamed le-au interzis israeliților și creștinilor, în anul 9 de la Hegjra să intre în Mekka și această interdicție este și acum în vigoare (Sura IX, versetul 28).

Se spune că Mohammed nu cunoștea Scriptura. El auzise ,,ceva” despre  Vechiul și Noul Testament de israeliți și de la creștini. Acuzat se mekkani că  a inventat Coranul, el spune adesea în versete că acestea i-au fost transmise : ,, Și Coranul acesta nu poate fi născocit fără de Dumnezeu, ci este o adeverire a celor premergătoare și o tâlcuire a Scripturii-nu este îndoială în el- din partea Domnului veacurilor”( Sura X, versetul 28) De exemplu, eu mă îndoiesc că ,,S-a apropiat ora și s-a despicat luna” ( Sura LV, verset1), când la  cererea necredincioșilor Mohammed a făcut o minune, despicând luna, lăsând să treacă jumătate prin mâneca sa! Asta da, gogomănie! Și este semiluna simbolul islamului! Într-adevăr, semiluna crește, devine rotudă, întreagă, dar apoi Luna  descrește, ca puterea musulmanilor și a credinței lor. Interesant este că unii traducători susțin că verbul ,,a apropia” din versetul citat este la viitor, adică ,,se va apropia ora” . Putem interpreta în orice fel: fie că islamismul  va pierde din influență, fie că va crește prin întregirea Lunei, prin ieșirea celeilalte părți din mâneca lui Mohamed. Numai că nicăieri nu scrie că acea jumătate a întregit Luna despicată. Aici, se vede clar că au existat modificări în versete. Cine putea crede că un pământean poate despica un satelit și că jumătate din el va trece prin mâneca sa? Copiștii și-au bătut joc de un simbol, dându-i puteri supranaturale lui Mohammed!

  Mohammed îi face  necredincioși pe creștini, pentru că ei zic că ,, Dumnezeu este Mesia, fiul Mariei! ” ( Sura V, versetul 12), iar evreii sunt necredincioși pentru că nu au respectat legământul și pentru că nu-l recunosc pe Mohammed ca trimis al lui Dumnezeu, ca să-i aducă în dreapta credință. În multe sure se revine cu această justificare a legitimității lui Mohammed, în special în surele unde se vorbește despre viața de apoi, despre judecată, despre întâlnirea cu toți profeții, unde, bineînțeles, cel mai cinstit dintre toți profeții este Mohammed.

 În concluzie, necredincioșii trebuie pedepsiți.  Sunt versete care nu relatează doar  pedeapsa divină la Judecată, ci și pedeapsa pământească : ,, Omorâți-i, unde-i găsiți și goniți-i de acolo...”, ,, Și luptați împotriva lor, până nu va fi ispită, iar dacă vor înceta, nu țineți dușmănie, ci numai față de cei nelegiuiți”( Sura II, versetele 87, 88). Ceea ce musulmanii nu au respectat din versetele acestei sure sunt sfaturile : ,, nu luptați împotriva lor lângă templu sfânt” ( nu nu mai că nu au luptat, dar  au și omorât în unul dintre templele sfinte; să ne amintim de uciderea lui Abdullah, căci este cea mai cunoscută crimă) sau îndemnul: ,, Luptați-vă pentru calea lui Dumnezeu împotriva celor ce voiesc să se lupte cu voi, însă nu începeți cu nedreptul, pentru că Dumnezeu nu-i iubește pe cei nedrepți!”( Versetul 186). 

    Mă întreb, dacă adepții Hamas cunosc acest verset.  

    Ceea ce pe mine mă intrigă este faptul că se poate crede că Dumnezeu, după ce l-a trimis pe fiul său Iisus ca să ne mântuiască, îndemnânu-ne la iubirea aproapelui indiferent de neam și credință, după 600 de ani se răzgândește și-i transmite unui pământean să îndemne la ură și să ucidă pe cei care nu cred în vorbele lui și nu-l recunosc ca mesagerul Său. Adică, Dumnezeu avea nevoie de un călău pământean, pentru a-i pedepsi pe necredincioși? Aici, cred că au intervenit foarte mult urmașii lui Mohammed în modificarea Coranului, în scrierile Sunna bazată pe Hadith, pentru a-și justifica războaiele. 

Pe curând,

Earnest

n