BIBLIOTECI DISTRUSE

 ,,Fără biblioteci, nu există civilizație.”      
                                 (Ray Bradbury)

Fațada Bibliotecii Celsius din Efes

       Distrugerea bibliotecilor și arderea cărților intenționat ( nu accidental din cauza unui incendiu cutremur, inundație) nu a fost o practică inventată de  Inchiziție sau de naziști ori comuniști din diferite motive, unele religioase, altele politice sau ideologice. Practica este mult mai veche, încă din Antichititate.

           Am ales, în postarea de astăzi, câteva biblioteci care au fost distruse intenționat.

          Despre prima bibliotecă distrusă avem informația  la savantul grec din secolul I î.e.n., Alexander Polyhistor. Acesta ne relatează că  Nabonassar Regele Babilonului, în anul 747 î.e.n., a dat ordin să se ardă toate cărțile din biblioteca palatului, care cuprindeau istoria și faptele regilor predecesori ai săi, pentru că istoria Babilonului trebuia să înceapă cu el.

           În anul 213 î.e.n., Împăratul Chi-hoang a ordonat distrugerea tuturor cărților din bibliotecilor din Imperiul Chinez, cu excepția celor care tratau istoria familiei sale, și a cărților de astronomie și de medicină.

           În anul 149 î.e.n, când Scipio Africanul a cucerit Cartagina, au fost arse toate cărțile Bibliotecii, păstrând dintre miile de cărți doar cele 28 de tratate de agronomie ale lui Magon, pe care le-a dus la Roma. Mai târziu, acestea au fost traduse în limbile latină și greacă de către Dio Cassius. 

          Una dintre cele mai renumite biblioteci ale Antichității, Biblioteca din Alexandria, a fost distrusă de mai multe ori. Aceasta a fost fondată ce către Ptolomeus Soter în anul 283 î.e.n.,  și îmbogățită cu cărți de către urmașii săi, având 700.000 de volume dintre care, 300.000 erau la filiala sa,  Biblioteca Templului Serapis ( zeu vindecator, protector al medicilor). Prima dată a ars accidental, în anul 48 î.e.n.,de la focul navelor lui Pompei incendiate de către  Caesar. Unii istorici spun că au fost salvate unele cărți,  dintre care o parte au fost duse la Bizanț, Însuși Caesar ar fi ordonat  transportarea la Roma a unui număr mare de cărți pe 4 corăbii. Însă o furtună a distrus 3 dintre cele 4 corăbii, iar una dintre ele, nu se știe cum, ar fi ajuns pe o insulă ( după descriere se pare că ar fi fost  Britania), unde cărțile au fost îngropate.Nici până astăzi nu a fost descoperit locul respectiv descris în jurnalul de bord. Biblioteca a fost mereu refăcută și distrusă. O altă incendiere a avut loc în perioada conflictelor dintre  dintre creștini și păgâni, între anii 250 și 350. În anul 391, prin decretul Împăratului Theodosius este distrusă nu numai celebra bibliotecă refăcută, ci și Biblioteca Templului Serapis. Ultima distrugere a fost în anul 640, când Alexandria a fost cucerită de către arabi. Califul Omar a decis arderea tuturor cărților care descriu  descoperirile, care contraziceau Coranul. Și cum Coranul nu are înscrise descoperiri științifice, ci fapte, au fost arse majoritatea cărților. 

      Bibliotecile din Roma  cele din Palatul lui Tiberius și de pe Capitoliu, au fost distruse în timpul incendiilor: cel din anul 64 provocat de Nero , iar celălalt din anul 192, în vremea lui Commodus, considerat drept o pedeapsă divină și un semn nefast pentru viitorul Romei.

        Bibliotecile din Efes și cărțile din bibliotecile private din Efes au fost arse de mai multe ori. Despre prima ardere a cărților din Efes, în vremea Sfântului Pavel, aflăm din Faptele 19:19. Această acțiune  a aparținut celor care au renunțat la religia lor, la magie, vrăjitorie și s-au creștinat. Teologii o justifică considerând-o ,,proclamare voluntară și plină de bucurie a eliberării de legăturile păcatului și ale lui Satana”. Efesenii au adunat toate cărțile din biblioteci și le-au ars în piață. Se spune, că valoarea lor materială ar fi fost de 50.000 de arginți, iar despre cea culturală să nu mai vorbim. În anul 250, Dioclețian a poruncit arderea cărților creștine din întreg imperiul. Bineînțeles, din nou au ars cărțile bibliotecilor din Efes. Însă, cea mai mare pierdere a fost prin incendierea Bibliotecii Celsius. Aceasta era considerată a treia bibliotecă ca importanță prin diversitate  și    număr de cărți din Lume, din acea perioadă, având 12.000 de titluri. La origine, aceasta a fost o construcție funerară ridicată în anul 117 de către Galius Julius Aquilla, pentru tatăl său, guvernatorul Provinciei Asia, Gaius Julius Celsus Polemanaeus. Aceasta avea ziduri duble pentru a feri manuscrisele de umiditate și pentru a menține o temperatură constantă. Ea a fost distrusă în anul 262 de către goți, când au invadat Efesul.

      În anul 277, Sfântul Grigorie Luminatorul ( apostolul și primul Episcop al armenilor) a ars cărțile bibliotecilor din Armenia. Menționez că Armenia a fost primul stat care s-a declarat creștin, în anul 301.

     În anul 651, când Persia a fost cucerită de către arabi. au fost distruse toate bibliotecile. Saad -Abu-Vakkas i-a cerut permisiunea lui Omar să transporte cărțile din Biblioteca întemeiată de către  Xerxes. cu o vechime de peste 1100 de ani. Acesta  i-a răspuns prompt: ,, Aruncă-le în apă!”

    Între secolele IX și XII, normanzii au distrus zeci de biblioteci, arzând mii de cărți. Istoricul Orderic Vitalius, pe la 1150, scria că ,, puține opere au scăpat din dibăcia preoților”.

     În anul 1073, Biblioteca Califilor din Cairo a fost distrusă de către turci. Această biblioteca avea, printre multe cărți de științe, și 1200 de exemplare de tratate de istorie universală scrise de istorici antici și de istorici arabi.

    În anul 1105, francii comandați de Raymond IV, comitele de Saint Gilles, au ars Biblioteca din Tripoli, care avea 3.000.000 de cărți de teologie, istorie, geografie, tradiții, științe. Acesta a ordonat arderea bibliotecii, pentru că un preot franc a găsit în bibliotecă exemplare din Coran și i-a spus comandantului că biblioteca conține ,,cărți diabolice.”

Biblioteca din Nalanda

      În anul 1193, a fost distrusă Biblioteca Universității din Nalanda de musulmanii conduși de  Bakhtiyar Khilji, Această universitate  a fost întemeiată în anul 423 în timpul Dinastiei Gupta. Aici,  au fost instruiți peste 100.000 de studenți nu numai din India, ci și din China, Persia, Tibet și chiar din Europa Centrală, în domeniile medicină, matematică, astronomie, logică și în principiile budiste. Biblioteca cuprindea 9.000, 000 de cărți. Atunci, au fost omorâți călugări, profesori, pentru a se stârpi budismul. Conform tradiției, se spune că timp de trei luni au fost arse cărțile,  iar cerul devenise gri din cauza fumului dens. 

    În anul 1258, a fost distrusă Biblioteca din Bagdad, cunoscută cu numele Casa Înțelepciunii, în timpul invaziei mongole condusă de Hulagu Khan, nepotul lui Gingis Khan. Fondatorul acestei biblioteci a fost Al-Manum, fiul lui Harum al Rashid, în perioada de înflorire a culturii islamice, în  secolul al IX-lea. Biblioteca a fost și un important centru de traduceri, fiind aduși aici înțelepți din întregul Califat Arab, de diferite naționalități . Au fost traduse cărți din limba greacă, latină, persană, chineză, indiană, la început în limba aramaică, apoi în limba latină. În perioada medievală, Bagdadul a devenit cel mai important centru de cultură, economic și comercial din întreaga lume, având o populație de 1.000.000 de locuitori, când în Europa marele orașe nu depășeau 100.000 de locuitori.

     Biblioteca Imperială din Constantinopol a fost distrusă de mai multe ori Această impresionantă bibliotecă a fost fondată de către Împăratul Constanțiu II, fiul Împăratului Constantin cel Mare.Prima distrugere a făcut-o Împăratul Leon III, în anul 730. El era iconoclast și a ordonat într-o noapte să se dea foc bibliotecii, pentru a se răzbuna pe profesorii care îmbogățiseră biblioteca cu cărți și continuau să se închine la icoane, ignorând edictele împăratului date împotriva icoanelor. O altă distrugere a bibliotecii și jefuirea acesteia de obiecte de artă au făcut-o cruciații ( Cruciata IV), în anul 1204,când au ocupat Constantinopolul. Ultima incendiere au făcut-o turcii, conduși de către Mohamed Cuceritorul, în anul 1453.  Cronicile spun că turcii au folosit cărțile la întreținerea focurilor din băile publice.

    În anul 1526, Soliman Magnificul ( despre care se știe că a fost om de cultură și nu avea prejudecăți, privind cultura altor națiuni) a poruncit să se distrugă Biblioteca din Buda, întemeiată de Regele Matei Corvin. Biblioteca Corviniana cuprindea cea mai mare colecție de documente istorice, cărți de filosofie și de științe din Europa acelor vremuri.

   În anul 1549, au fost arse, în Piața Publică, cărțile Bibliotecii din Oxford, din ordinul Regelui Eduard IV. Cărțile acestei biblioteci, probabil refăcută, au fost arse, după 200 de ani, din nou, din ordinul lui Oliver Cromwell.

   De asemenea, și bibliotecile de la Muntele Athos au fost de multe ori devastate. Multe cărți au fost arse în Rusia din ordinul lui Stalin, în Germania din ordinul lui Hitler, în China din ordinul lui Mao. Nici bibliotecile din România nu au fost ,,iertate”, de-a lungul istoriei.

Pe curând,

Earnest

Sursa principală: Alexandru Papadopol-Calimah, Scrieri vechi pierdute atingătoare ale Daciei, Editura Dacica, București, 2007.