,,Cât de nestatornice sunt întâlnirile omenești, cât de ușor se prăvălesc mai ales construcțiile de vise și speranțe.
De atâtea ori în paginile acestea, reflectând asupra rostuirii mele în viață, mă întrebam dacă va mai dura mult. O, cât de mult au durat! Și cât vor mai dura încă?
(...) A însemna prea des nimicurile vieții ar fi banalizare, a nu mai însemna de loc, nu se poate. Nevoia de împărtășire sufletească, la o vârstă când n-ar fi trebuit să fiu singur, este o necesitate tot atât de inexorabilă ca și altele, mai cunoscute, mai prozaice.”
(Ion N. Dianescu, ,,De vorbă cu mine însumi”
 |
| Ion N. Dianescu (1899-1992) |
Ideea publicării acestui jurnal a aparținut prietenei și colegei mele de facultate Ghena Pricop, muzeografă, expertă în domeniul ,,Bunuri arheologice și documentar-istorice”, specializarea ,,Numismatică modernă românească”, șefă la Secția Istorie. Ghena Pricop este editoarea și tehnoredactoarea acestui jurnal, apărut la Editura Istros a Muzeului Brăilei ,,Carol I”, Brăila, 2022.
Ghena Pricop este și autoarea cărții ,,Restituiri. Volumul Boierii Poenari” și coautoare a cărților:,,Un grec, doi greci, trei greci...”, ,,Greci, Evrei, Ruși lipoveni, Turci...Brăila”, ambele, făcând parte din ciclul/ proiectul ,, Reactivarea memoriei culturale a orașului ”. De asemenea, este autoarea a numeroase filme documentare, pe care le puteți viziona pe site-ul muzeului.
 |
| Ghena Pricop |
Jurnalul lui Ion N. Dianescu cuprinde cele 19 caiete, unde acesta și-a dezvăluit sieși gândurile, trăirile, părerile, privind evenimentele pe care le-a trăit, începând cu anii de pribegie ( refugiat), din timpul Primului Război Mondial, continuând cu anii studenției, cu cei de la Școala Militară din Craiova, de profesor la Liceul ,,D.A. Sturza” din Tecuci, cu cursurile de vară de formare de la Vălenii de Munte ( mi-am amintit de relatările bunicii mele despre aceste cursuri la care a particat și dânsa, în anul 1924), cu activitățile sale din Brăila, cu viața de familie până la participarea sa la luptele de eliberare a Basarabiei și Odesei. Ultima filă a jurnalului are dată de 30 august 1944.
În jurnal, îl veți descoperi pe autor, ca o persoană iubitoare de țară, credincios, familist, onest, un profesor deosebit, cu viziuni moderne, privind metodele de predare. Veți descoperi că este un observator al epocii, poate prea matur la 18 ani, un cunoscător al oamenilor, pe care-i caracterizează în câteva cuvinte, însă naiv în politică, ceea ce l-a determinat să fie instabil emoțional, dar conștientizând acest fapt. El ne prezintă societatea românească cu părțile ei bune și rele, vorbind despre corupția din școli, din politică, despre nepăsarea unor concetățeni ai săi, dar și despre trăsăturile frumoase ale majorității românilor din acele vremuri: solidaritate, patriotism, ospitalitate, prețuirea valorilor morale. Probabil toate aceste fapte pe care le-a descoperit Ghena Pricop, citind caietele lui Ion N. Dianescu, au determinat-o să le publice, pentru a le face cunoscute publicului cititor, pentru a înțelege o generație, care a trecut prin două războaie, pe care le-a considerat sfinte, pentru apărarea, întregirea acestui teritoriu, care , astăzi, nu înseamnă, din păcate, nimic, pentru mulți români.
,, ... monumentele acestea pot fi roase de ploi, dărâmate de furtuni, însă monumentele de dragoste care se ridică în sufletul nostru pentru aceia care și-au dat viața luptând, acele monumente vor fi eterne; căci cum sufletul omului nu piere în veci, în veci nu vor pieri și monumentele sufletului” ( Discursul preotului din Vulturești- Vaslui, din data de 13 iulie, 1917, la dezvelirea monumentului ostașilor căzuți pradă epidemiilor din Re. 3 art. PS).
Menționez că Ghena Pricop a tehnoredactat caietele, conform ortografiei din acele vremuri, neintervenind pe text.
Lectură plăcută!
Pe curând,
Earnest
2 comentarii:
O voi citi.Multumesc
🎩🕊💐
Trimiteți un comentariu