EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CXVI).HENRY JAMES, O COARDĂ PREA ÎNTINSĂ

 ,,Oamenii sunt bogaţi când îşi permit să-şi împlinească visele.”
                                                                               (Henry James)

Henry James (1843-1916)

     Cartea pe care v-o recomand a apărut la Editura Edinter, în anul 1991, în traducerea Antoanetei Ralian. Nu știu dacă a mai fost reeditată. Eu am cumpărat-o, împreună cu Dan,  după cum scrie pe prima filă, pe dată de  13 noiembrie 1991. Menționez că volumul respectiv cuprinde și nuvela ,, Domnișoara Miller” Până atunci, noi citisem de acest autor, ,,Portret de femeie” și ,,Ambasadorii”.
 Henry James nu făcea parte dintre autorii mei preferați ( de fapt, nici acum), dar prin anii 70 ai secolului trecut, generația mea citea dintr-o mare ,,sete” de cultură. 

  Henry James  s-a născut pe 15 aprilie 1843, la New York  într-o familie de intelectuali. El a studiat Dreptul la  Universitatea Harward, dar s-a reorientat către studierea literaturii. Fratele său  este William James, părintele psihologiei americane care a studiat și el la Universitatea Harvard medicina, însă nu a exersat niciodată profesia de medic, reorientându-se către psihologie și filosofie.

 Henry James  a scris romane, nuvele, povestiri, cărți de călătorii, biografii, autobiografii și critică literară El  a locuit o perioadă la Paris unde s-a împrietenit cu Turgheniev, Zola, Daudet, Maupassant, Flaubert, stabilindu-se în Anglia, luându-și și cetățenie engleză. A primit din partea Regelui Eduard al VII-lea  Ordinul Meritului, cea mai înaltă distincție britanică pentru activitatea literară. Se stinge din viață pe 28  februarie1916, în urma repetatelor crize cardiace și a unei infecții pulmonare, la Rye. A fost înmormântat, conform dorințelor sale împreună cu ceilalți membrii ai familiei, în Massachusetts.

   Când am citit prima dată acest roman, l-am încadrat în romanele gotice de genul lui Walpole, pentru  că acțiunea se petrece într-un castel vechi din Essex, bântuit de fantomele fostei institutoarei, domnișoara Jessel, a celor doi frați, Flora și Miles, și a lacheului Quint. Acum, recitindu-l mi se pare mai mult un roman psihologic, având în vedere toate frământările povestitoarei, noua institutoare a celor doi frați, și influența periculoasă pe care cei doi foști angajați au avut-o  asupra psihicului copiilor, dar, mai ales, dominația pe care  spiritele lor voiau s-o mențină asupra lor.

   Vă recomand această carte, pentru că, din punctul meu de vedere, autorul ne transmite un mesaj de care trebuie să ținem seama: tragediile din viața copiilor sunt determinate, în primul rând, din lipsa de comunicare ( din teamă,  nesiguranță, neștiință sau din cauza mentalității, educației) privită sub toate aspectele:comunicare între adulți, comunicare între copii și adulți, între adulți și copii.

Lectură plăcută!

Pe curând,

Earnest