EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CXX).J.R.MOEHRINGER, SUTTON

 ,, Un lucru e sigur, puștiule, nimic nu s-a întâmpla cum trebuie pe vremea aia. Guvernul a interzis băutul, dar oamenii beau mai mult decât oricând. Femeile au primit dreptul să voteze, dar nu-l foloseau. S-a inventat radioul (...) și ne-au promis că va pune  capăt de singurătății. La naiba, i-a făcut pe oameni să se simtă  mai singuri. Oamenii stăteau într-o cameră, ascultau muzică de dans și piese de teatru și râsete și se simțeau mai singuri decât oricând. Nimic nu mergea ca la carte, nimic nu era ca în reclame. Atunci, a început  ca oamenii să devină cinici (...). Ai observat, puștiule, că între cale și jale singura deosebire e o amărâtă de literă? (...). O carte e singura scăpare din această lume căzută.”

                                                                                                          ( Willie  în conversație cu Fotograf)

   

M-am gândit să vă recomand o carte care nu te lasă să o abandonezi pe noptieră, pentru că vrea să fie citită pe nerăsuflate. Romanul ,,Sutton” de J.R. Moehringer a fost tradus în limba română de Paul Slayer Grigoriu și publicat de Editura Pandora, București, 2023, ediția a 2-a. 

  J.R. Moehringer s-a născut la New York City,  pe 7 decembrie 1964.  Tatăl său era un renumit D.J.-radio de muzică rock,  care a devenit  alcoolic și și-a părăsit familia. Copilăria lui a fost marcată de acest eveniment și îi asculta vocea tatălui la radio, cu speranța că se va întoarce acasă. A absolvit Universitatea Yale. Și-a început cariera ca jurnalist, ca asistent de știri, la New York Times,iar din anul 1994  a fost reporter la Los Angeles Times. Cariera de scriitor și-a început-o, în anul 2005, cu un roman autobiografic, după care s-a realizat un film,în regia lui George Clooney. În anul 1998, a fost pe lista finaliștilor la Premiul Pulitzer, pentru jurnalism, dar acest premiu l-a primit în anul 2000 pentru un reportaj pe care l-a realizat într-o comunitate izolată a urmașilor sclavilor, dintr-o vale a fluviului Arizona. El s-a remarcat ca autor de romane biografice, pentru că are talentul de a ,,intra în pielea personajelor”. De asemenea, el a fost scriitorul din umbră al cărții Prințului Harry, pentru care a primit, conform site-ul Page Six, suma de 1.000.000 $.

   Romanul ,,Sutton” este unul biografic, în care autorul ne prezintă viața marelui spărgător de bănci american, Willie Sutton (1901-1980), așa cum a presupus Moehringer. Autorul ne informează că în anul 1969,în Ajunul Crăciunului, când Sutton a fost eliberat definitiv din închisoare ( Sutton a fost arestat de patru ori și a evadat de trei ori) a acordat un singur interviu unui Reporter și unui Fotograf TV. Cu Reporter și Fotograf s-a plimbat cu mașina prin New York, poposind prin locurile importante din viața sa și din activitățile sale de spărgător de bănci, prilej cu care Willie și-a amintit secvențe din viața sa, dar le-a povestit numai ce a crezut el de cuviință. Reportajul realizat de cei doi, Reporter și Fotograf, este considerat de autorul romanului ca fiind superficial și cu multe neadevăruri,ceea ce l-a determinat să cerceteze presa timpului și să scrie biografia lui Sutton, așa cum el  a dorit.

    Scrierea romanului a fost pentru autor un prilej de a studia istoria S.U.A. din perioadele de Crize Economice, din perioadele de Depresie, din punct de vedere social, politic, cultural. Sutton a fost un copil bun, ca fiu și ca elev, care promitea că va termina studiile universitare, dar anturajul și societatea l-au făcut spărgător de bănci, el devenind un erou al cartierelor săracilor irlandezi catolici, pentru că, în acele vremuri, oamenii nu iubeau pe bancheri, considerându-i singurii vinovați de crizele economice, de declanșarea celor două Războaie Mondiale, de șomaj, de sărăcie, ei fiind cei care spălau banii traficanților și finanțau industria de armament .

Sutton a fost un autodidact ( citea literatură, chiar și tratate de psihologie, filosofie; l-a citit și pe Socrate, dar Reporter și Fotograf, care nici nu auziseră de unii scriitori și filosofi, nu i-au spus că Socrate nu a scris, pentru că ei nu știau nimic din cultura universală, ei știau doar cultura anilor 60 și atât), un spărgător de bănci, care și-a stabilit singur strategia unei spargeri,  care nu a tras niciodată un foc de armă. Într-o conversație cu ,,PSI” ( psihologul dintr-o închisoare), când Willie l-a întrebat dacă el este un om rău  și dacă merită să fie arestat, acesta i-a spus  că merită, pentru că - indiferent de alienarea de mamă și tată, de abuzul fraților, de sărăcia lucie, de convulsiile economice, de iubirea imposibilă pentru Bess, dar, mai ales, inteligența sa strălucită, abilitatea, intuiția cât și faptul că este un bun povestitor  inspirat  și creator hotărât, empatic, carismatic, seducător- toate acestea l-au făcut periculos.

  Sutton și-a ajutat prietenii, pe unii dintre ei i-a făcut colaboratori, iar unii dintre ei l-au trădat. De fiecare dată, când era liber și-a propus să devină un om cinstit, să renunțe la meseria de spărgător de bănci, să muncească cinstit, așa cum a făcut tatăl său, el considerând că munca este destinul omului,dar de fiecare dată s-a întâmplat să ajungă din nou sărac, fiind mereu concediat, deși el era un lucrător sârguincios și corect. Trecutul îl urmărea.

   Lectură plăcută!

   La mulți ani și sper să ne întâlnim, pe blog, la anul, în pace!

https://www.youtube.com/watch?v=YOTbJTW5wAM