duminică, 31 august 2025

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CXXVIII) PÉTER DEMÉNY, IEȘIREA DIN VÂRTEJ

 ,, Așa ar trebui să-mi spăl întreaga  viața: la malul unei ape, prin bulbuci și lumină. E chiar o metaforă mai bună decât vârtejul, cel puțin pentru asta, pentru felul în care vreau acum să mă apropii de viața mea, și aici tot Mikuna m - a inspirat . Datorită ei înțeleg  cu chiu cu vai că nu are rost să fim supărați și să păstrăm ranchiună. Ești supărat pe covor? Sper  că nu . Vrei doar să fie mai curat.”
( Péter Demény ,,Ieșirea din vârtej”) 

 
Această carte, pe care v-o recomand din toată inima, mi-a dăruit-o băiatul meu, dar cu o dedicație de la autor , pentru mine: ,,Doamnei Livia Sibișteanu, pe care nu o cunosc, dar  vreau s-o cunosc. Cu drag, 
 Péter Demény.” De ce ține scriitorul, traducătorul și profesorul de la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine de la Universitatea din București să mă cunoască? Simplu, pentru că mi-am exprimat întotdeauna admirația pentru cum scrie, dar, mai ales, cum gândește un om de cultură, care aparține minorității maghiare din România.
  În romanul ,, Ieșirea din vârtej”, care este o continuare a romanului ,, Vârtej în reluare”, pe care vi l-am recomandat pe 30 octombrie 2024, Péter Demény  ne dă impresia că a ieșit din vârtejul în care intrase . Îmi pare rău, dar eu cred că încă nu a finalizat ieșirea  din acel obsesiv vârtej, pentru că , nu întâmplător, înainte de ultimul ,,capitol” ne relatează, în ,, Noaptea vie”, povestea ursulețului Eduard. Așadar, iubirea sa adevărată, Mikuna, trebuie să mai ,,lucreze” la ieșirea din vârtejul lui  Péter , ca să nu cadă mai adânc în alt vârtej  ,, unde nu vor mai fi dorințe, nici melancolie, doar fericire. O fericire adâncă, profundă, ca o noapte vie.”
  Am citit multe comentarii referitoare la acest roman, scrise de scriitori cunoscuți în lumea literară contemporană. Fiecare dintre ei a înțeles și a comentat în felul lui spusele autorului, dar toți au ajuns la concluzia, că acest roman este unul  al iubirii și că doar iubirea este sensul vieții lui Péter Demény. Nu sunt de acord că acest roman te face să-l citești cu sufletul la gură, din contra, te face să te oprești la fiecare pagină și să reflectezi la ceea ce ne transmite autorul, pentru că în fiecare pagină sunt, cel puțin, două fraze asupra cărora trebuie să meditezi. Interesantă este conceperea romanului: înainte de fiecare ,,capitol”, care reprezintă o frântură din viața lui, autorul ne relatează o poveste, prin care ne previne ceea ce urmează să ne transmită. Fiecare poveste are tâlcul ei. Genială idee a avut Péter Demény cu aceste povestioare. Eu am revenit mereu la prima, ,, Inima caldă” a omului de zăpadă Bouillon Blanche, după cum am revenit, când am terminat de citit romanul, la ultima, ,, Noaptea vie” a ursulețului Eduard. Romanul cu prima și ultima poveste este un cerc, care s-ar voi închis. Oare iubirea lor, a celor două personaje, ar reuși să închidă cercul, prin unirea celor două jumătăți, care s-au căutat, pentru a se uni, dacă dăm crezare mitului grec al închiderii cercului, prin iubire și potrivire a iubiților?
  Eu mi-aș dori ca Peter Demény să scape de obsesia vărtejului   dat de lipsa iubirii, dar mai ales de aceea ce gândește și crede minoritarul maghiar, obsesie vizibilă și în ,, Vârtej în reluare”. Eu, cunoscător al mentalității minorităților naționale, știu că toate minoritățile din toate țările Lumii gândesc ca cea a maghiarilor din România, ca o formă de autoapărare. Însă minoritatea maghiară de pe teritoriul nostru uită trei aspecte  importante din istoria lor: când maghiarii au ajuns în teritoriul românesc, românii nu erau iobagi, ci oameni liberi, istoria poporului maghiar nu este atât de glorioasă, precum și-o scriu ( statul lor a fost transformat în pașalâc turcesc, după care a fost provincie a Imperiului Habsburgic și doar dualismul austro-ungar, le-a mai ,, reparat” mândria), iar Pacea de la Paris din anii 1919-1920, care include și  Tratatul de la Trianon, a fost corectă, pentru că s-a ținut  cont de principiul dreptului popoarelor la autodeterminare și de voința popoarelor, iar Ungariei i s-a dat un statut drept, de stat național. Așa că domnul Péter Demény nu trebuie să se supere că minoritatea sa, parte a națiunii maghiare din Ungaria,  nu vrea să recunoască această realitate istorică.
  Vă doresc lectură plăcută!
  Pe curând,
  Earnest
 Pentru domnul Péter Demény și nu numai pentru domnia sa, pun melodia lui Vasile Șeicaru pe versurile lui Dan Verona ,, Dragostea, destin străvechi”, pe https://www.youtube.com/watch?v=7vFQzkVueG0

Un comentariu:

Diana spunea...

Foarte frumos si interesant