EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CXLI). SAŠA STANIŠIĆ, ORIGINE

 ,, Familia mea trăiește răsfirată prin toată lumea. Ne-am divizat odată cu Iugoslavia și nu ne-am mai putut reuni niciodată în același loc. Ceea ce aș dori să relatez despre origine are legătură și cu această disparitate, care a determinat, ani de-a rândul, locul unde mă aflam: aproape niciodată în același loc cu familia” ( Saša Stanišić , ,,Origine”)

 

 Saša Stanišić,
n.17 martie 1978, Višegrad

 Saša Stanišić este al doilea scriitor bosniac pe care vi-l recomand. Primul a fost Mesa Selimović cu romanul ,,Dervișul și moartea” pe care l-am citit în timpul studenției ( pe vremea aceea știam că este iugoslav) și l-am recitit, ca pensionar, când am aflat că este bosniac, romanul rămânând, în continuare, unul dintre cele preferate. Înainte de destrămarea Iugoslaviei, toți locuitorii țării erau iugoslavi, așa cum în U.R.S.S. toți erau sovietici, neexistând conflicte etnice. În Iugoslavia, Tito și-a ținut poporul unit: după moartea sa, în națiunile din Iugoslavia ,,s-a trezit” naționalismul , încurajat de către Slobodan Milošević, pe care scriitorul Saša Stanišić îl găsește vinovat  pentru Războiul Iugoslav.

  Saša Stanišić s-a născut la Višegrad, în data de 17 martie 1978. În anul 1992, în timpul Războiului Iugoslav, familia lui s-a refugiat în Germania, stabilindu-se în Heidelberg, unde mama, politolog, a ajuns spălătoreasă, iar tatăl, economist de întreprindere, a lucrat ca săpător pe un șantier de construcție. Au locuit într-o casă, alături de alte șase familii refugiate, așteptând veșnic vești mai bune și o viață mai bună. În romanul său autobiografic ,, Origini””, autorul ne relatează că ,,În Germania ar fi fost dispuși să accepte orice job, numai să nu se ducă la fund. Așa erau toți din cercul nostru de prieteni iugoslavi.Iar patronii au știut să profite de ananghia la care se aflau. Salariile erau mici. Orele suplimentare nu erau prestate de bunăvoie și de cele mai multe ori erau neplătite. Era discriminatoriu așa ceva? Părinții mei n-ar putea să spună. Era jalnic? Asta, în orice caz.”Copilul Saša a învățat limba germană, într-o clasă cu alți imigranți (iugoslavi, olandezi, suedezi, turci), apoi, obținând calificative foarte bune la limba germană, a învățat liceul , alături de cetățeni germani. Părinții săi, după  câțiva ani, neprelungindu-li-se  vizele, au plecat în SUA, unde au trăit mai bine, după care s-au întors în Bosnia. Saša Stanišić a rămas în Germania, obținând prelungirea vizei, pentru studii, absolvind la Universitatea din Heidelberg studii slave și germane, iar după master a urmat Institutul de Literatură Germană din Leipzig.

  Romanul ,, Origini” este conceput în stilul  ,,flash”, dacă acest mod de a scrie a devenit stil. Nu știu, dar am mai scris despre aceasta, pe acest blog. Flash-urile din acest roman sunt momente din viața autorului, prezentate fără o ordine cronologică, trăite în copilărie și la maturitate în Bosnia și în Germania. Autorul simte nevoia să ne spună ce înțelege el prin originea sa, istoria, geografia și obiceiurile din țara sa natală, care sunt trăirile migranților, în a doua, a treia lor patrie, cât de distrugător este un război bazat pe ură națională și religioasă. Persoanele care i-au remarcat copilăria și maturitatea sunt cele două bunici, Cristina (,,nașă a  Mafiei”),  Mejrema ( ghicitoare în bobi de fasole) și bunicul musulman Muhamad. Astfel, familia sa era creștină și musulmană, ceea ce nu reprezenta pentru ei o problemă care să-i împiedice să fie o familie.  Romanul se termină  cu ,, Bârlogul balaurului”. Autorul ne avertizează să nu-l citim în ordine ( sunt reluate unele momente prezentate în flash-uri, probabil ca o concluzie), precizându-ne că ,, Slavii iubesc pericolul”.

   Ceea ce ne spune Saša Stanišić despre el este că ,, Rebeliunea mea a fost adaptarea. Nu la felul cum era de așteptat să fie imigrantul în Germania, dar nici în mod conștient împotriva acestuia. Rezistența mea s-a îndreptat împotriva fetișării originii și împotriva fantasmei identității naționale. Eu eram pentru apartenență. Oriunde eram dorit și oriunde voiam să fiu. Eram pentru găsirea unui monitor comun: era de ajuns.”  Cam progresist și totuși își caută originile în strămoșii săi care nu au migrat niciodată.

  Menționez că lui Saša Stanišić Germania i-a acordat  nouă premii pentru romane și pentru cărțile pentru copii ( ,,Lupul” a fost tradus și în limba română).

 Lectură plăcută!

 Pe curând, 

 Earnest

  Suntem la sfârșit de toamnă și vreau să vă amintesc o poezie de a lui Eminescu mai puțin cunoscută : ,,Afară-i toamnă”, pe care o găsiți recitată pe muzică pe https://www.youtube.com/watch?v=1FVwvg_6vzg

 De asemenea, vreau să vă amintesc că pe 5 noiembrie 2015 a trecut în Eternitate Adrian Păunescu și  poezia sa ,, Analfabeților”, cenzurată în anul 1979, pe care o găsiți pe https://www.youtube.com/watch?v=6GjxZ-05bfc&list=RD6GjxZ-05bfc&start_radio=1