 |
| Cetatea geto-dacică, sec,IV î.e.n. |
Multă vreme, acasă însemna pentru români,
satul. Astăzi, majoritatea satelor românești sunt depopulate. Migrarea
sătenilor spre oraș a început odată cu marea industrializare a epocii
socialiste și a continuat dramatic cu migrarea spre alte țări, după anii 90 ai
secolului trecut.
Nimic nu era mai frumos în lume ca înserarea
din satele românești, fenomen surprins și evocat de marele nostru poet national,
Mihai Eminescu sau ca sacralitatea sărbătorilor creștine ale Crăciunului și ale
Paștilor ori ale celor mitice: obiceiurile Anului Nou, aprinderea rugurilor la solstiții
și echinocții și multe alte obiceiuri, care se pierd încetul cu încetul.
Mai sunt
sate care mai trăiesc și despre frumusețea, bogăția lor voi vorbi eu în
încercările mele de a vă trezi interesul pentru satul românesc.
 |
| Podul de piatră, Ștefan cel Mare |
 |
| Biserica Sfânta Parascheva, 1495 |
Mi-am
propus să încep cu Cotnari, comună situată în județul Iași, la capătul Drumului
Vinului de la Hârlău la Cotnari ( pe
acest drum, la o adîncime uneori de
peste 15 metri și o înălțime de 6 metri,
există un adevărat oraș subteran,
cu “palate” cu bolți înalte, construit de-a lungul secolelor de boierii români
cu dragoste pentru viticultură), pe malul Bahluiului,
înconjurată de dealuri cu vii, declarate rezervă viticolă și pomi fructiferi,
cu păduri seculare de goruni și fagi ( Rezervația Naturală Cătălina, care se
întinde pe o suprafață de 7,6 ha)). Dacă intri în comună dinspre Hîrlău, treci
peste podul construit din porunca lui Ștefan cel Mare din piatră de râu
cioplită, lung de 42 m. Comuna este mare, având în componență 11 sate în care
conviețuiesc peste 7000 de locuitori și are, ca majoritatea comunelor noastre,
monumente frumoase, unele îngrijite, altele lăsate în paragină. De exemplu, pe
Dealul Cătălina, se află ruinele cetății geto-dacice, din sec.IV î..en., care a
fost conservată și acoperită cu o copertină din sticlă, cu mari eforturi materiale
și tehnice, la inițiativa arheologilor Adrian și Marilena Florescu.
Astăzi, această construcție a fost distrusă, iar zidurile se deteriorează de la
o zi la alta. Aici, a ținut piept ultimului val al sciților, conducătorul
geților, Zoran, al cărui mormânt se află pe Dealul Regilor de la Cucuteni și al
cărui tezaur funerar a fost descoperit la Băiceni.
 |
| Casă tradițională |
Cotnariul este cunoscut pentru celebrul său vin ca, fiind cel mai bun vin alb românesc. Viile
și vinul făcut aici i-au atras pe domnitorii nostri spre acest loc, construind
o Curte Domnească, menționată documentar în anul 1441 ( astăzi păstrată în
ruine), biserici ( cea mai veche, care se păstrează este Biserica Ortodoxă "Cuvioasa Parascheva" – 1495-
ctitorie atribuită lui Ștefan cel Mare; este
o construcție de plan dreptunghiular, fără turlă, împărțită în pronaos, naos și
altar, având fațadele simple, tencuite și văruite care nu au niciun fel de
decorații și nici cornișă, iar în interior nu este pictată), școli înalte (
Despot Vodă a întemeiat Schola Latina în anul 1563, o școală de tip umanist,
unde a predat la începuturi Ioan Sommerus; la acestă școală se învăța 5 ani și
a dăinuit peste 100 de ani), crame, făcând din Cotnari o prosperă așezare
urbană unde conviețuiau alături de români, unguri, germani, cu religii
diferite: ortodoxă, catolică, protestantă, unde se desfășurau activități agrare, meșteșugărești, comerciale
și culturale. Alexandru Ioan Cuza a scos, oficial, pentru prima oară vinul de
Cotnari pe piața europeană, participând la Concursul Internațional de la Paris,
unde Grasa de Cotnari a obținut distincția supremă.
 |
| Intrare în cramă |
Astăzi,
la Cotnari, vezi clădiri noi, cu arhitectură modernă, dar și clădiri vechi cu
arhitectură tradițională, poți vizita crama, Muzeul Viilor și
al Vinului, aflat în casa Logofătului Tăutu ( secolul al XVIII-lea) organizat
pe trei sectiuni Nașterea - Nunta - Moartea, iar obiectele expuse arată că
vinul face parte din viața omului de la naștere și până când moarte. De
asemena, se poate participa la sărbătorile satului, care încep pe 15
septembrie, de Ziua Crucii, cu Sărbătoarea Strugurilor (menționată documentar
în anul 1770), când preoții stropesc cu agheazmă viile.
Vă doresc o degustare
pe placul dumneavoastră, la Crama din Cotnari!
Pe curând,
Earnest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu