 |
Mehmed "Meša" Selimović( 1910 Tuzla-1982 Belgrad) |
"Ce bine ar fi să fiu hoinar. Un hoinar poate oricând să caute oameni buni și ținuturi dragi și are un suflet senin, deschis pentru cerul larg și drumul liber care nu duce nicăieri, care duce oriunde. De nu l-ar ține prins pe om locul odată căștigat". ( Mehmed "Meša" Selimović , "Dervișul și moartea")
Mehmed "Meša" Selimović este unul dintre cei mai mari scriitori bosniaci. A fost profesor de literatură, atăt în învățământul preuniversitar căt și în cel universitar, membru al Academiei de Științe și de Arte din Iugoslavia, Președintele Uniunii Scriitorilor iugoslavi, director artistic la "Bosna-Film", doctor onorific la Universitatea din Sarajevo. El a debutat cu nuvele, continuând cu romane, care l-au făcut celebru în afara fostei Iugoslavii: " Dervișul și moartea", "Insula ", " Fata cu părul roșu ". Criticii consideră că cel mai bun roman al său rămâne " Dervișul și moartea".
" Dervișul și moartea" este unul dintre romanele mele preferate, din timpul studenției. În sesiuni, reciteam pasaje din acest roman, care mă îndemnau s[ reflectez și deci îmi dădeau impuls să învăț. M-am bucurat că a fost reeditat de Editura Corint, în anul 2009, în traducerea Voislavei Stoianovici.
Romanul are două cărți, cuprinzând 16 capitole, fiecare capitol are ca motto un verset din Coran.( Mehmed "Meša" Selimović este de origine turcă și de religie musulmană). Acțiunea romanului se petrece în secolul al XVIII-lea, în Sarajevo. Personajul principal este Ahmed Nurudin șeicul unei tekie aparținînd ordinului mevlevilor ( acest ordin călugăresc a apărut în Persia, în secolul al XIII-lea, fiind înființat de adepții poetului, juristului și teologului sufist, Rūmī, care practicau dhikr prin recitarea repetată a unor rugăciuni și versete din Coran, de către derviși, care se roteau în jurul șeikului tekiei. Prin această practică, ei realizau o călătorie mistică a ascensiunii spirituale ale omului prin minte și iubire.) Ahmed Nurudin, în cei 20 de ani de viață ascetă, a învățat să asculte, să rabde, să trăiască pentru credință, pierzând curajul de a spune ceea ce gândește, ceea ce crede că este drept, prefăcându-se că a uitat iubirea pentru Allahemanet. Viața sa obișnuită, departe de problemele lumii de afară, a fost întreruptă odată cu condamnarea pe nedrept a fratelui său, Harum, copist al cadiului. (la fel a fost condamnat nedreapt fratele autorului în timpul Rezistenței din cel de Al Doilea Război Mondial).Atâtea gânduri, nelămuriri, dureri, probleme existențiale îl frământă pe derviș, încât noi, cititorii, simțim zbuciumul din sufletul lui, nu liniștea și împăcarea sufletească pe care ar trebui să le aibă un ascet. Se simte laș și neputincios față de ceea ce se întâmplă dincolo de zidurile tekiei. Se luptă cu el însuși, se simte dezumanizat, fără sentimente față de tatăl și de fratele său. Nu găsește calea cea dreaptă, pentru că e cuprins de îndoieli. Atitudini și idei diferite se desprind din dialogurile sale cu muselimul, cu hafez- Muhamad ( singurul care cucerise dreptul de a nu da socoteală nimănui, pentru părerile sale), cu gardianul Djemal despre Coran, cu răzvrătitul Ishak, cu Iusuf, cel ce l-a pârât pe Harum ( obsedat de ideea dacă "e vinovată sau nu acea mână străină cu care Dumnezeu ne pedepsește"), dar mai ales cele cu prietenul său Hasan, cărturar devenit geambaș, cel mai complex și enigmatic personaj al romanului.
Ce se va întâmpla cu Ahmed și cu fratele său, veți afla singuri, citind romanul.
"Al meu este și golul acesta și ceea ce nu există".
Pe curând,
Earnest
Mondial)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu