miercuri, 30 ianuarie 2019

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XLVIII). LUIS GARCIA JAMBRINO, VISE PARALELE

 Luis Garcia Jambrina,
n. la Zamora, 1960
,, Fiecare scriitor trebuie să-şi  caute nu numai un stil propriu, ci şi un ritm şi o întindere. Cred că eu practic un stil propriu, un ritm alert şi întinderi reduse, de aceea scriu povestiri, care  nu sînt decât echivalentul literar al  cursei de 100 de metri plat. (...) În plus, scriu povestirile care mi-ar plăcea să le citesc". 
(Luis Garcia Jambrina)

   Luis Garcia Jambrina este un scriitor, critic literar, eseist contemporan spaniol. Este conferenţiar la Universitatea din Salamanca, la Departamentul de Literatură Spaniolă şi Hispanoamericană şi expert în Scenarii de Ficţiune pentru Televiziune şi Cinematografie al Universităţii Pontificale din acelaşi oraş. De asemenea, este directorul Întâlnirilor de Literatură Spaniolă de la Verines (Asturii), pe care le organizează la Universitatea din Salamanca, împreună cu Ministerul Educaţiei şi Culturii din Spania, între scriitori şi critici, aparţinând tuturor etniilor din ţară. În anul 1999, a primit Premiul Fray Luis de Leon, pentru eseu.
  Cartea pe care v-o recomandat este o culegere de povestiri selectate de Ileana Scipione, traducătoarea acestora din limba spaniolă, din patru culegeri de povestiri publicate în Spania între anii 1995 şi 2002. Aceasta a fost publicată în anul 2006 de Editura RAO.
     Cartea cuprinde 15 povestiri, o prefaţă, aparţinând traducătoarei, intitulată ,,Fisuri în zidul realităţii" şi o postfaţă, care este un interviu realizat de Ileana Scipione lui Luis Garcia Jambrina, la Bucureşti. În acest interviu, criticul literar face o prezentare a literaturii spaniole contemporane, care oscilează între două curente: globalizare şi tradiţionalim-naţional, evidenţiind şi ,,lupta" dintre tânara generaţie de scriitori şi vechea generaţie. De asemenea, consideră că atât cititorii români cât şi cititorii spanioli ar trebui să beneficieze de literatura spaniolă, respectiv de cea română, prin intensificarea traducerilor operelor spaniole, în România şi a celor româneşti, în Spania.
    Cele 15 povestiri  din acest volum sunt scurte dar nu se aseamănă cu flash-urile Lydiei Davis. Mai degrabă, seamănă cu cele ale goticului Horace Walpole, cu întâmplări pline de mister, cu fantome şi cu conversaţii cu cei de Dincolo. În majoritatea povestirilor, personajul principal este autorul, prins în întâmplări ciudate, iar tu, ca cititor, punându-ţi întrebarea: aşa s-o fi întâmplat?. Plină de enigmă este povestirea ,,Adevărata poveste a lui Don Quijote", care a trezit interesul intregii critici literare spaniole ( se pare că autorul celebrului roman nu este Cervantes, ci un prieten al acestuia, arabul, Hamid Ben-Andjeli), mai ales că autorul îşi termină povestirea cu următoarea frază: ,, Nu ştiu cine a zis că cea mai bună cale de a ascunde un secret este să-l povesteşti într-o carte."
Lectură plăcută!
   Pe curând,
   Earnest

2 comentarii:

Diana spunea...

Pentru mine esti o persoana formidabila daca printre atatea dureri, nu lasi garda jos , si citesti astfel de carti . apoi la mai si comentezi pentru semenii tai. Esti demna de admirat, Livia ! Daca tinerii ar fi asa. am fi departe .............

Diana spunea...

Pentru mine esti o persoana formidabila daca printre atatea dureri, nu lasi garda jos , si citesti astfel de carti . apoi la mai si comentezi pentru semenii tai. Esti demna de admirat, Livia ! Daca tinerii ar fi asa. am fi departe .............