duminică, 10 februarie 2019

PERSONALITĂŢI NEŞTIUTE SAU UITATE (XIII). DAVID ZUGRAVU DIN CURTEA DE ARGEŞ

Biserica Brădet, Bibor
David Zugravu, Sfântul Ioan Teologul, 1750
   David Zugravu, pictor de biserici din secolul al XVIII-lea, este unul dinte mulţii pictori de biserici formați la Şcoala de Zugrăvie din Piteşti, care s-au remarcat peste Carpaţi, demonstrând, prin creaţia lor, vitalitatea artei plastice religioase din Ţara Românească, care a atins culmile perfecţiunii în epoca brâncovenească. Prezenţa pictorilor din Ţara Românească în Transilvania este foarte veche, intensificându-se în secolul al XVIII-lea odată cu lupta de emancipare naţională a românilor din acest spaţiu românesc, când păstrarea Biserici Ortodoxe era importantă în menţinerea românismului. Aceştia au răspândit stilul brâncovenesc în pictura religioasă, întemeind şcoli de pictură în Transilvania.
Biserica Stăncești
David Zugravu, Ușile Împărătești, 1756
      Despre viaţa lui David Zugravu nu se ştie prea multe. Din documentele vremii, aflăm ca a venit în Transilvania, prin anul 1740, fiind chemat să picteze Biserica Domnească de la Tinăud, astăzi aparţinând de oraşul Aleșd ( această biserică a fost construită în anul 1658, prin dania domnitorului Ţării Româneşti, Constantin Basarab Cârnul, nepotul lui Neagoe Basarab). După terminarea lucrărilor la această biserică, a rămas în Ţara Crişurilor, unde , probabil, şi-a întemeiat o familie ( pe pomelnicul de la Sebiş, el scrie: ,,Pomeneşte-ne Doamne, până când vom veni în împărăţia Ta: David, Tatiana", după care urmează pomenirea celor morţi. Credem că Tatiana este numele soţiei sale. Tot aici, se află inscripţia:David Zugravu de la Curtea de Argeș, locuitor în Sichitealec”, localitate unde s-ar fi stabilit.) Numele lui apare pe icoanele sau pe picturile murale din bisericile din lemn din Ţara Crișurilor, înscriind şi data executării picturilor: Brădet (1750),Valea Neagră - de-Jos (1751), Rieni  și Sebiș (1755), Stăncești (1756), Goila (1764), Delureni- Beznea (1777),  Sudrigiu ( 1778) Mierag (1783) și altele. În jurul său s-a format o adevărată școală de meșteri români bihoreni printre care: Nichita, Ioan de la Săcălăsău,  Bilea Ilie de la Vârciorog și renumitul Ion Lăpăușan. Prin această școală, el  s-a dovedit a fi un demn mesager al unității de gândire și spiritualitate românească de o parte și de alta a Carpaților.
  Stilul lui David Zugravu este brâncovenesc rusticizat. El picta direct pe lemn sau pe pânză de in. Aceasta era lipită fie pe iconostas fie pe intersecțiile bârnelor. Pânza era acoperită cu un strat subțire de var, grund suport pentru pictura in tempera. În general, picturile lui David Zugravu se păstreză prost, iar localnicii au  obiceiul de a împodobi iconostasul cu prosoape, pe care le prind cu cuie, bătute pe picturi, contribuind astfel la distrugerea puținului care s-a mai păstrat. Destul de bine se păstrează picturile direct  pe lemn și de pe pânză din Biserica ,,Sfântul Teodor Tiron" din Rieni. Aici, bolta naosului este dominată de Dumnezeu-Tatăl, însoțit de motivele cosmice: Sorele și Luna antropomorfizate. Se remarcă portretele, care prin îmbrăcăminte, cromatică se încadrează în stilul bizantin târziu, care se regăsește în stilul brâncovenesc, însă chipurile sunt reale, luate din lumea satului, cum este acel al lui Sfântului Ioan Zlataust. Personajele sunt încadrate într-un decor cu motive fitomorfe și cu motivele de pe ștergare, așa-zisele ,, coarnele berbecului".
   Din inscripțiile din biserici aflăm cu cât era plătit pentru lucrările sale și am constatat că nu era deloc ,,lacom". Pe inscripția de la Sebiș se consemnează: ,, Popa Filimon a dat un galbăn, popa Vasile un galbăn, popa Lupu un galbăn, iar poporenii cât au putut", iar de  pe aceea de la Stâncești aflăm că a cerut 10 florini, dar oamenii au dat 6 florini ,, cine cum s-au îndurat", iar ceilalți 4 florini le-a lăsat ,, să fie pomană pentru oamenii din Broaște, cât și dverele amândouă". Se pare că oamenii din Broaștele erau mai săraci și nu au putut contribui cu partea lor de plată, iar David i-a scutit.
    Dumnezeu ne-a lăsat o țară frumoasă, iar strămoșii noștri au înfrumusețat-o cu opere de artă. Noi distrugem zilnic frumusețile acestei țări, prin lăcomie și neglijență. Cât privește moștenirea culturală, o ignorăm în totalitate. N-o cunoaște sau nu vrem să o cunoaștem.
  Pe curând,
  Earnest
   

     

Un comentariu:

Diana spunea...

Multe lucruri le aflu abia acum. Felicitari