miercuri, 9 octombrie 2019

BIBLIA (II).DESPRE HRANĂ (II)

Cetatea Gezer, Palatul lui Solomon
  ,,Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta". ( 1 Cor. 11:28 )

c. Proviziile de alimente de la Curtea lui Solomon
   Sistemul, cantitatea și modul de distribuire a proviziilor de la Curtea lui Solomon se asemănau cu consumul de la alte curți împărătești. Personalul de curte din Orientul Antic era împărțit în 3 grupe: 
1. despotul, familia sa și toți demnitarii ( miniștrii);
2. curtenii principali și toți funcționarii oficiali atașați departamentelor ministeriale;
3. un număr mare de angajați de toate meseriile și profesiile.
   Așadar, era o Curte cu foarte multe persoane, cărora trebuia să li se asigure, zilnic,  hrana. În Biblie ( Împ.4:7;22-23;27-28), se relatează că guvernatorii celor 12 provincii administrative ale Palestinei trebuiau să furnizeze fiecare, câte o lună pe an, provizii alimentare pentru Curtea lui Solomon, proviziile zilnice, fiind: 30 de cori de făină (2.227 kg.), 60 de cori de altă făină (4.454, 34 kg.), 30 de vite, 100 de oi, vânat, păsări și nutreț pentru grajdurile împărăției. În mod similar, Solomon a plătit lui Hiram I din Tir, pentru cedru și tăietorii de lemne, 20.000 de cori de grâu pe an și o cantitate asemănătoare de ulei. Toate aceste date ne demonstrează că Palestina acelor vremuri nu era deloc săracă, dacă guvernatorii puteau să-și îndeplinească sarcinile față de Curte, iar Solomon să-și îndeplinească angajamentul față de Hiram I. Calculele actuale arată că fiecare provincie ar fi trebuit, în condițiile în care producția ar fi fost constantă, să aibă o rezervă de teren agricol de 1,7 km² ( adică 170 de hectare), pe care să cultive grâu doar  pentru Curtea lui Solomon.
d. Mesele speciale
   Ospețele speciale ( la astfel de ospețe a participat și Iisus, ca cel din Cana, Ioan 2:1-11, la cel relatat în Pilda nunții fiului de împărat, Mat.22:2-14 ș.a.), prilejuite de sărbătorirea zilelor de naștere, ale căsătoriile sau ale prezenței unui musafir respectabil, erau caracterizate printr-o ceremonie mai accentuată. Vizitatorii erau primiți de gazdă cu un sărut ( Luca 7:44), iar pentru înviorarea lor li se puneau la dispoziție un lighean cu apă, pentru a-și spăla picioarele. În unele situații, li se dădeau haine deosebite ( Mat.22:11) și erau împodobiți cu împletituri de flori. La unele ocazii festive, erau unși cu uleiuri și parfumuri, pe barbă, față, cap și uneori pe haine (Ps.23.5, Ioan 12:3). Banchetul era condus de o persoană special desemnată, care în Noul Testament era cunoscută ca ,, administratorul ospățului", căruia îi revenea sarcina de a degusta mâncărurile și vinul.
e. Mesele de călătorie
  Ospitalitatea nu era obligatorie și de aceea călătorii purtau cu ei un ulcior cu apă, turte din smochine sau din stafide, pâine și grâu prăjit.
f. Semnificația religioasă a meselor comune
   La iudaici, la mesele comune se aduceau jertfe, prin aceasta, credincioșii căutau să aibă părtășie cu Divinitatea și să obțină iertare. La creștini, principala masă sacră este Cina Domnului, instituită de Iisus, care a avut loc înaintea răstignirii Sale, fiind expresia dragostei frățești ce există între credincioși, reprezentând  o sfântă taină , celebrarea morții și învierii lui Iisus Hristos.
 Pe curând,
 Earnest


Un comentariu:

Diana spunea...

Foarte interesant !