DESPRE CUIȘOARE

Arborele de cuișor

   M-am gândit să scriu despre cuișoare în amintirea unei colege, Aristița Șova, care săptămâna aceasta a trecut Dincolo, în Eternitate.  Îi plăceau cuișoarele. Îmi spunea că-i amintesc de mama ei. M-a învățat să le pun în chiftele, pentru că le dau o aromă specială și înlătură greață, pe care ți-o provoacă prăjitul acestora. 
  Aristița a fost o învățătoare talentată, creativă, inteligentă și cultă. Îi plăcea profesia. Era dispusă să te ajute, fiind un mentor bun pentru colegele tinere. Iubea mult florile, în special violetele de Parma. Sala ei de clasă era primitoare,  decorată cu mult bun gust. Se îmbrăca frumos și era mereu îngrijită. Era și o bună gospodină.
   Dumnezeu să o ierte și s-o odihnească în pace!

     Cuișoarele  se obțin din mugurii unor arbori exotici (Caryophyllus aromaticus- în limba greacă copacul cu muguri / flori tari), care își au originea în Insulele Moluce (Insulele Mirodeniilor) și se numesc astfel ( în toate limbile romanice)  datorită  faptului că seamănă cu un cui ( latinescul clavus). Încă din Antichitate, cuișoarele erau folosite pentru a condimenta carnea, în special peștele și pentru îngrijirea dinților, după cum ne informează scrierile chinezești. Din Moluce, negustorii o duceau în China, Babilon, Iudeea, Grecia și Roma. În Evul Mediu, cuișoarele erau cunoscute în întrega Europă. Doamnele o mestecau nu numai pentru a le trece durerile de dinți, ci și pentru ca gură să le miroasă frumos. Comerțul cu cuișoare era profitabil. Micii sultanii din Moluce au interzis scoaterea semințelor din insule. Sir Francisc Drake, în anul 1579, a rămas uimit de bogăția acestora, când le-a văzut baldachinele din aur și brățările cu rubine. Bogăția lor provenea din comerțul cu tămâie și cuișoare. Mai târziu, portughezii și olandezii, când au luat în stăpânire aceste insule, au interzis și ei scoaterea semințelor din Moluce. În secolul al XVIII-lea, francezii au reușit să pună mâna pe semințe și să cultive acest arbore în Madagascar. În secolul al XIX-lea, englezii îi alungă pe portughezi și pe olandezi din insule, preiau controlul asupra comerțului cu cuișoare, extinzând cultura arborelui în Peninsula Malacca și în India. Însă, până în zilele noastre, insulele Moluce au rămas principalele producătoare și exportatoare de cuișoare, urmate de Madagascar.

  Astăzi, cuișoarele sunt folosite în industria alimentară, la prepararea cârnaților, conservelor,  iar gospodinele le folosesc la condimentarea unor sosuri, a cărnii, dar și la prepararea unor dulciuri; cheke-uri sau fursecuri. De asemenea, sunt folosite în industria parfumeriei. Menționez câteva parfumuri, unde simțim, ca notă de mijloc, mirosul de cuișoare: Coco Chanel, Gio ( de la Gio Armani) și mai recentele parfumuri bărbătești de la Hugo Boss: Bottled Oud ( 2015) sau Bottled Tonic ( 2017). 

  Ceaiul de cuișoare, uleiul de cuișoare sau pulberea de cuișoare au efecte terapeutice, în tratarea durerilor de dinți, a diabetului, reumatismului, răcelilor și a altor boli ( găsiți pe internet suficiente sugestii terapeutice).

   Doresc să vă dau o rețetă de cheke de portocale cu cuișoare, scorțișoară și, dacă vă place, cu nucușoară.

 Siropul: 

    Opărim coaja de la 3 portocale timp de 1 minut, pe care o scurgem și o tocăm mărunt, după care o punem într-o crăticioară împreună cu 150 de grame de zahăr brun și cu sucul celor trei portocale (din care oprim 3 linguri). Le fierbem 5 minute.

 Aluatul:

    Amestecăm 180 g. de unt cu 180 g. de zahăr, adăugăm 3 ouă întregi, unul câte unul, 180 g. de făină, 1 pliculeț praf de copt, 50 g. de migdale sau nuci, pulberea de la 5 cuișoare, cele 3 linguri de suc de portocale și coajă de portocală rasă, amestecată cu scorțișoară și miere de albine ( 70 g) ; opțional un vârf de cuțit de nucușoară.

Coacerea:

  Punem compoziția într-o tavă tapetată cu hârtie de copt și coacem, la foc potrivit, timp de o jumătate de oră.. Când este destul de cald, îl însiropăm cu siropul din coajă de portocală.

 Poftă bună!

 Pe curând,

 Earnest