n. 11 noiembrie 1968, Seul, Coreea de Sud |
,, Nu e ca și cum coreenii ar fi avut multe șanse să obțină un job de rând. Sunt convins că a ales pachinko pentru că nu avea altă soluție. Probabil că e un om de afaceri excelent (. . .). Să zicem că tatăl tău ar fi putut să lucreze pentru Fuji sau pentru Sony, dar ei n-ar fi angajat un coreean, nu? Și mă îndoiesc că te-ar angaja pe tine acum, domnule Universitate Columbia. În multe locuri din Japonia, coreenii nu sunt angajați pe posturi de profesori, de polițiști sau de asistenți medicali. În Tokio, nici măcar nu poți închiria un apartament, deși câștigi bine. Suntem în 1989!"
( Kazu, personaj japonez, Pachinko, Min Jin Lee )
Min Jee Lin este o scriitoare coreeană, care trăiește în S.U.A. Familia ei a venit în Statele Unite, în anul 1976, când ea avea șapte ani și a crescut în Elmhurst, Queens, New York. Părinții ei dețineau acolo un magazin de bijuterii en-gros. A urmat Școala Superioară de Științe din Bronx, iar mai târziu a studiat istoria la Colegiul Yale din Trumbull College și dreptul la Georgetown University Law Center . A lucrat ca avocat corporatist la New York, între anii 1993 și 1995, înainte de a renunța să se concentreze pe scriere. A locuit la Tokio timp de patru ani, între anii 2007 și 2011. În prezent, Lee locuiește în Harlem , New York, împreună cu fiul ei, Sam, și soțul ei, Christopher Duffy, care este pe jumătate japonez. A ținut prelegeri despre scriere, literatură și politică la Columbia, Colegiul Amherst, Tufts, Loyola Marymount University, Stanford, Johns Hopkins (SAIS), Universitatea Connecticut, Boston College, Hamilton College, Harvard Law School, Universitatea Yale, Universitatea Ewha , Universitatea Waseda, Școala Americană din Japonia, Forumul Mondial al Femeilor, Centrul American din Tokyo al Ambasadei SUA și Societatea Asia din New York, San Francisco și Hong Kong. A publicat numeroase eseuri, recenzii, proză scurtă. și două romane ,,Mâncare gratuită pentru milionari" (2007) și ,,Pachinko" (2017), ambele, fiind traduse și în limba română.
Romanul ,,Pachinko" ( pachinko este un joc mecanic interactiv originar din Japonia, activat cu bile de metal; majoritatea saloanelor pachinko din Japonia este controlată de coreeni ) a fost tradus în 30 de limbi și a a fost finalist la National Book Award for Fiction, al doilea pentru premiul Dayton Literary Peace, câștigător al Medici Book Club Award și considerat de New York Times și de BBC printre cele 10 Best Books of 2017. Președintele Barack Obama a selectat acest roman pentru lista de lecturi recomandată, numind-o, „o poveste puternică despre rezistență și compasiune.”
În România, romanul a fost publicat în anul 2019, de Editura Nemira, în traducerea din limba engleză de Cristina Nan.
,,Pachinko" este povestea a trei generații ale unei familii de coreeni, care au emigrat din Coreea de Sud , colonie japoneză, în Japonia. Acțiunea se desfășoară pe o perioadă lungă, între anii 1910 și 1989, în Coreea (orașul Goyang), Japonia ( în orașele Osaka, Nagano, Yokohama, Tokio) și S.U.A ( în orașul New York). Unii comentatori ai romanului îl consideră ca fiind unul istoric. Eu îl încadrez în romanele sociale/sociologice, fiind o analiză sociologică a condiției coreenilor imigranți din Japonia. În ,,Mulțumiri", autoarea ne dezvăluie că i-a venit ideea scrierii acestui roman, în primul an de facultate, după ce a asistat la conferința unui misionar american în Japonia, care le-a vorbit despre zainichi ( japonezi-coreeni) și condiția acestora în Japonia. Forma actuală a romanului a fost definitivată între anii 2007 și 2017, după ce a locuit la Tokio, unde a luat legătura cu mulți imigranți coreeni.
Problemele abordate de autoare sunt aceleași pe care nigeriana Chimamanda Ngozi Adichie ni le-a prezentat în romanul ,,Americana" Astfel, autoarea ne relatează despre discriminare rasială și religioasă, viața de familie, mentalități, stereotipuri, despre bogați și săraci, prostituție, homosexualitate, alcoolism, scene erotice, corupție, sinucideri, noonchi ( artă coreeană de abilitate subtilă de a asculta și a măsura dispoziția celuilalt). Sunt puține referiri istorice (spuse în treacăt), cum ar fi sărăcia din Japonia din timpul celui de Al Doilea Război Mondial, despre crimele războiului, pe care Guvernul refuză să le recunoască, despre criza economică postbelică, despre Yakuza sau despre cele din vremuri mai îndepărtate ca răscoala Jokio, consecință a executării fermierului Tada Kasuke și al altor 20 din Matsumoto, care au solicitat, pe vremea shogunatului Tokugawa, micșorarea taxelor ( sec. al XVII-lea) sau despre Sejong, regele Coreei, care în anul 1469 a creat alfabetul coreean.
În încheiere, îl citez, pe un membru Yakuze, personajul Hansu: ,,O să am grijă de mine și de ai mei. Crezi că mi-aș încredința viața în mâinile câtorva politicieni? Cei de la conducere habar nu au de nimic, Iar cei care știu lucruri nu le pasă."
Lectură plăcută!
Pe curând,
Earnest
2 comentarii:
Si la noi, la fel . Nu ca nu le pasa...nu le pasa nicicum !
De aceea, am ales aceste fraze! Culmea, sunt spuse de un mafiot. Probabil, își justifică acțiunile.
Trimiteți un comentariu