EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (LXVII).SILVAIN GOUGUENHEIM, ARISTOTEL LA MUNTELE SAINT- MICHEL

Abația Muntele Saint Michel

Silvain Gouguenheim,n.6.VIII.1960                                                                          
 

,, Culturile nu se nasc dintr-o dată, ele se dezvoltă în timp și au, ca atare, o istorie și niște origini. Acestea nu se limitează deloc la o simplă perpetuare a acestor origini, deoarece ele continuă, le deviază și chiar se îndepărtează de acestea. A nega existența unor rădăcini echivalează cu negarea continuității societăților umane peste timpuri, altfel spus, faptul de a avea o istorie."( Silvain Gouguenheim, Aristotel la Muntele Saint- Michel)

     Silvain Gouguenheim este un istoric medievalist și eseist francez, profesor la Universitatea din Lyon. A fost, de asemenea, conferențiar la Universitatea Paris - 1 Pantheon-Sorbonne și membru al Laboratorului de Medievalistică Occidentală din Paris. Și-a dat doctoratul cu activitatea și opera mistică a călugăriței Hildegarde de Bingen, după care s-a specializat în ordinele militare călugărești din perioada Cruciatelor, în special de Ordinul Teutonilor.

      Cartea ,, Aristotel la Muntele Saint- Michel. Rădăcinile grecești ale Europei creștine" a fost publicată în anul 2008, tradusă din limba franceză în limba română de  Eduard Florin Tudor și editată de Nemira,în anul 2011. Recomand această carte nu numai celor cu pregătire universitară teologică, istorică sau filosofică, ci tuturor iubitorilor de cultură universală.

        Într-un interviu acordat traducătorului, istoricul ne informează că ideea acestei cărți i-a venit, când a constata că în cursurile universitare se menține ideea rolului pe care l-au avut arabii în Europa în transmiterea culturii grecești, ignorându-se contribuția  Bizanțului. În prefața ediției românești, Silvain Gouguenheim, sintetizează conținutul cărții, arătând rolul pe care l-a avut, începând cu secolul al XII-lea, Abația de la Muntele Saint-Michel, în traducerea operei lui Aristotel din limba greacă în limba latină.

       Această carte a divizat lumea academică și culturală: pe de o parte, cei care susțin transmiterea culturii grecești în Evul Mediu prin intermediul lumii bizantine și al traducătorilor sirieci ce au trăit în lumea islamică, iar pe de altă parte, cei care susțin  rolul savanților musulmani, în acest proces cultural. 

   Cartea nu este ușor de citit. Conține numeroase nume de savanți musulmani, persani ori sirieci, necunoscuți nouă, citează studii care nu se găsesc în bibliotecile universitare românești. Astfel, aflăm lucruri noi sau alte puncte de vedere. De exemplu, eu știam că limba arabă s-a răspândit și a fost impusă în teritoriile cucerite, prin religie, dar am aflat că s-a impus prin administrație și că arabii au manifestat, la început, toleranță religioasă în spațiile cucerite. Așa se explică, numeroșii savanți arabi de religie creștină. Astfel, între secolele VII și XI au fost 20 de savanți arabi creștini, dintre care 14 au fost deopotrivă medici,preoți, traducători ( 1 a fost și filosof), 3 traducători, 2 filosofi, 1 matematician filosof. Istoricul recunoaște rolul arabilor în transmiterea cunoștințelor în domeniul medicinei, matematicii și contribuția acestora, subliniind faptul că arabii nu au fost interesați de filosofia greacă (falsafa), de dreptul sau de organizarea statului,după modelul grec, pentru că ei aveau filosofia (Kamal) și dreptul (figh) islamic, conform învățăturilor din  Coran.

        Din punctul meu de vedere, istoricul exagerează rolul pe care l-au avut Carol cel Mare și împărații Imperiului Roman de Neam German în răspândirea culturii grecești, afirmând că însuși Carol cel Mare a realizat traduceri din limba greacă. Sunt istorici francezi, care spun că marele împărat franc era neștiutor de carte, dar a fost interesat de învățământ și a înființat Școală Palatină. Probabil s-a școlit la această prestigioasă școală, dar nu cred că ar fi ajuns la o cunoaștere atât de bine a celor două limbi, încât să traducă opere filosofice, având în vedere faptul că a fost preocupat de cucerirea și de organizarea teritoriilor cucerite. Cronicile ne relatează că el însuși a condus marile bătălii, aflându-se pe câmpul de luptă. Mă întreb, când o fi avut timp să traducă?

        Vă asigur că veți afla multe lucruri interesante din epoca respectivă și comparații între creștinism și islamism, de aceea vă doresc lectură plăcută și spornică!

        Pe curând,

        Earnest