PLIMBĂRI DE VACANȚĂ PRIN JUDEȚ (II). BACĂU-ONEȘTI ( RUTA 1)

 ,,Natura acest Paradis regăsit din care vrem neapărat să ne autoalungăm.”

                                                                                            (Vasile Ghica)

Luizi Călugara, Dealul Herț
Capela Eroilor

   Țara aceasta are mulți proroci, de la care am aflat că virusul mârșav, care declanșează COVID-ul , se va plictisi și ne va părăsi. Așadar, autoritățile, aflând această veste, au hotărât ca să nu mai purtăm mască pe stradă, iar eu m-am gândit să vă propun un traseu, ca să vă bucurați de natură, să respirați aer curat și, de asemenea, să profitați de această plimbare, reîmprospătându-vă cunoștințele generale despre geografia, istoria și cultura județului nostru.

     De data aceasta, vă propun traseul Bacău-Onești, pe ruta ieșirii din Bacău, spre Brașov, pe DN11, distanța fiind  de 59-60 km., pe care, normal, o parcurgeți în 60 de minute, respectând viteza permisă. Dacă veți face popasurile și abaterile de pe DN11, veți face câteva ore. Ajunși la Onești, aveți două posibilități: ori rămâneți să vizitați câteva monumente din oraș și dormiți în Onești sau la vreo pensiune din jurul Oneștiului, ca a doua zi să vizitați minunatele locuri din împrejurimi, ori vă întoarceți la Bacău. 

Parcul ,,Aventura Măgura”

  Cu copiii sau cu nepoții o porniți la drum, povestindu-le pe unde treceți și îndemnându-i să privească, în jurul lor. Sunteți în Subcarpații Moldovei. Veți străbate Depresiunea Tazlăului, străjuită, în dreapta, de Munții Berzunți și, în stânga, de Culmea Pietricica. Până la Sănduleni, șoseaua străbate depresiunea în paralel cu pârâul Răchitiș, care se varsă, în această comună, în Trotuș, iar de la Sănduleni, până la Onești vă călăuzește Tazlăul, pe care-l veți traversa, pe pod,  dincolo de Helegiu. Peisajul este mirific, mai ales pe Măgura, chiar, dacă, în ultimii  trei ani s-au făcut mari defrișări: natura nu se lasă învinsă. Ea renaște dar ne întrebăm: până când?

  Primul popas îl veți putea face la Măgura. Aici, copiii își pot încerca curajul, în Parcul ,,Aventura”, în apropierea Hotelului ,,Măgura Verde”. Le puteți arăta, de asemenea, Biserica ,,Sfântul Nicolae”, ctitorită în anul 1786 de două vrednice doamne, Anastasia Racoviță și nepoata ei, Maria Rosetti, Conacul Rosetti-Brăescu, ridicat în anul 1902, care a fost mulți ani sediul Casei Agronomului, iar astăzi este sediul fundației ,,Casa Copilului Măgura” și  Școala ,,Emil Brăescu”, construcție din anul 1910. Regretatul profesor Tătaru organizase o expoziție de arheologie, care ar fi trebuit să fie mutată la unul dintre căminele culturale din comună. Nu mai știu, care a fost soarta acelor obiecte. Bineînțeles, pe Măgura mai sunt și popasuri, unele mai bune, altele mai puțin curate. Poate, acum, pe timpul pandemiei, și-au făcut ordine și au înțeles cât de important este turistul, pentru supraviețuirea lor.

  Vă veți putea abate pe la Luizi Călugara. Aici, pe Dealul Gherţ, se află  capela catolică cu numele de  Capela Eroilor cu Hramul ,,Înălțarea Domnului” , care a fost construită după Primul Război Mondial în cinstea eroilor locali căzuți în luptele de atunci și din Războiul de Independență între anii  1877 și 1878 și ale căror nume sunt gravate pe două plăci de piatră aflate în interiorul capelei.

   La Sănduleni trebuie să vedeți  ,,Casa Zamfirei”, care adăpostește un muzeu etnografic deosebit. Zamfira a fost ultima proprietăreasă a acestei case, pe care preotul Daniel Puiu a transformat-o în muzeu. Pereții casei sunt pictați la exterior cu scene biblice și cu îngeri de dascălul bisericii, Vasile Spiridon. Casa are prispă de lut și este acoperită cu stuf şi draniţă și are ferestre mici ca ale caselor ţărăneşti de prin secolul al XIX-lea În  interior, preotul a expus o bogată colecţie de obiecte gospodăreşti, covoare ţesute manual, ştergare, costume naţionale specifice locului, mobilier, broderii, măşti. În curte şi anexe, sunt expuse unelte agricole, harnaşamente, amintind de activităţile zilnice ale locuitorilor satului. Bisericuţa din lemn adăposteşte o colecţie de icoane realizate fie pe lemn de locuitorii din zonă, de elevi și de însuși preotul Puiu fie pe sticlă, fiind reproduceri după cele de la Mănăstirea Nicula. În curte, se intră printr-o poartă sculptată, pe care este atârnat un jug, iar gardul este înconjurat de salcâmi. Dacă vi s-a făcut foame sau sete, puteți să faceți un popas la Hanul lui Matei.

 Scăriga, Biserica de lemn, sec 19

     La Livezi, vă propun să  faceți un tur prin satele comunei, măcar în două dintre ele: Poiana și Scăriga. Poiana, sat atestat documentar din vremea lui Alexandru cel Bun, este situat de-a lungul Râului Lupu  ( Albele), care se varsă aici în Tazlău. Este una dintre frumoasele așezări ale comunei, cu grădini, fânețe, case frumoase, pădure de stejari și cu o biserică din lemn ridicată, în anul 1814, peste alta mai veche, din anul 1736. Dacă aveți bani, puteți face o donație pentru Casa Filantropică, dedicată educării tinerilor și copiilor din comună.  La Scăriga, cel mai mic sat din comună, puteți vedea altă biserică din lemn. Această biserică a fost adusă în anul 1924 din satul Enacheşti, de către Pr. Paroh Iconom Ioan Crăciun. Structura fiind în întregime din lemn, biserica a fost demontată şi fiecare bucată a fost aşazată, în dealul Scăriga, la o distanța faţă de sat de aproximativ un kilometru. Este cunoscut obiceiul ,,bisericilor umblătoare” pe văile Tazlăului și Trotușului. De aici, puteți să o luați spre Berzunți, una dintre cele mai frumoase așezări de munte din județ, situată pe Valea Râului Moreni, la poalele Muntelui Berzunți. Berzunțiul este renumit prin porțile de lemn ale gospodăriilor. Acestea  sunt înalte, formate din trei stâlpi de stejar sculptat şi acoperiş din şindrilă, unicat în România. Motivele utilizate într-o manieră proprie de meşterii locului, sunt geometrice, florale ori zoomorfe. Faima porţilor din Berzunţi a trecut hotarele ţării, mai ales după 1990, când vizitatorii occidentali au fost impresionați de aceste creaţii ale artei populare băcăuane. Mulţi dintre meşteri au fost solicitaţi în Franţa, Germania, Italia, Spania pentru a înfrumuseţa construcţiile din aceste țări, iar unii dintre ei nu au mai revenit în sat, continuându-şi creaţiile pe alte meleaguri ale lumii, astfel încât doar vreo doi-trei localnici mai duc tradiţia mai departe. Aceștia se ocupă, în special, cu refacerea unor biserici din lemn sau cu realizarea de troiţe, în așa-zise zone  bântuite de strigoi, pricolici, spiriduşi ori vrăjitoare, spirite ce ar influenţa negativ viaţa oamenilor dar care pot fi alungate prin instalarea de troiţe. De aceea, la Berzunți veți vedea și multe replici de porți de metal, ale vechilor porți de lemn. Berzunțiul este renumit și pentru măștile create de Dumitru Vrânceanu, numit de localnici Moș Tache. În cei 80 de ani de viață, el a creat peste o mie de măști, folosind piele, lână, fasole, pietre mici de râu ori lemn, inspirându-se din chipurile consătenilor săi surprinşi în ipostaze comice ale feţei. O parte dintre creațiile sale se află la școală, într-o mică expoziție dar majoritatea se găsesc în colecţii particulare din lumea largă. Moș Tache a făcut cunoscute, de asemenea, doinele şi sârbele din Berzunţi, colindând şi încântând un public divers, folosind un instrument conceput de el, un fel de vioară din metal la care a ataşat o goarnă de alamă. La Berzunți , trebuie să zăboviți mai mult, pentru că, dincolo de faptul că veți fi tentați să fotografiați  minunatele porți, veți dori să vă încărcați spiritual la Mănăstirea ,,Sfântul Sava”. Primul ctitor al mănăstirii a fost Bogdan Vodă ( 1568-1572), fiul lui Alexandru Lăpușneanu,. Veți dori să mergeți și la  Schitul ,,Sfntul Ilie”, ctitorit de monahul Varnava, în sec. al XVIII-lea. Este situat pe șaua ce descinde din Vârful Bulimandru (978 m) al Muntelui Berzunți și de aici se văd orașele Moinești, Târgu Ocna și satul Livezi. Schitul este numit ,,far duhovnicesc”. Nu se poate  ca , în acest loc sacru, să nu vă încărcați cu  energii pozitive, dacă vă duceți cu credință. La schit, sunt locuri de cazare. Așadar, puteți rămâne peste noapte și să participați la slujbele specifice mănăstirilor. 

Berzunți, Mănăstirea ,,Sfțntul Sava”

  La Helegiu, vă recomand, de asemenea, să intrați, prin satele comunei, Brătila, Drăgugești, Deleni, sate de răzeși, cu oameni harnici, situate în  așezări deosebit de frumoase, având biserici mărețe și bine îngrijite, majoritatea ridicate, în perioada interbelică, pe locul unora  din timpuri străvechi. Veți vedea și biserici de lemn, cât și monumente ale eroilor.

Berzunți, Schitul ,,Sfântul Ilie”

De la Helegiu, vă puteți abate la Bârsănești, o altă comună frumoasă. În satul Caraclău a fost ridicată o mănăstire cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului”. Este o mănăstire de maici și este numită ,,mănăstirea dintre fânețe”, fiind așazată între fânețe și păduri de foioase.

  De la Bârsănești, vă întoarceți la Helegiu și mai aveți câțiva kilometrii până la Onești. La intrarea în Onești priviți spre partea dreaptă și veți vedea vârful Capăta, cel mai înalt vârf al Culmei Pietricica, având 740 m.

  Altă dată,  după ce vă voi propune o altă rută spre Onești, am să vă sugerez trasee din Onești și să vă recomand câteva obiective din oraș, care merită a fi vizitate.

  Pe curând,

  Earnest