EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (LXXVI). KENIZE MOURAD, ÎN ȚARA CELOR PURI

,,Vă asigur că până la invazia sovietică în Afganistan, în anul 1979,extremismul islamic este necunoscut aici. Cel mai mare partid musulman, Jamaat_e_islam, lua  la  maximum 5% la alegeri. A trebuit ca S.U.A  să aibă strălucita idee de a folosi un islamist saudit, Osama bin Laden, ca să organizeze rezistența contra sovieticilor atei, a trebuit să finanțeze  Arabia Saudită sute de madrase, care au format mii de militanți în spiritul islamului celui mai retrograd, pentru ca totul s-o ia razna.”
                                                                (Consulul Franței la Lohare către Anne)
   
     

   Kenizé Hussain de Kotwara, cunoscută cu numele de Kenizé Mourad, s-a născut la Paris, în anul 1940, fiind fiica unei prințesei otomane (nepoata cea mai mică a sultanului Mourad V) și a unui rajah indian. Mama sa a murit, în sărăcie, când Kenizé avea doar un an și jumătate. A fost crescută într-un mediu catolic de o familie franceză. A absolvit sociologia și psihologia la Sorbona , după care a intrat în jurnalism, lucrând la Nouvel Observateur, ca specialist în Orientul Mijlociu. A fost în Iran, Etiopia, Liban, în pline evenimente. Kenizé a ales să folosească numele Mourad în cinstea străbunicului ei, care a petrecut 30 în închisoare, până la sfârșitul vieții sale. În anul 1983, ea abandonează jurnalismul, pentru a se consacra scrisului. Primele sale romane au un caracter autobiografic, documentându-se, câțiva ani, în India și în Pakistan, trecând prin mari pericole. Cele două romane ,,De la part de la princesse morte”și ,,Les jardins de Badalpour” s-au bucurat de un mare succes, fiind traduse în 34 de limbi.
    Romanul ,, În țara celor puri” ( Pakistan, în limba urdu , ,,țara celor puri”, numele țării este format din cuvintele ,,pak”, care înseamnă pur, curat spiritual și ,,stan”, care se traduce țară, loc) este ultima carte a autoarei (2018) și a fost tradus în România, în anul 2020, din limba franceză, de Mihaela  Stan și publicat de Editura Nemira.
   ,,În țara celor puri” este a doua carte, pe care v-o recomand, care ne prezintă Pakistanul zilelor noastre. Dacă  Malala Yousafzai , în cartea ei, ne relatează instaurarea dictaturii talibane în Pakistan, surprinzând, în special, politica educațională a acesteia, Kenizé Mourad ne prezintă întreaga societate pakistaneză, analizând și condițiile care au contribuit la răspândirea terorismului și la acceptarea talibalismului de către pakistanezi. Acțiunea romanului se petrece în orașul Lahore, unde jurnalista Anne a fost trimisă de  ziarul ,,Nouvel Observateur”, pentru a afla, dacă bomba pakistaneză este un răspuns local la bomba indiană sau un pericol, în viitor, pentru Occident. În Lahore și în Pakistan, Anne descoperă două lumi: una cosmopolită a intelectualilor, a vechilor aristocrați și a oamenilor de afaceri musulmani și lumea săracă a celor mulți. Loharul, care pe vremuri era numit ,,Parisul Indiei”, este acum propria lui umbră, fiind divizat ( după separarea definitivă a Pakistanului de India, în anul 1947) în comunități religioase ( creștini, hinduși, budiști, musulmani), unde musulmanii își impun puterea, în susținători ai talibanismului, care ,treptat pune stăpânire pe toate instituțiile statului, cu acordul tacit al Guvernului și cei care, deși susțin lupta națională, nu sunt de acord cu terorismul. Mulți dintre aceștia sunt implicați în susținerea materială a învățământului, a sistemului sanitar, a unor ONG care ajută taberele de refugiați din regiunile devastate de inundații. Patrioții pakistanezi se confruntă cu India, China dar și cu S.U.A, care pretind că ajută poporul afgan  în eliminarea terorismului. Acești patrioți  susțin suveranitatea Afganistanului și a Pakistanului. Anne constată că pătrunderea talibanismului în Pakistan a fost favorizată de lipsa politicilor economice, sociale, educaționale, de corupția celor din administrație și din Guvern, de faptul că talibanii îi susțin material pe cei săraci, au discurs coerent prin care denunță politica occidentală, oferindu-le tinerilor un ideal, care-i îndreaptă pe aceștia spre jihad. Anne constată că patrioții pakistanezi nu vor să recunoască faptul că talibanismul se lasă influențat de ISSIS și de Al Quaida. Jurnalista surprinde neînțelegerile între sunniți și șiiți, rolul salafismului în educație și politică, de asemenea, conflictul celor trei curente islamice cu Ahmadiyya. Bineînțeles, nu lipsesc nici relatările despre personalitățile pakistaneze militante, despre femei curajoase, despre istoria Pakistanului și nici povestea de dragoste a jurnalistei cu un pakistanez. Dar toate acestea le veți putea afla, dacă veți citi cartea și veți judeca singuri, dacă Anne are dreptate, când, comparând lumea occidentală cu cea pakistaneză, ajunge la această concluzie. ,,..societatea europeană actuală este o societate moartă fără să o știe (…). Poate că în Occident atâția oameni sunt deprimați deoarece simt inconștient că-și pierd viața puțin câte puțin, neavând în majoritatea timpului alt orizont decât sporirea confortului și înmulțirea distracțiilor”.

Pe curând,

Earnest