IAȘUL STUDENȚIEI MELE ( XVIII). BISERICILE BRESLELOR

„Corul breslei, organizarea rugăciunilor și slujbelor pentru frații decedați, precum și ceremoniile și spectacolele din timpul marilor sărbători erau, de asemenea, funcții ale breslei, așa cum erau și organizarea banchetului, reglementarea muncii și a salariilor, întrajutorarea colegilor de breaslă care se aflau în stare de boală sau de nenorocire și dreptul de a participa la guvernarea orașului.” ( Dawson, Religion and the Rise of Western Culture)

Biserica Curelari, 1682

     Orașele medievale au fost organizate, în majoritate, pe vatra orașelor antice. Pe lângă acestea, în Evul Mediu, au apărut orașe noi, la întretăierea drumurilor comerciale, în aproprierea locurilor sacre sau în jurul mănăstirilor. Se consideră că Iașul, numit ,,orașul mănăstirilor”, ar fi fost construit în jurul mănăstirilor, explicându-se în modul aceasta faptul că  nu are fortificații solide de piatră. Ziduri de piatră au fost descoperite de către arheologi, în jurul mănăstirilor, care ofereau adăpost locuitorilor, în vremuri de primejdie. Se știe că dreptul canonic nu admitea fortificarea unui locaș sfânt decât cu titlu excepțional, pe principiul că biserica se apără cu ajutorul lui Dumnezeu și al sfinților. Această interdicție a fost încălcată, după distrugerile pe care le-au făcut tătarii, în marea lor invazie, din anul 1241 ( probabil nici slujitorii bisericilor și nici creștinii nu erau  evlavioși, pentru a merita protecția divină). Însă niciun oraș nu poate supraviețui numai dacă este organizat pe criteriul confesional. Așadar, a trebuit ca și în Iași să se organizeze o activitate economică productivă, meșteșugarii, locuind în cartierele breslei din care făceau parte, unde și-au ridicat biserici sau au luat în grijă o biserică ctitorită de vreun domnitor sau înalt dregător.

Biserica ,,Sfântul Andrei”( cîrciumari și pescari)
1794, 1866,1996

     Până în prezent, din documentele existente, au fost identificate, în Iași,  nouă biserici ale breslașilor.

    Nu voi descrie aceste biserici, ci voi nota câteva date importante, referitoare la istoricul lor.

   Biserica ,,Vulpe,, cu hramul ,, Adormirea Maicii Domnului” , de pe strada Sărărie ( am amintit-o, în articolul Strada Sărărie) a fost ctitorită, în anul 1630, de Gavril Vulpe, starostele Breslei Blănarilor. Actuala biserică a fost ridicată în anul 1760 de Breasla  Brăharilor ( cei care vindeau bragă), ea rămânând în grija celor două bresle.

   Biserica Tălpălari, cu hramurile ,, Nașterea Maicii Domnului” și ,,Sfântul Ilie” a fost ctitorită, în anul 1640, de Vistiernicul  Iordache Cantacuzino, cumnatul lui Vasile Lupu, în apropierea Uliței Mari (Bd.  Ștefan cel Mare), unde se aflau locuințele  tălpălarilor.  Aceștia, împreună cu descendenții Cantacuzinilor, vor purta de grijă bisericii. Aici, se află mormintele ctitorului și ale familiilor înrudite. Situată în apropierea Academiei Mihăilene și a Colegiul Național, biserica a fost drept locaș de închinare al acestor instituții, fiind numită, de asemenea, ,, biserică a școalelor”.

   Biserica Curelari cu hramul ,,Pogorârea Sfântului Duh” de pe strada Curelari  ( stradă situată, între Sărărie și Rosetti), consemnată, într-un act din anul 1682, de  Ștefan Zugrav, ca  aparținând Curelarilor. Această biserică a avut mai multe restaurări, în anii 1761,1865, ultima aducând în interior  ornamente specifice stilului baroc. Astăzi,  locașul funcționează ca biserică afierosită Oastei Domnului.  

   Biserica ,, Sfântul Spiridon”, situată pe  strada Independenței, a fost  ctitorită, în anul 1752, de Stefan Bosie,  cămăraș, fiind refăcută între anii1756 și 1758 de Constantin Cehan Racoviță, care a înființat aici mănăstirea și spitalul, date în grijă Breslei Negustorilor din Iași, care contribuiseră la construirea lor. Această biserică a fost reconstruită, după marele cutremur din 1802. Aici, se află mormântul Grigore III Ghica, domnitorul decapitat de turci, în anul 1777, pentru că nu a fost de acord cu cedarea Bucovinei către austrieci.  

   Biserica ,,Sfântul Vasile” din Tătărași este ctitoria lui Vasile și Elena, intrând în grija Breslei Pescarilor. În această biserică, se păstrează un exemplar din Cazania lui Varlaam, din anul 1643.

   Biserica ,,Sfântul Pantelimon” a fost ctitorită, în anul 1762, de mai mulți negustori, în apropierea Târgului Făinii ( Cucului), ca Biserică a Pitarilor. În anul 1805, a fost reclădită de Breslele Doctorilor, Spițerilor și Bărbierilor. Astăzi, biserica este paraclisul Asociației Medicilor și Farmaciștilor Ortodocși din România.

   Biserica ,,Sfântul Andrei” a fost ctitorită, în anul 1794, de preotul Ioan Buciumaș și de negustorul  Neculai și dată spre îngrijire Breslelor Cârciumarilor și Pescarilor. În anul 1886, a fost adusă Icoana Sfântului Mare Mucenic Mina, care se afla la Biserica Domnească. Cu această ocazie, biserica a primit al doilea hram ,,Sfântul Mina” Între ani 1989 și 1996, biserica a fost lărgită și înălțată cu peste 2 m.

   Biserica ,,Ziua Crucii”, situată în apropierea Gării Internaționale Nicolina, a fost ctitorită în anul 1803 de Breasla Dubălarilor ( tăbăcari). În această biserică, se păstrează o Evanghelie din anul 1761, care, a fost cumpărată, probabil, de breslași.

   Biserica ,,Sfântul Nicolae” din Socola a fost ctitorită ,,cu talgerul”, adică, cu contribuții benevole, în anul 1808, fiind dată în îngrijire Breslei Ciubotarilor. Se spune că inițiativa ridicării acestei biserici i-ar fi aparținut soției haiducului Bujor. Biserica a fost dărâmată, în anul 1964. Preotul Vasile Lazăr, care s-a împotrivit demolării, a fost condamnat la șapte ani de închisoare. În anul 1990, a fost ridicată, de cealaltă parte a bulevardului, de enoriașii vechiului locaș, o nouă ctitorie , care a preluat tradiția și hramul bisericii demolate.

    Așadar, existența acestor biserici ne arată, că în Iașul medieval, cei mai bogați orășeni , care-și puteau ridica sau întreține o biserică erau ciubotarii, tăbăcarii, curelarii, blănarii, pitarii, cârciumarii, vânzătorii de bragă și alți negustori, pescarii, farmaciștii, doctorii, bărbierii. Bineînțeles, în Iași se desfășurau și alte meșteșuguri , dar deocamdată din  documentele pe care le-am avut la îndemână, știm că doar cei menționați mai sus își puteau permite să ridice sau să întrețină o biserică.

Pe curând,

Earnest

 

ie asupra Transilvaniei, din anul 1241.