EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (LXXVII).HALLDOR LAXNESS, OAMENI INDEPENDENȚI

 ,,Viața țăranului, viața omului independent este prin firea ei o fugă de ceilalți oameni, care încearcă să-i omoare. E fuga dintr-un adăpost într-altul, și mai rău.” ( H. Laxness, ,,Oameni independenți”)

H. Laxness (n.1902-d.1998)

     Vi l-am amintit pe scriitorul islandez, H. Laxness, atunci când v-am recomandat cartea lui Sjon, ,,Vulpea albastră”. H. Laxness este laureat al Premiului Nobel pentru literatură, din anul 1955, ,,...pentru via sa forță etică ce a reînnoit marea artă narativă a Islandei". Pe lângă romane, a scris povestiri, poezii, piese de teatru, cărți de călătorii, articole pentru ziare. Laxness a fost autodidact și a acumulat, de-a lungul anilor, o vastă cultură istorică, literară, religioasă și filosofică. A trăit mult și a murit  într-un stabiliment pentru bătrâni invalidați, fiind bolnav de Alzheimer.
        Această carte am cumpărat-o, dintr-un anticariat, în august 1978 ( obișnuiesc să scriu pe cărți, locul și dată achiziționării), pentru că îmi plăcuse ,, Clopotul din Islanda” și voiam să citesc o altă carte scrisă de Laxness. Însă, a trebuit să plec pe un șantier arheologic, unde se efectuau săpături de salvare și am uitat de această carte. Din întâmplare, căutând ,, Faraonul” de Prus, am găsit-o în bibliotecă părinților, în spatele altor cărți. Astfel, după 43 de ani, am reușit să o citesc și vă recomand s-o citiți sau să o recitiți, pentru că merită.

      ,,Oamenii independenți” este ,,saga” lui Bjartur din Sumarhus ( Sălașul- de-Vară ), țăran demn, mândru, încăpățânat, care are ca principal țel în viață, independența sa materială și a familiei lui ( ,,cel care nu este propriul stăpân pe tot atât de oropsit este ca un om fără câine”). A muncit, din adolescență, până a reușit să strângă bani ca să-și poată plăti o parte din costul unei proprietăți, într-un ținut mlăștinos, unde să-și întemeieze propria gospodărie. Pe Bjartur nu-l interesează decât oile și cum să-și păstreze independența materială, ca să nu depindă de alții. Crede în propria putere, nu crede în trolli, spirite, strigoi și, deși este creștin, nu ține sărbătorile religioase. Este curajos și-i acuză pe cei bogați, pe politicieni de nepăsare. Este cel mai bun skald  din regiune ( poet, cântăreț, improvizator), creator de rimur ( poeme epice cu teme inspirate din vechile saga, alcătuite din catrene rimate)

       Acțiunea romanului se petrece la începutul secolului al XX-lea, când  în Islanda, colonie a Danemarcei, începuseră reformele de modernizare, care au avut consecințe pozitive în timpul Primului Război Mondial, urmate de consecințe negative, după încheierea războiului, Printre victimele acestor reforme a fost și Bjartur.

         În acest roman, Laxness ne prezintă o societate divizată în bogați și săraci, în care săracii se luptă cu natura, păduchii, viermii și tot felul de boli, dar care-și cunosc istoria, legendele, păstrează tradițiile, cred deopotrivă în Iisus și în vechii zei și își prețuiesc eroii. Romanul nu este doar un tablou al societății islandeze, ci constituie pentru cititori o sursă de informare privind geografia și istoria Islandei, cunoașterea personajelor mitice (cum este Kolumkilli, de care depinde soarta locuitorilor acestor ținuturi, urmăriți de blestemul lui), al eroilor și al marilor scriitori, începând cu Egil Skallagrimsson (910-990) până la Einar Benedektsson ( 1864-1940). Islandezii lui Laxness, bogați sau săraci, trăiesc în aceeași lume, unde credințele precreștine se îmbină cu cele creștine, care consideră că principală datorie a părinților este să-și învețe copiii geografia, istoria țării lor,  să recite sau să cânte saga despre eroi sau personaje mitice ori legendare, să recite sau să compună rimur, dacă au talent.

       Pentru cei interesați de istoria și miturile islandeze, vă recomand, încă o dată, cartea "Islanda medievală" de Regis Boyer. 

     Lectură plăcută!

     Pe curând,

     Earnest