SFINȚI IERARHI ERUDIȚI ROMÂNI (VII) SFÂNTUL IERARH BRETANION, EPISCOPUL TOMISULUI (360-381)

 ,,Te rog, amintește-ți în rugăciunile tale și de noi, cei care te iubim, rugându-te cu osârdie Domnului pentru sufletele noastre, ca să fim vrednici să slujim lui Dumnezeu, pe calea poruncilor Lui, pe care ni le-a dat spre mântuirea noastră."

( Scrisoarea a II-a ( nr. 165) a Sfântului Vasile cel Mare către Bretanion, Episcopul Tomisului)

 Rugămintea Sfântului Vasile cel Mare, cu care își încheie cea de-a doua scrisoare adresată lui Betranion ( Vetranion) , Episcop al Tomisului, ne arată că acesta se bucura de o mare faimă în rândul episcopilor acelor vremuri ccea ce ne transmite și Teodoret al Cyrului: «Bretanion strălucea prin tot felul de virtuţi şi că păstorea ca arhiereu peste cetăţile întregii Sciţii”. Dobrogea a fost numită Scythia Minor, prin noua reformă administrativă a Imperiului Roman realizată de Dioclețian.

 Trei izvoare scrise vorbesc despre Episcopul Bretarion: ,,Istoria bisericească” a lui Sozomen (400 – 450), ,,Istoria bisericească” a lui Teodoret, episcopul Cyrului (392/393-457/458) şi ,,Actele martirice”.

   Bretanion, canonizat în anul 1992, este prăzmuit de B.O.R. pe 25 ianuarie. El a fost al cincilea episcop al Tomisului, fiind trimis aici de către Vasile cel Mare, episcop al Capadochiei și duhovnicul lui Bretanion.  Eu îl încadrez în lista ierarhilor români, deși era capadochian, pentru că a păstorit în spațiul care a aparținut geților, după cum ne informează documentele grecești, de la întemeierea primelor colonii grecești la Marea Neagră și după cum ne demonstrează descoperirile arheologice. Mai mult ca sigur, Bretanion nu vorbea numeau greacă și latină, ci și limba localnicilor din secolul al IV-lea- geto- romană-, pentru că altfel cum s-ar fi înțeles cu creștinii din Dobrogea. Erau mulți creștini la Tomis și mai multe biserici, după cum ne informează Sozomen, când ne relatează vizita Împăratului Valens ( care era adeptul arienismului), la Tomis, în anul 369, după o expediție împotriva goților, voind să-l convertească pe Bretanion la arienism 

Comuna 23 August
Mănăstirea Sfinții Ierarhi Nicolae și Bretarion

«Şi era acolo popor mult, aproape tot oraşul, fiindcă voia să-l vadă pe împărat, bănuind că se va întâmpla şi ceva deosebit. Însă Bretanion, plin de credinţă, şi-a aprins cugetul cu râvnă (dumnezeiască) şi a discutat cu mult curaj în faţa stăpânitorului, apărând dogmele Sinodului de la Niceea, asemănându-se dumnezeiescului David, care a zis: «Grăit-am întru mărturiile Tale înaintea împăraţilor şi nu m-am ruşinat» (Ps. 118, 46). După aceea l-a părăsit pe împărat, mergând în altă biserică, iar poporul l-a urmat». Istoricul spune că Valens l-a exilat datorită acestei atitudini sfidătoare dar datorită revoltei poporului, l-a rechemat și l-a pus în scaunul episcopal.

   Era sau nu erudit? Credem că era, pentru că știm că el a fost unul dintre dascălii celor doi mari erudiți, de atunci: Cassian și Gherman. De asemenea, numai un erudit putea să conceapă actul martiric al Sfântului Sava, fapt confirmat de prima scrisoare trimisă acestuia de către   Sfântul Vasile cel Mare cu ocazia primirii  moaștelor Sfântului Sava. Ce-i drept, istoricii nu au un punct de vedere comun. Noi ne folosim de logica evenimentelor. De Episcopul Bretanion este legat ridicarea bisericii peste cripta martirilor de la Niculițel. El a încurajat mult viaţa ascetică şi pe sihaştrii de prin peşteri şi mici bisericuţe rupestre, după obiceiul sihaştrilor din Capadochia. În timpul păstoriei sale, existau în Eparhia Tomisului câteva aşezări monahale de renume, cu călugări cărturari şi teologi, printre care și aceea a Casienilor, despre care am scris, pe acest blog.

   În Comuna 23 August  din județul Constanța, a fost ridicată, în anul 2004,   Mănăstirea Sfinții Ierarhi Nicolae și Bretanion.
                                             

  Pe curând,

  Earnest