marți, 14 iunie 2022

DISCURSURI CELEBRE

    
,,Retorica e întâlnirea dintre om și limbaj în care se ține cont de identitățile și diferențele ființei umane”. ( Michel Meyer)
      Retorica, în limba greacă, oratoria în limba latină este arta de a ține un discurs, de a vorbi bine, cu scopul de a convinge. În Grecia Antică, apoi în Roma Antică au fost școli de oratorie și, începând cu secolul al XIX-lea, de asemenea,  au fost întemeiate  astfel școli în  America Latină. În India și în Pakistan, oratoria este disciplină de studiu în programele școlare. Aristotel, în ,,Arta retoricii”, considera că  retorica are un statut egal și complementar cu cel al filosofiei, deoarece, într-o oarecare măsură,  ambele sunt accesibile tuturor oamenilor.
   De-a  lungul istoriei, au fost susținute discursuri de către marile personalități ale epocilor respective, din toate domeniile de activitate, cu scopul de a însufleți masele pentru o cauză dreaptă, pentru a încuraja trupele sau pentru a atrage atenția asupra sensului vieții. Unele dintre ele au avut o importanță locală, altele au rămas în istorie, căpătând un caracter universal, prin impactul pe care l-au avut pentru generațiile viitoare.
    Astfel, au rămas cunoscute fraze, expresii din diferite discursuri, unele dintre ele chiar au schimbat Lumea. 
    Am ales câteva dintre aceste discursuri, expresii din discursuri, pe care eu le consider importante.
 
,, Predica de pe munte” de Cosimo Rosseli, 1481-1482, 
Capela Sixtină
 
,,Filipicele” sunt discursurile lui Demostene ( sec. IV î.e.n.) împotriva Regelui Filip al Macedoniei, prin care atrăgea atenția grecilor de pericolul pe care acesta îl prezintă pentru ei, fiind discursuri patriotice, de încurajare, de pregătire a grecilor în vederea apărării. Ele au devenit model pentru Cicero, care și-a numit ,,filipice” discursurile sale împotriva Împăratului Marc Antonius. Ele ar fi putut fi numite, respectând regula, ,, antonice”. De atunci, orice discurs ținut împotriva unei situații politice grave sau un discurs patriotic este numit ,, filipică”.
,,Catilinarele” (sec. II î,e.n) sunt cele 4 discursuri demascatoare ale lui Cicero împotriva lui Catilina, celebrul conspirator împotriva Republicii Romane. Acestea  i-au inspirat pe dramaturgii din secolul al XVIII-lea, Ben Jonson și Crebillon, ambii scriind câte o tragedie numită ,, Catilina”, iar termenul ,,catilinară” este folosit pentru orice discurs demascator.
,,Delenda Carthago”  ( Cartagina trebuie dărâmată) era expresia cu care Cato cel Bătrân ( sec. II î.e.n.) încheia orice discurs ținut în Provincia Africa, indiferent de subiect, alarmat de faptul că acest oraș se refăcuse și prospera, după distrugerea lui și că putea să devină, din nou, pentru romani un pericol ca pe vremea lui Hanibal.  Eeste folosită pentru orice  idee obsesivă sau pentru un țel pe care ni-l propunem să-l atingem.
 ,,Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor” este prima fericire din Predica lui Iisus de pe Munte, din anul 33 . Iisus a ținut această predică discipolilor Săi, pe Muntele Kurum Hattin ( Coarnele Hattinului), care de atunci se numește Muntele Fericirilor. Această predică este , fără îndoială, cel mai cunoscut și interpretat discurs din istorie. Am ales prima fericire, pentru că, nu de multe ori, i-am auzit pe mulți  folosind expresia ,, sărac cu duhul” , în zeflemea, pentru persoane  care nu pricep nimic. Însă ,,săraci cu duhul” înseamnă lipsa trufiei mintii și  nemăsurata iubire de sine, păcate prin care au căzut îngerii cei răi și primii oameni, înseamnă smerenie, care nu trebuie confundată cu umilința.
 ,, Mă voi dovedi totuși învingător” este propoziția cu care își încheie discursul Wilhelm Cuceritorul, în fața trupelor sale, în anul 1066, înainte de Bătălia de la Hastings. Era greu de crezut pentru oștenii lui că-i va putea învinge pe saxoni, care erau mai numeroși și care luptau la ei acasă. Însă discursul lui Wilhelm i-a încurajat (,,Priviți-mă bine! Sunt încă în viață și cu mila lui Dumnezeu , mă voi dovedi totuși învingător”) și după o luptă lungă de o zi,  normanzii au fost învingători, iar Regele Harold al saxonilor a fost rănit mortal  de o săgeată.
 ,, Nu cedez!” este  propoziția cu  care și-a încheiat discursul de apărarea Martin Luther, în anul 1521, în Dieta de Worms, unde fusese chemat  pentru cele ,,95 de Teze”. Aceste cuvinte arătau că el nu renunță la principiile sale, care au stat la baza celor ,,95 de Teze”, care au reprezentat începutul Reformei Religioase și scindarea Bisericii Catolice.
 ,, E pur si  muove” ( Și totuși se învârte) sunt cuvintele cu care și-a  încheiat  Galileo Galilei discursul de apărare, în fața Tribunalului Inchiziției, în anul 1634.  A reușit sau nu să convingă Inchiziția nu știm, dar discursul său l-a scăpat de arderea pe rug, iar sintagma ,,E pur si muove” a rămas celebră și este folosită de cei care rămân la convingerile lor și cu aceasta  pun capăt discuțiilor.
 ,,Du haut de ces Pyramides, quarante siecles vous contemplent” ( Din înălțimea acestor Piramide, 40 de secole vă contemplă) sunt cuvintele rostite de Napoleon, în anul 1798, înaintea Bătăliei de la Piramide, unde a reușit să-i învingă pe mameluci și să cucerească Egiptul. De atunci, această sintagmă a constituit un îndemn la acțiune, o însuflețire a trupelor pentru victorie.
 ,,Guvernarea poporului de către popor, pentru popor” sunt cuvintele rostite de către Abraham Lincoln, în anul 1863, în celebrul său discurs de trei minute, înaintea Bătăliei de la Gettysburg. Această sintagmă a devenit una dintre cele mai citate din istorie de către politicienii, care vor să arate cât de democrați și corecți  vor fi, când vor ajunge la guvernare.
 ,,Existența unui popor nu se discută, ci se afirmă!” sunt cuvintele spuse de Ioan Rațiu, la 7 mai 1894, în apărarea memorandiștilor judecați de Tribunalul de la Cluj. Această sintagmă ar trebui însușită de toți politicienii care ne conduc, care au uitat că sunt responsabili pentru existența noastră, a demnității și identității noastre naționale.

   Pe curând,
   Earnest

Un comentariu:

Diana spunea...

,,Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor”