EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CXX).J.R.MOEHRINGER, SUTTON

 ,, Un lucru e sigur, puștiule, nimic nu s-a întâmpla cum trebuie pe vremea aia. Guvernul a interzis băutul, dar oamenii beau mai mult decât oricând. Femeile au primit dreptul să voteze, dar nu-l foloseau. S-a inventat radioul (...) și ne-au promis că va pune  capăt de singurătății. La naiba, i-a făcut pe oameni să se simtă  mai singuri. Oamenii stăteau într-o cameră, ascultau muzică de dans și piese de teatru și râsete și se simțeau mai singuri decât oricând. Nimic nu mergea ca la carte, nimic nu era ca în reclame. Atunci, a început  ca oamenii să devină cinici (...). Ai observat, puștiule, că între cale și jale singura deosebire e o amărâtă de literă? (...). O carte e singura scăpare din această lume căzută.”

                                                                                                          ( Willie  în conversație cu Fotograf)

   

M-am gândit să vă recomand o carte care nu te lasă să o abandonezi pe noptieră, pentru că vrea să fie citită pe nerăsuflate. Romanul ,,Sutton” de J.R. Moehringer a fost tradus în limba română de Paul Slayer Grigoriu și publicat de Editura Pandora, București, 2023, ediția a 2-a. 

  J.R. Moehringer s-a născut la New York City,  pe 7 decembrie 1964.  Tatăl său era un renumit D.J.-radio de muzică rock,  care a devenit  alcoolic și și-a părăsit familia. Copilăria lui a fost marcată de acest eveniment și îi asculta vocea tatălui la radio, cu speranța că se va întoarce acasă. A absolvit Universitatea Yale. Și-a început cariera ca jurnalist, ca asistent de știri, la New York Times,iar din anul 1994  a fost reporter la Los Angeles Times. Cariera de scriitor și-a început-o, în anul 2005, cu un roman autobiografic, după care s-a realizat un film,în regia lui George Clooney. În anul 1998, a fost pe lista finaliștilor la Premiul Pulitzer, pentru jurnalism, dar acest premiu l-a primit în anul 2000 pentru un reportaj pe care l-a realizat într-o comunitate izolată a urmașilor sclavilor, dintr-o vale a fluviului Arizona. El s-a remarcat ca autor de romane biografice, pentru că are talentul de a ,,intra în pielea personajelor”. De asemenea, el a fost scriitorul din umbră al cărții Prințului Harry, pentru care a primit, conform site-ul Page Six, suma de 1.000.000 $.

   Romanul ,,Sutton” este unul biografic, în care autorul ne prezintă viața marelui spărgător de bănci american, Willie Sutton (1901-1980), așa cum a presupus Moehringer. Autorul ne informează că în anul 1969,în Ajunul Crăciunului, când Sutton a fost eliberat definitiv din închisoare ( Sutton a fost arestat de patru ori și a evadat de trei ori) a acordat un singur interviu unui Reporter și unui Fotograf TV. Cu Reporter și Fotograf s-a plimbat cu mașina prin New York, poposind prin locurile importante din viața sa și din activitățile sale de spărgător de bănci, prilej cu care Willie și-a amintit secvențe din viața sa, dar le-a povestit numai ce a crezut el de cuviință. Reportajul realizat de cei doi, Reporter și Fotograf, este considerat de autorul romanului ca fiind superficial și cu multe neadevăruri,ceea ce l-a determinat să cerceteze presa timpului și să scrie biografia lui Sutton, așa cum el  a dorit.

    Scrierea romanului a fost pentru autor un prilej de a studia istoria S.U.A. din perioadele de Crize Economice, din perioadele de Depresie, din punct de vedere social, politic, cultural. Sutton a fost un copil bun, ca fiu și ca elev, care promitea că va termina studiile universitare, dar anturajul și societatea l-au făcut spărgător de bănci, el devenind un erou al cartierelor săracilor irlandezi catolici, pentru că, în acele vremuri, oamenii nu iubeau pe bancheri, considerându-i singurii vinovați de crizele economice, de declanșarea celor două Războaie Mondiale, de șomaj, de sărăcie, ei fiind cei care spălau banii traficanților și finanțau industria de armament .

Sutton a fost un autodidact ( citea literatură, chiar și tratate de psihologie, filosofie; l-a citit și pe Socrate, dar Reporter și Fotograf, care nici nu auziseră de unii scriitori și filosofi, nu i-au spus că Socrate nu a scris, pentru că ei nu știau nimic din cultura universală, ei știau doar cultura anilor 60 și atât), un spărgător de bănci, care și-a stabilit singur strategia unei spargeri,  care nu a tras niciodată un foc de armă. Într-o conversație cu ,,PSI” ( psihologul dintr-o închisoare), când Willie l-a întrebat dacă el este un om rău  și dacă merită să fie arestat, acesta i-a spus  că merită, pentru că - indiferent de alienarea de mamă și tată, de abuzul fraților, de sărăcia lucie, de convulsiile economice, de iubirea imposibilă pentru Bess, dar, mai ales, inteligența sa strălucită, abilitatea, intuiția cât și faptul că este un bun povestitor  inspirat  și creator hotărât, empatic, carismatic, seducător- toate acestea l-au făcut periculos.

  Sutton și-a ajutat prietenii, pe unii dintre ei i-a făcut colaboratori, iar unii dintre ei l-au trădat. De fiecare dată, când era liber și-a propus să devină un om cinstit, să renunțe la meseria de spărgător de bănci, să muncească cinstit, așa cum a făcut tatăl său, el considerând că munca este destinul omului,dar de fiecare dată s-a întâmplat să ajungă din nou sărac, fiind mereu concediat, deși el era un lucrător sârguincios și corect. Trecutul îl urmărea.

   Lectură plăcută!

   La mulți ani și sper să ne întâlnim, pe blog, la anul, în pace!

https://www.youtube.com/watch?v=YOTbJTW5wAM

E BINE DE ȘTIUT ( XIV). AVRAM IANCU (VII).CUM A MURIT

https://www.google.com/search?q=furdui+iancu+colind+lui+avram+iancu&rlz

    Mă întreb, adeseori: oare, Acolo,  Avram Iancu nu este mai trist ca atunci când a plecat?  Nu se întreabă, de ce moții lui pentru care a luptat, alături de strămoșii lor, s-au înstrăinat? Ce a mai rămas din idealurile lor naționale și sociale? Buciumencile și colindul lui Furdui Iancu? 3723 de moți au părăsit definitiv  țara, în ultimii 10 ani. Vitejii lui moți au suportat stăpânirea maghiară, cea austriacă și cea austro-ungară, dar și-au păstrat identitatea națională: au îndurat, au luptat și au învins. Mulți români migrează sezonier, dar se întorc acasă, își construiesc case moderne, încep o mică afacere, își trimit copiii la școală, dar cei care au plecat definitiv nu vor mai fi niciodată români ca și urmașii lor care nu vor ști cine a fost Avram Iancu, nu vor  cânta nicio colindă românească, nu vor  cânta ,,Mulți Ani Trăiască”,  nu vor ști ce este dorul și să spună  ,,Te iubesc!” 
  După cum am scris pe acest blog, Avram Iancu, când a înțeles că Împăratul l-a păcălit, a refuzat tot ceea ce i-a oferit Curtea de la Viena, funcție,  decorație. Biografii lui, care i-au fost contemporani, ne relatează că a intrat în depresie și s-a retras în munți, străbătându-i fără țintă, însoțit fiind de fluier și flaut. Moții știau când se apropie de satul lor, recunoscându-i  cântecele: îl găzduiau bucuroși, îl omeneau. Era un pribeag, în țara lui, pe care a iubit-o atât de mult! Se spune că s-a apucat de băut, dar niciodată nu l-au văzut clătinându -se: mergea drept, demn, însă vorbea puțin. A îmbătrânit brusc. Uneori, dormea pe prispa casei gazdei, spunând că-i place să privească cerul. Axente Sever spunea următoare despre Avram Iancu, în acele vremuri: ,, ..decadența lui de la 1852 încoace, pe care lumea  cea rea, care nu a vorbit cu Iancu de aproape, nu i-a cunoscut aspirațiile și dorințele  și nu și-a putut explica urmările, a botezat-o nebunie. M-am întâlnit de multe ori cu el, după crezuta nebunie. L-am avut șase săptămâni de oaspete în casa mea. Nu mi-a vorbit în nici o întâlnire și petrecere o singură vorbă smintită, nu am observat în toată purtarea lui  cel mai mic semn de sminteală. Și dacă-i reprobam câteodată plecarea lui spre beția la care căzuse, el îmi răspundea: ,,Lasă-mă, frate, că numai așa pot înăbuși durerea și amărăciunea din mine!”  Publicistul maghiar Samuel Borbely, în manuscrisul ,, Povestiri despre Avram Iancu”, ne relatează că l-a întâlnit pe cel pe care oamenii îl numea ,, Împăratul Munților”, pe 6 martie 1965, la târgul de la Gura -Roșii, lângă Abrud. El considera că Avram Iancu ,,s-a văzut înșelat și el, și neamul său, a căzut într-o adâncă tristețe, adâncă melancolie. Și ca să nu-și  simtă atât de mult durerea s-a apucat să bea vin, rachiu, orice băutură, fără alegere”. De asemenea,  publicistul ne spune cum arăta, atunci: ,,Se apropie de noi, cântând din fluier, un om înalt de un stânjen ( în Transilvania un stânjen măsura 1,896 m, n.n. ), de statură dreaptă  (...) Fața sa - și așa răvășită cum este -ne lasă să  bănuim  că  era frumoasă când era în floare. Părul, în neorânduială, e tuns scurt la spate, până în vârful capului. Dacă te privește sau spune ceva, un zâmbet ciudat , amar i se ivește pe față și răspunde târziu, dar totdeauna scurt. Mai mult tace.” 

  La sfârșitul lunii august, a poposit în casa lui Avram Giurgiu, fost luptător în armata sa. Fiul acestuia, Petre,  era student bursier la Școala Superioară de Agricultură din București , care a povestit că nu a a observat nimic anormal la Avram Iancu, decât o tuse grea, care înceta, dacă bea mai mult vinars. I-a cerut  să-i ducă o scrisoare lui Laurian. Știa că în România domnea un neamț și i-a spus ironic să strângă din pădure rășină de brad, pe care s-o dea boierimii de la București, ca leac împotriva bătăturilor. În noaptea aceea, a cerut să doarmă afară pe o jumătate claie de fân, unde gazda i-a pus așternuturi, motivând că este vară și că poate privi stelele și să stea de vorbă cu ele.

    În seara zilei de 9 septembrie, a poposit în casa covrigarului  din Baia de Criș. I-a spus acestuia că vrea să doarmă pe prispă, pentru că simte tare rău. Dimineața, la ora 3, l-au găsit mort. Așa s-a sfârșit cel mai mare patriot pașoptist, care a fost înmormântat, după dorința sa, lângă  gorunul lui Horea, laȚebea. Autoritățile nu au îngăduit o largă participare, pentru că se temeau de o răzvrătire, dar au venit delegați din toate părțile Transilvaniei. Au slujit preoți ortodocși, greco-catolici, s-au bătut clopotele la toate bisericile de ambele confesiuni în întreaga Transilvanie, pentru că vestea s-a răspândit repede.

  Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!

  Pe curând,

  Earnest

  P.S. Veți găsi pe link-ul, de mai jos,  un colind din Țara Moților. Peste câteva zile, vom sărbători Nașterea Mântuitorului omenirii Iisus Hristos și doresc ca toți cetățenii  români să conștientizeze semnificația acestei mari Sărbători.

  Vă doresc un Crăciun, care să vă aducă sănătate, bucurie și înțelegere în casa dumneavoastră, pace în suflet, în țară și în Lume!

https://www.youtube.com/watch?v=RO8yksJcK0M

IN MEMORIAM MIRCEA DIACONU ( 24.XII. 1949 - 14.XII.2024)

 „Candidatura la prezidențiale a fost un ACCIDENT. Nici nu mă vedeam în postura aia de prizonier.” ( Mircea Diaconu)

Mircea Diaconu s-a născut în Ajunul Crăciunului și a trecut Dincolo, în Postul Crăciunului. S-a născut la Vlădești, județul Argeș într-o familie de intelectuali, preoți și învățători, unde a primit o frumoasă educație religioasă și națională. S-a căsătorit cu Diana Lupescu, de asemenea, actriță, care provenea tot dintr-o familie de intelectuali, care primise și ea o astfel de educație. O singură dată am stat față în față cu Mircea Diaconu, în Bacău, la Gala Învățământului, când m-am dus s-o salut pe Diana cu care am fost colegă de liceu ( doar în clasa a IX-a), dar colegă și de cenaclu, găzduit de mama ei, la Biblioteca Casei de Cultură.
Mircea Diaconu a fost un actor mare. Îți dai seama cât de mare este un actor, atunci când vezi că face dintr-un rol mic, un rol mare. Amintiți-vă de interpretarea pe care a făcut-o lui Brânzovenescu dintr-o ,,Scrisoare pierdută”, în regia lui Liviu Ciulei. A avut câteva replici, dar mimica sa a vorbit mai mult ca o sută de replici. Am vizionat de multe ori această secvență și mi-am spus ;, Mircea Diaconu ești un mare actor!” Ce-i drept, l-am văzut de mai multe ori în filme. Mi-a plăcut rolul doctorului din ,,Mere roșii”. De curând, am revăzut filmele : ,,Actorul și sălbaticii”, ,,Metamorfoze”, ,,Filip cel Bun”, ,, Vacanță tragică”, ,,Vânătoarea de vulpi”, ,, Campioana.” Nu m-am plictisit să revăd filmele ,, Buletin de București”, ,,Căsătorie cu repetiție” sau acelea cu ardelenii în SUA. Indiferent dacă a avut rolurile principale sau secundare, el le-a interpretat cu mare măiestrie.

I-am urmărit interviurile, comentariile sale politice, emisiunile pe care le făcea dimineața, împreună cu Diana, iar între anii 1994 și 1999 au organizat ,,D’ale Bucurestilor, carnaval la 1900”, când, timp de trei zile, te puteai întâlni, în zona Palatului Voievodal de la Curtea Veche, pe Calea Victoriei, în Piața Unirii și pe străduțele  Centrului Vechi, cu  cu textele și personajele lui Caragiale, Tănase, Alecsandri sau Mușatescu.

  Mircea Diaconu a fost și un politician liberal implicat, dar mereu dezamăgit de liberalii lui, pentru că a fost un utopic și nu putea să-și dezamăgească alegătorii. La Ministerul Culturii nimeni nu era interesat de Constantin Brâncuși și de salvarea monumentelor românești care ,,mureau în picioare”. Le-a demonstrat liberalilor că românii îl vor, reușind să fie ales europarlamentar, fără să fie susținut de vreun partid. I-am ascultat deseori cuvântarea din Parlamentul U. E. ,,Statul de drept în România”. Un astfel de discurs patriotic, pe care eu îl consider demn și curajos. l-a mai ținut mult hulita Viorica Dăncilă. Am fost mândră de cei doi și mi-am zis că România nu a murit încă.

  S-a vorbit mult despre căsătoria lui, despre dragostea pentru Diana. S-au iubit, pentru că au avut aceeași educație, aceleași idealuri, au crezut într-o Românie prosperă, democratică ( altfel, n-ar fi participat la Revoluția din decembrie 1989), și-au crescut copiii în aceleași principii. Doi actori talentați, culți, harnici,  cu valori morale și principii de nezdruncinat, care nu puteau trăi decât în dragoste și credință.

   Dumnezeu să te ierte și să te odihnească în pace! Acolo, te vei întâlni cu strămoșii tăi , care te vor primi cu dragoste,  pentru că nu i-ai dezamăgit, te vei întâlni cu toți profesorii tăi și cu  actorii cu care ai colaborat,  făcându-ne viața mai frumoasă.

 Pe curând,

 Earnest

P.S. Ce credeți că au găsit interesant să scrie cei de la Cancan despre Mircea Diaconu? Ce pensie avea actorul. Ăștia mor de grija pensiilor mari ale celor care au lăsat ceva, în urma lor, și anume, un model de viață demnă, domnilor cancaniști.

DEZBINARE ȘI MANIPULARE

 ,,Cele mai multe dezbinări se ivesc în cetăți din cauza ambiției.” ( Aristotel)

  Primul înțeles al cuvântului dezbinare este învrăjbire. Cum poți învrăjbi o comunitate umană mare, cum este, de pildă, națiunea română, care, în multe situații, ne arată că nu mai este națiune, ci doar un popor, deci fără conștiință națională? Simplu! Prin manipulare. Ce este manipularea? Influențarea unei persoane, a unei colectivități  sau comunități prin diferite mijloace, fără a constrânge, care impun anumite atitudini.
  Cum se poate manipula? Prin dezinformare, prin zvonuri, prin interpretări răutăcioase, deformând afirmațiile unora.

  Așadar, suntem în campania celui de al doilea tur de scrutin, privind alegerile prezidențiale și a început dezbinarea și manipularea. După  renumerarea voturilor  în țara, s-a constatat că Marcel Ciolacu a fost pe locul 2. Curtea Constituțională a considerat că nu mai trebuie să se aștepte și voturile din afara țării, pentru că se va bulversa activitatea economică. Eu, pesedist, mă întreb de ce Marcel Ciolacu a spus de două ori, în timpul campaniei, că el nu știe dacă va câștiga turul 1. Așa și-a susținut și încurajat,  electoratul? Atunci, Onorata Curte de ce a mai hotărât să se renumere voturile? De ce Marcel Ciolacu  s-a grăbit să înceapă negocierile cu Elena Lasconi înaintea turului 2, ca și cum celălalt  candidat nu ar conta? De ce vorbește despre dosare penale? De ce se cere de catre Elena Lasconi mitinguri Pro Europa, ca și cum nu am fi în Europa?

   Manipulatorii ziariști cred că națiunea română este una formată din tâmpiți. Cum pot să spună că un Președinte poate să scoată România din UE sau din NATO? Intrarea României în UE s-a făcut prin Referendum și tot prin Referendum va ieși. Românii au fost și au votat pro sau contra și au văzut la TV că Regatul Unit al Marii Britanii a ieșit din UE, prin Referendum. De asemenea, cum pot spune că dacă va ieși președinte un candidat , România va intra în criză economică, că multinaționalele vor pleca din România, că vor fi mulți șomeri, sărăcie etc. Europa este în criză economică și dacă va continua războiul între Ucraina și Rusia, această criză se va accentua și oricum, multinaționalele se vor retrage din România. 

   Cea mai mare gogomănie pe care am auzit-o a fost a istoricilor, care au spus că Rusia ne-a invadat de vreo 14 ori.  Este vorba despre războaiele ruso-austro-turce care s-au desfășurat pe teritoriul țării noastre în timpul regimului fanariot. Noi eram vasali turcilor și obligația noastră față de Turcia și a aliaților ei (uneori Rusia, alteori  Austria)   era să punem la dispoziția lor teritoriul, hrana oștenilor, cailor, locuințele. Austriecii stăpâneau Transilvania și  Bucovina. Trimișii occidentali, observatori ai acestor războaie, spuneau că nu înțeleg cum românii mai trăiesc, după atâtea corvezi și obligații materiale la care erau supuși. De exemplu, în războiul ruso-austro-turc, rușii conduși de Alexandru Suvorov i-au alungat pe turci din țară, în urma bătăliei de la Focșani din anul 1789, iar austriecii, în retragerea lor, au dat foc Mănăstirii Sfântului Samuel ( românii chiar i-au ridicat o statuie măreață generalului rus, la începutul secolului al XX-lea),  iar în anul 1772, delegația de boieri români la Congresul de la Focșani cerea sprijinul  Puterilor pentru Unirea Principatelor Române și protectoratul Rusiei sau al Austriei pentru înlăturarea regimului otoman , iar prin Tratatul de la Kuciuk- Kainargi din anul  1774, art. 16,  Rusia a impus Turciei micșorarea tributului Țărilor Române ,  amnistierea locuitorilor, care au participat la război de partea Rusiei și scutirea lor de impozite pe timp de doi ani, restituirea pământurilor transformate în raiale. Am să vă dau  trei exemple, care ne arată, că  rușii chiar au invadat  teritoriul românesc:  în anul 1806, în războiul ruso-turc, încheiat cu pacea de la București din anul 1812, când Turcia a cedat  Basarabia, Rusiei și în timpul celor două revoluții, aceea din anul 1821, respectiv, din anul 1848. Dacă stăm și ne gândim, invadarea și rămânerea românilor sub ocupația rusă a dus la înlăturarea domniilor fanariote și la reinstaurarea domniilor pământești și la avantajele pentru români ale prevederilor Păcii de la Adrianopol. 

  Noi trebuie să fim corecți și să știm că niciodată vreo putere nu ne-a ajutat, decât dacă avea vreun interes. Istoricii ar trebui să scrie și despre invaziile austriece, nu numai despre cele rusești.

  Așadar, dacă se vrea ca să fie acuzat Călin Georgescu că ar fi rusofil, trebuiau să găsească alte exemple ca să arate cât de periculoasă este Rusia pentru România. 

  Eu îmi pun niște întrebări, la care, vă rog, și pe dumneavoastră să reflectați. De ce trebuie organizate niște mitinguri? Se vrea intimidarea alegătorilor? De ce le este frică politicienilor? Se tem că s-ar putea ca români să nu creadă în zvonurile, privind că Rusia ne va ataca, că vor pleca multinaționalele, că se va prăbuși economia, că se vor scumpi alimentele, energia, combustibilul, alimentele etc, că se va desființa proprietate privată, că va reînvia legionarismul, dacă va ieși președinte Călin Georgescu, ca și cum președintele poate face toate acestea, nu Guvernul și Parlamentul? Chiar atât de tâmpiți ne consideră zvoniștii manipulați de useriști și Lasconi? Oare Ciolacu crede  ca va fi Eroul Țării, aliindu-se cu USR, care a făcut un Plan de Reziliență, care ne-a dezavantajat? Nu-i rușine lui Ciolacu să-și trădeze electoratul? Vrea să-l aresteze pe Georgescu? Nu știe că cetățenii din SUA s-au deșteptat și nu mai  vor să susțină un război, care i-a băgat în criză, că nu mai vor valori morale răsturnate? Ce va face Ciolacu, dacă va câștiga Călin Georgescu?

Dragii mei cetățeni onești, votați conform propriei conștiințe, nu conform intereselor unor politicieni disperați că vor pierde niște avantaje! Alegeți PACEA, nu războiul! Nu este războiul nostru. Românii nu au drepturi naționale și religioase în Ucraina, dar noi nu ne-am amintit că pe 28 noiembrie Bucovina a hotărât să se unească cu România. Pe noi ne interesa cât de putiniști sunt auriștii și Georgescu.

 Pe curând, 

 Earnest 

P.S. Domnule Ciolacu, am aflat chiar acum, că a căzut Guvernul în Franța. A anunțat France 24. Nu vezi că te-ai aliat cu cei care sunt împotriva dorințelor popoarelor? Ești împotriva valului. Fii suveranist și iubește-ți cu adevărat, PATRIA!

  

EARNEST- VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CIX). ARHIMANDRITUL SOFRONIE, RUGĂCIUNEA - EXPERIENȚA VIEȚII VEȘNICE

 ,,Rugăciunea cere experiența a unei libertăți duhovnicești pe care majoritatea oamenilor o ignoră.”(Arhimandritul Sofronie, ,,Despre căință și războiul duhovnicesc”)

 ,,Omul e mai prețios decât tot restul creației. Desăvârșit și încheiat, omul este minunat așa acum minunat este și Dumnezeu. E nemuritor și mai presus decât un microcosmos- e un microtheos. Faptul că Logosul Cel Veșnic al Tatălui S-a făcut trup ,,făcându-Se asemenea oamenilor” (Flp 2,7) înseamnă că, la rândul său, cu darul iubirii Sale omul se poate face asemenea lui Dumnezeu, până la identitate cu el.”( Arhimandritul Sofronie,  ,,Prin întuneric la lumină”)

Arhimandritul Sofronie
(1896 Moscova-1993 Tolleshunt Knights)

   Am intrat în Postul Crăciunului numit și Postul Bucuriei pentru că la sfârșitul lui sărbătorim Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos, numai că societatea românească este mai dezbinată ca niciodată. De aceea, mi-am propus să vă recomand această carte, care nu este ușor de citit, dar care, dacă ne aplecăm asupra slovei ei, putem să conștientizăm ceea ce ar trebui să fim, ,,un nicrotheos”, și să devenim mai înțelepți și să înțelegem că doar toleranța, iubirea și armonia între noi ne pot duce la liniște și împliniri spirituale, economice, culturale. 

   Arhimandritul Sofronie este unul dintre cei mai mari asceți ai Epocii Contemporane pe care, la 27 noiembrie 2019, Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol l-a declarat sfânt al  Bisericii
Ortodoxe. 

 Sfântul Sofronie, cunoscut și cu numele Athonitul Sofronie, Arhimandritul Sofronie, s-a născut la Moscova, pe 23 septembrie 1896, având numele  Serghei Symeonovich Saharov. A studiat la Academia de Arte din Moscova, a migrat în Italia, Germania, Franța ( la Paris a avut numeroase expoziții), a trecut la budism, după care a revenit la religia creștină ortodoxă, fiind printre primii studenți ai Institutului Teologic Ortodox ,,Sfântul Serghei”. Însă, în anul  1925, considerând că studiul teologic formal nu-l  împlinea,  a părăsit institutul și Parisul pentru Muntele Athos, la Mănăstirea ,,Sfântul Pantelimon”, unde a fost discipolul Sfântului Silouan. După moartea Sfântului Silouan, el i-a scris biografia, i-a organizat scrierile. La  Athos, a fost pe rând diacon ,apoi preot, pustnic în deșertul athonit. În anul 1947, a părăsit Muntele Athos , stabilindu-se la Paris, 

Mănăstirea ,,Sfântul Ioan Botezătorul”
Tolleshunt Knights, Essex, Regatul Unit Marea Britanie

în Casa Rusă, un cămin de bătrâni, în St Genevieve-des-Bois, asistând pe preotul azilului și acționând ca părinte mărturisitor. A suferit o operație majoră de ulcer la stomac. În anul 1959, a întemeiat în ținutul Maldon din Essex, Mănăstirea ,,Sfântul Ioan Botezătorul”, sub jurisdicția Înalt Preasfințitului Antonie de Suroj, episcopul rus al Angliei. Aici, a reușit să tipărească și să publice cărțile Sfântului Silouan. Odată cu înființarea mănăstirii, li s-a adus  la cunoștință faptul că nu pot face un cimitir la suprafață, lucru care i-a constrâns să sape o criptă subterană. Sfântul Sofronie a trecut la cele veșnice, pe data de 11 iulie 1993, cu o zi mai înainte de finalizarea criptei.

Biserica -criptă de la
Mănăstirea ,,Sfântul Ioan Botezătorul”

  Cartea ,,Rugăciunea - experiența vieții veșnice” ( pe care am primit-o de la Asociația Profesorilor de Religie ,,Sfânta Paraschiva) cuprinde trei cărți ale Sfântului Sofronie despre rugăciune : ,,Viața Sa e viața mea”, ,,Despre Rugăciunea lui Iisus” ( publicată postum), ,,Unitatea Bisericii după chipul Sfintei Treimi”, fiecare carte fiind împărțită în mai multe capitole. Cărțile Sfântului Sofronie sunt concepute în spiritul filosofiei religiei creștine ortodoxe, de aceea, nu pot să să fie citite cu ușurință, mai ales, de cei care nu au pregătire teologică, dar cu răbdare, ele pot fi ,,descifrate” și înțelese, provocându-ne să reflectăm și să încercăm să învățăm cum să ne rugăm, cum să trăim rugăciunea, ca să putem crede în puterea ei, în special, în Rugăciunea lui Iisus Hristos , care ,,oferită în smerenie unește inima și mintea, și chiar trupul simte căldura și energia sfințită ce iese din numele lui Iisus. După o vreme - durata acestui interval diferă la fiecare dintre noi- rugăciunea poate deveni starea noastră permanentă, însoțindu-ne în tot ceea ce facem. Rugăciunea va fi cu noi atunci când vorbim și atunci când tăcem. Nu ne va părăsi atunci când lucrăm - și mulți ( sau nu poate mulți) simt rugăciunea chiar și atunci când dorm.”

Rugăciunea lui Iisus: ,,Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul !”

Pe curând,

Earnest

ALEGĂTORII ROMÂNI ÎNTRE SUVERANIȘTI ȘI PROGRESIȘTI

 ,,Uitarea mi se pare o trădare. Uitarea e o supremă lașitate!” ( Victor Eftimiu)

 În sfârșit, națiunea română s-a aliniat tendințelor ideologice mondiale: suveranismul și progresismul. De aceea, reprezentanții celor două partide politice mari, PSD și PNL, nu au intrat în turul 2. Ambii au uitat de gruparea națională din partidele lor. Astfel, Marcel Ciolacu a vorbit doar că nu va intra România în război, dacă el va fi președinte, dar susține necondiționat Ucraina, fără să lămurească ce  înseamnă susținere necondiționată. Belicosul de Nicolae Ciucă a răspuns evaziv, laș ( nu prudent), referindu-se la NATO, la obligațiile noastre în cadrul acestei alianțe, atitudine pe care a avut-o și Mircea Geoană. Cât depre Elena Lasconi, aceasta, belicoasă, a spus numai trăsnăi, dovedind că habar n-are care este rolul NATO, ONU, UE. Ceea ce n-au înțeles  Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă este că, după trei luni de campanie belicoasă a televiziunilor, pe români nu-i mai interesează nici salariile, nici pensiile, nici autostrăzilor, ci  PACEA. Românii se tem de război, iar Călin Georgescu a transmis un mesaj pentru PACE internă și mondială.
  Ceea ce o parte dintre români- fie din ură, fie din rea-voință- au uitat ce a însemnat guvernarea useristă, administrarea capitalei de către Nicușor Dan, pe care l-au ales a doua oară și i-au votat Referendum-ul, au căzut în extaz și au votat-o cu entuziasm pe prințesa de Câmpulung. Cred că au mers pe același principiu: Primar- Președinte, nu Premier-Președinte, dacă ne gândim că patru premieri care erau în funcție nu au câștigat alegerile, deși, cei în cauză, au dovedit că au habar de ce înseamnă politică internă și externă.

  Revenind la orientările ideologice, trebuie să recunoaștem că, în Lume, nu mai există ideologii de dreapta sau de stânga, liberalism/neoliberalism, socialism, (neo)fascism, (neo)comunism, etc, ci două ideologii, suveranismul și progresismul, ambele, fiind rezultatul unui sincretism ideologic, ele deosebindu-se prin valorile pe care le promovează. Suveraniștii promovează valorile morale clasice,  tradițiile, identitatea națională (manifestată prin origine, limbă și religie) și suveranitatea statului, iar progresiștii promovează globalismul și noile valori LGBTQIA+

  Ce se întâmplă, acum? Curtea Constituțională a  hotărât, în urma unei contestație, renumărarea voturilor. Jale mare pe USR, PNL. De ce? Dacă au conștiința curată, n-ar trebui să se agite. Mai mult, televiziunile, care o ironizau pe Elena Lasconi, au devenit  admiratoarele acestei doamne și ironizează sloganul lui Călin  Georgescu: ,,APĂ, HRANĂ, ENERGIE”. Aceste trei cuvinte reprezintă existența vieții: fără apă, hrană nu poate trăi nicio vietate, iar fără energie nu te poți dezvolta, te întorci la silex și la săpăligă. De asemenea, îl ridicularizează pe Călin Georgescu ( tocmai cei care spun ,, Doamne, ajută!”), pentru că a afirmat că apa este purtătoare de informație. Bineînțeles, că apa este purtătoare de informație, aspect dovedit științific, pornind de la  apa sfințită, care poartă informația rugăciunii și ajută la purificarea și vindecarea organismului, la alungarea energiilor negative din clădiri, curți. străzi etc. De la această constatare, au fost făcute și alte experimente și s-a ajuns la concluzia că prin apă se pot transmite atât energii pozitive, cât și energii negative. Nu are rost să scriu și să explic despre energia umană și despre acea a Universului și faptul că echilibrul dintre aceste două energii determină  supraviețuirea Planetei, după cum energia artificială creată de om duce la progres, după cum nu are rost să spun că doar ignoranții pot crede că suntem singurii în acest infinit Univers ( mă refer, aici, la afirmația, bineînțeles, și aceasta ironizată, referitoare la existența extratereștilor) și că extratereștii nu ar avea o civilizație superioară nouă și că , probabil, ne și supraveghează.

   Cititorii acestui blog, care mă cunosc, știu că sunt pesedist, dar orientarea mea social-democratică nu mă împiedică să văd înverșunarea unora împotriva lui Călin  Georgescu, pe care îl numesc fascist și omul rușilor, cu idei comuniste.  Să se hotărească:ori este fascist, ori este comunist,  căci mai sunt și români, care fac deosebirea între cele două ideologii, privind concepția economică și socială (nu cea privind metodele de aplicare). Am ajuns să fim ca Prezidentul care, ieri, spunea despre Călin Georgescu că nu este pro rus, iar, astăzi, ne-a spus că este un șarlatan, uitând că el l-a propus premier. Eu cred în zicerile lui Victor Eftimiu, scrise, mai sus, și cred că uitarea unora nu ține de memoria precară a românilor, ci de invidia, răutatea și corupția unora dintre formatorii de opinie, plătiți, pentru a manipula în direct, pe cei care le fac audiență, ceea ce le asigură lor salariile și bunăstarea.

   Așadar, indiferent care va fi rezultatul renumărării voturilor, important este să acceptăm realitatea,  chiar dacă nu ne convine, să nu mai scoatem tinerii în stradă, să nu-i mai intoxicăm cu pericolul Rusiei, cu Al Treilea Război Mondial, cu instaurarea dictaturii etc. Au încercat și în Georgia, dar până la urmă, oamenii au fost cei care au hotărât pe cine să aleagă, nu rușii, pentru că sunt ocupați  cu războiul și știau că georgienii își cunosc interesele.

  Așadar, români onești, treziți-vă, duceți-vă la vot duminică și votați partidul care vă va rezolva problemele și apoi președintele care nu va trăda această țară!

  Pe curând,

  Earnest

 https://www.youtube.com/watch?v=YtvmMHQYB1g

    

E BINE DE ȘTIUT (XIII). AVRAM IANCU ȘI ÎMPĂRATUL FRANZ IOSEF (VI)

 ,,Frate, avem puțini oameni ca Iancu, la glasul cărora se deschid cu amar inimile și auzul poporului, și cată, de voim să ne împlinim datoria de patrioți, cată să păzim pe acești oameni de orice  pericol și să nu-i lăsăm , pe cât ne stă în putință, să cadă în cursele ce le întind mereu  inamicii declarați sau ascunși ai națiunii noastre.”

 ( Magheru într-o scrisoare către Barițiu la Brașov)

Mișu Pop, Avram Iancu îmbrăcat cu
hainele pe care le-a purtat în audiență 
la Franz Iosef

     După înfrângerea Revoluției de la 1848, românii se așteptau ca promisiunile făcute lui Avram Iancu de către austrieci, în ultima parte a revoluției, în urma declarării neutralității armatei revoluționare a lui Avram Iancu în luptele dintre maghiari și austrieci. Însă,  realitatea era alta: pretențiile fiscului pentru pădurile moților începuseră din nou. Mulți fruntași revoluționari din Transilvania erau la Viena unde au prezentat Împăratului Franz Iosef un Memorandum, prin care cereau garantarea celor făgăduite. Răspunsul lui Franz Iosef a fost unul convențional, care se încheia cu următoarea frază: ,,Petițiunea credincioasei mele națiuni române voi dispune să fie luată în apreciere amănunțită și o voi rezolva în cel cel mai scurt timp spre mulțumirea ei.” Dar, în Constituția din martie din 4 martie 1849 nu se pomenea de cele 3 milioane de români din imperiu, menționându-i doar pe maghiari, croați,  sârbi și sași. Din nou, la 30 iulie delegația română a făcut o nouă  petiție, în care arătau că în Constituția la care făceau mereu referiri, românii nu sunt pomeniți. În cele din urmă, revoluționarii aflați la Viena au hotărât să-l cheme pe Avram Iancu la Viena, luând în considerare faima pe care acesta o avea.

  Avram Iancu s-a lăsat cu greu convins și s-a hotărât în februarie 1850 să plece la Viena unde a ajuns pe 20 februarie, fiind însoțit de către Simion Balint și prefectul Maior. A fost primit de către Bărnuțiu, Laurian, Maiorescu, Popazu și Aron Florian,  dar și de studențimea română care voia să-l cunoască. El a fost sfătuit de către Andrei Șaguna cum să se comporte, să dea dovadă de diplomație, , să facă vizite de la președintele ministerial până la cel mai mic ministru, la comandanții supremi militari, după care să aștepte contravizite de la ei. Avram Iancu s-a întâlnit cu tinerimea română, fără a neglija interesele românilor pentru care venise la Viena.

  Abia pe 8 martie 1950 este primit de către Împăratul Franz Iosef, pe care  l-a salutat, nu întâmplător, în limba latină. A fost doar o audiență de prezentare.După această vizită, a mers la arhiducele Francisc Carol,la baronul Welden , la miniștrii Schwartzenberg și Bruck.

Pe 18 martie  împreună cu 17 delegați a fost primit, din nou, de Franz Iosef, unde i-a prezentat o altă petiție.Nu s-a discutat nimic,iar Franz Iosef le-a spus: ,,Vă asigur că dorințele juste ale românilor vor fi împlinite.” Aceleași făgăduieli le-au primit și de la ministrul Bach.Au fost doar promisiuni.

 În toamna anului 1850, Avram Iancu a fost, din nou, chemat la Viena, fiind însoțit de tribunul Andrei Aderca. La Viena, a stat până la începutul anului 1851, mergând și la Praga, unde a cheltuit mulți bani, pentru a se publica, în presa locală, date privind  situația și cerințele românilor. La Viena, a discutat modalitatea organizării administrative și politice a Transilvaniei. Nu le-a fost ușor românilor de a respinge cele mai aberante planuri, printre care unul, care prevedea împărțirea Transilvaniei în trei  teritorii naționale: românesc, săsesc maghiar, dezmembrarea Banatului și a Bucovinei. Cât a stat la Viena, Avram Iancu s-a întâlnit des cu studențimea română radicală, activitate care i-a adus critici din partea moderaților, dar și nemulțumirea oficialităților vieneze. Cu toate acestea, generalul Luders, aflându-se la Alba Iulia, a propus decorarea unor tribuni și a lui Avram Iancu. Însă, Țarul Rusiei Nicolae I,  a luat-o înainte austriecilor și au trimis o delegație cu Ordinul ,,Sfânta Ana” și bani  pentru conducătorii revoluției. Această măsură a Rusiei l-a pus într-o situație neplăcută pe Franz Iosef, care uitase de făgăduiele făcute românilor și a hotărât să-i acorde lui Avram Iancu ,,Ordinul Franz Iosef”. Avram Iancu, aflat încă la Viena, a refuzat decorația argumentând, în scris, că nu are nevoie de jucării și că trebuie decorată, mai întâi, națiunea română, încheindu-și argumentarea cu următoarea frază: ,,Poporul m-ar considera un bărbat de rea-credință, pentru că aș fi ținut să-l înșel cu promisiuni goale, dar mi-ar fi imposibil, de aici încolo, să realizez ceva pentru monarh și pentru națiunea mea.”  Atitudinea Craiului Munților a produs o mare senzație și purtarea sa ostentativă  i-a determinat pe oficialii imperiului să-l invite să părăsească Viena împreună cu Bărnuțiu, Laurian, Ciparu și alții.

   Întors în Transilvania, s-a ocupat de procesele moților, iar cei 3000 de galbeni, pe care i-a primit de la Țarul Nicolae I, i-a împărțit , dându-i o parte lui  Bălcescu ca să ajungă la Paris, iar cu  cealaltă parte a  plătit datoriile moților la fisc, pentru că aceștia  nu putut munci, pentru că au fost înrolați în armata sa.

   După ce au fost date cele două patente imperiale, din anul 1852, prin care se punea în aplicare și în Transilvania eliberarea țăranilor din iobăgie, Franz Iosef, în calitatea sa de Mare Principe al Transilvaniei, a vizitat Transilvania. Avram Iancu i-a schimbat traseul, purtându-l prin Țara Moților, organizându-i o primire cu mult fast, oferindu-i o serbare și o masa câmpenească pe Muntele Găina, dar el nu s-a prezentat la niciun popas al Împăratului, care întreba de fiecare dată: ,,Wo ist der Iancu”. Se spune că totuși Avram Iancu s-ar fi dus, seara, la Câmpeni, să se întâlnească cu Franz Iosef, dar contele Grűnne a dat ordin, din propria inițiativă, să i se spună că Împăratul este obosit și că îl va primi a doua zi, dimineața. El știa foarte bine că Franz Iosef îl aștepta, dar nu voia această întrevedere și, cunoscând caracterul lui Iancu, spera ca acesta să nu se mai înfățișeze Împăratului, ceea ce s-a și întâmplat. Mulți istorici susțin că Franz Iosef ar fi vrut să-i acorde un titlu nobiliar ( cum îi acordase croatului Jelàčič) și că acesta ar fi fost motivul pentru care Avram Iancu nu ar fi vrut să se mai întâlnească cu el. Pentru a-l îndepărta de moți, Prințul Schartzenberg, Guvernatorul Transilvaniei, a încercat să-l convingă să accepte o funcție în cadrul Imperiului Habsburgic, dar și de data aceasta, Avram Iancu a refuzat.

  Acesta a fost caracterul Craiului Munților, care ne-a demonstrat că el nu putea să-i trădeze pe moți și că nu-l impresionau titlurile nobiliare și înaltele funcții.

 Pe curând, 

 Earnest

 Sursa principală: Livia Liliana Sibișteanu, AVRAM IANCU (1824-1872), PORTRET, în Diaconia, nr.19, cu bibliografia aferentă

https://www.youtube.com/watch?v=ktbIWaFh66A

TĂMĂDUITORII FĂRĂ DE ARGINȚI (II). SFÂNTUL NECTARIE DE LA EGHINA

 ,,Iubirea este legătura societății și înfrățirea întregii națiuni. Este baza fericirii și bunăstării oamenilor și temelia tuturor virtuților. Este scara care-l ridică pe om la desăvârșire și-l arată cu adevărat chip și asemănarea cu Dumnezeu.” (Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina)

Sfântul Nectarie ( n.1. X.1846 la Silivria,
 d. 8.XI. 1920 la Atena)

 Luna noiembrie este numită luna tămăduitorilor fără de argint, pentru că în  această lună sunt sărbătoriți 16 tămăduitori. Primii sfinții tămăduitori din această lună, Cosma și Damian din Asia, sunt sărbătoriți pe 1 noiembrie, iar ultimul este Sfântul Stelian Paflagonul sărbătorit pe 26 noiembrie. Unii dintre ei erau medici ca frații Cosma și Damian, alții aveau doar cunoștințe medicale ca Sfânta Ecaterina, iar majoritatea erau preoți care au primit acest har. Printre aceștia este și Sfântul Nectarie din Eghina, care a fost canonizat pe data de 8 noiembrie 1961 de către Sinodul Patriarhiei Ecumenice, sub conducerea Patriarhului Atenagoras al Constantinopolului, cu numele de Sfântul Părinte Nectarie, Mitropolit de Pentapole, cu zi de cinstire în 9 noiembrie.
  Sfântul Nectarie s-a născut pe 1 octombrie 1846, într-o familie de greci creștini,  în orașul Silivria, situat în provincia otomană Tracia ( astăzi, Silivri, în provincia Istanbul din Turcia), oraș unde s-a născut în secolul al V-lea celebrul medic grec Herodicos, fratele filosofului sofist Gorgias. La botez, a primit numele de Anastasie. La vârsta de 14 ani, a plecat la Constantinopol ca să-și continue studiile începute în orașul natal. La 27 de ani, a devenit monah la Mănăstirea ,,Nea Moni”, întemeiată în anul 1042 de către Împăratul Constantin al IX-lea Monomahul ( astăzi, aflată în Patrimoniul UNESCO), primind numele de Lazăr, iar după un an de zile a  fost 

Biserica ,,Sfânta
Treime ” din Eghina

hirotonit diacon, primind numele Nectarie. După ce a terminat studiile teologice la Atena, a plecat, în anul 1885, în Egipt. Aici, a slujit la Biserica "Sfântul Nicolae“ din Cairo. La 15 ianuarie 1889, Patriarhul Sofronie l-a hirotonit Mitropolit Onorific de Pentapolis (eparhie corespunzând în acea vreme Libiei Superioare) și secretar patriarhal, fiind  reprezentantul său la Cairo. În urma unor calomnii venite din partea unor preoți invidioși  din Alexandria, care l-au acuzat de trădare, spunând că vrea să ia locul Patriarhului Sofronie, Patriarhul i-a retras, printr-o ordonanță, titlurile ierarhice, iar  el s-a întors, în anul 1890, în Grecia. Aici, a fost director la Seminarul Teologic Ortodox Rizarios, până în anul 1908, când și-a da demisia, retrăgându-se la Mănăstirea ,,Sfânta Treime” din Eghina. Această mănăstire este ctitoria sa, pe care a început s-o ridice în anul 1904, la cererea mai multor fiice duhovnicești care-și doreau să devină călugărițe. Retras la Mănăstirea din Eghina, a săvârșit numai fapte bune, ajutându-i pe cei săraci și pe cei bolnavi. Rugăciunile sale au vindecat mulți oameni aflați în suferință. Însă, o boală mistuitoare l-a slăbit, ceea ce le-au determinat pe măicuțe să-l ducă la un spital din Atena, unde, după două luni, pe 8 noiembrie 1920, a fost chemat la Domnul. A fost înmormântat la Mănăstirea Eghina. După șapte ani, când a fost dezgropat, trupul său era intact, răspândind multă mireasmă. 

Biserica ,,Sfântul Nectarie” din Eghina

La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaște au fost scoase din mormânt și așezate în biserica mănăstirii din Eghina, pentru cinstire și binecuvântare. 

   Sfântul Nectarie a fost, de asemenea, un cărturar și un înțelept, un teolog erudit. El a scris și a redactat mai multe scrieri teologice de morală și de istorie a Bisericii. Sfântul Ierarh Nectarie  era foarte smerit și blând și nu căuta cinste de la nimeni.  În timpul liber, lucra la grădina mănăstirii, îmbrăcat într-o haină simplă. 

  Mai târziu, la poalele mănăstirii, între anii 1973 și 1994, a fost construită o bazilică măreaţă, cu hramul ,,Sfântul Nectarie”, una dintre cele mai mari din Grecia, pentru a primi miile de pelerini ce vin în timpul verii şi în ziua prăznuirii sfântului. Astăzi, capul sfântului este păstrat într-o mitră de argint în biserica mănăstirii, iar alte părţi din moaştele sfântului se află alături, într-o raclă de argint.
  De asemenea, mâna stângă se află în catoliconul ( biserica primară) Mănăstirii ,,Marea Lavră” din Sfântul Munte Athos și  părți din moaște se află în câteva biserici din lume, dar cele mai multe se găsesc în mănăstirile și bisericile din România. Cultul Sfântului Nectarie  s-a răspândit în România, mai ales, după aducerea, în anul 2004, de părticele din moaștele lui la Mănăstirea Radu -Vodă din București. Cele mai multe biserici din țara noastră care au fost înzestrate cu părți din moaștele Sfântului Nectarie sunt în București ( în 9 biserici), în județele Suceava, Neamț, Cluj, Constanța. La Iași, la Mănăstirea Frumoasa și la Biserica ,,Sfântul Nectarie” din cartierul Alexandru cel Bun, în Bacău, la  Biserica ,, Adormirea Maicii Domnului”, Lazaret și în județul  Brașov la Schitul Șinca Nouă, comuna Șinca Nouă, Biserica “Sfânta Treime” Bucium, Schitul “Nașterea Maicii Domnului” Șinca Veche, și la Biserica “Sfântul Ioan Botezătorul şi Sfântul Visarion de Larisa”,cartierul Craiter, merg bolnavii de cancer pentru a se ruga. Sfântul Nectarie, care a murit de cancer, este cel care alină durerile bolnavilor de cancer și-i vindecă pe cei care se roagă cu evlavie și cu credință, pentru că orice minune dumnezeiască se săvârșește numai atunci când crezi în puterea vindecatoare a Domnului și a intermediarului dintre noi și Dânsul, în acest caz, Sfântul Nectarie, care se roagă, alături de noi.

  Pe curând,

  Earnest

BIBLIA (X). PĂCATUL

 

În Biblie, despre păcat  se fac mai multe referiri, privind originea, consecințele  sau înfrângerea păcatului. Cuvântul păcat este folosit în diferite situații el, având semnificația: devierea de la  direcția propusă sau de la cale, abaterea de la norma morală, răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu, sfidarea domniei și conducerii Lui, un rău înfăptuit  voit, săvârșirea unei nelegiuri etc.

 Vă propun spre citire un fragment, privind o analiză a păcatului biblic realizată de  Arhimandritul Sofronie:

,,Vechiul Testament înțelege  păcatul drept încălcarea poruncilor morale și religioase ale Legii lui Moise. Noul Testament a transferat conceptul de păcat asupra omului lăuntric. Faptul de a simți păcatul în noi înșine e un act spiritual, cu neputință fără har, fără apropierea de noi a Luminii Dumnezeiești. Efectul inițial al apropierii acestei misterioase Lumini e acela că vedem locul precis unde ne aflăm ,,duhovnicește” într-un moment anume. Primele arătări ale acestei Lumini Necreate nu ne îngăduie să avem experiența ei ca lumină. Ea strălucește într-un mod tainic, luminând întunericul nostru al lumii noastre interioare, dezvăluindu-ne un spectacol care în starea noastră normală de ființe căzute e departe de a fi vesel pentru noi. Simțim ca o ardere. Aceasta este începutul contemplației reale -care nu are nimic comun cu contemplația spirituală sau filozofică. Devenim conștienți de păcat ca o despărțire de izvorul ontologic al ființei noastre. (...). Păcatul nu este încălcarea standardelor etice ale societății umane sau a vreunei prescripții legale. Păcatul ne taie de Dumnezeul Iubirii Care ni S-a arătat ca Lumină în care nu este niciun întuneric (cf.1 In 1,5). Faptul de a ne privi realitatea noastră jalnică e un dar ceresc, unul din cele mai mari care există. El înseamnă că am pătruns deja într-o oarecare măsură în sfera dumnezeiască și am început să contemplăm -existențial, nu filozofic -omul așa cum este el în gândul lui Dumnezeu înainte de creația lumii 

  Oroarea de a ne vedea pe noi înșine așa cum suntem e ca un foc mistuitor. Cu cât mai sever își face acest foc lucrarea, cu atât mai aproape de agonie e durerea noastră spirituală. Și totuși, în chip inexplicabil, lumina nevăzută ne dă o simțire a prezenței dumnezeiești înăuntrul nostru: o ciudată prezență tainică ce ne atrage spre ea, spre o stare de contemplație, despre care știm că e autentică pentru că inima noastră începe să zvâcnească în rugăciune. Nu poate fi repetat îndeajuns faptul că lucrarea dumnezeiască are o dublă mișcare: una, cea care ni se pare a fi cea dintâi, ne cufundă în întuneric și suferință. Cealaltă ne înalță în sferele înalte ale lumii dumnezeiești. Dimensiunile ființei noastre interioare se extind și cresc. Dar atunci când predomină mișcarea coborâtoare , ea ne silește să strigăm: ,,Înfricoșător lucru e să cazi în mâinile Dumnezeului Celui Viu” (cf.Evr10,31).”

  Pe curând,

  Earnest

Sursa: Arhimandritul Sofronie, Contemplația, în ,,Viața Sa e viața mea” (,,Rugăciunea -experiența Vieții Veșnice”, Editura Deisis, Sibiu, 2007

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CXVIII). PÉTER DEMÉNY, VÂRTEJ ÎN RELUARE

 

   

Péter Demény s-a născut în anul 1973, pe 24 iulie, la Cluj. A trăit la Cluj,  Zalău, Târgu Mureș, iar din anul 2022, la București. Este profesor la Facultatea de Litere de la UBB Cluj și redactor-șef la reviste de artă on- și offline „Matca“, pe care eu v-am recomandat-o pe acest blog. Este poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător din limba română în limba maghiară și invers.
 Romanul ,, Vârtejul în reluare” a fost publicat în anul 2023 la Curtea Veche Publishing, în traducerea lui Kocsis Francisko. Despre acest roman, autorul a spus următoarele, într-o filmare din septembrie 2024: ,,Vârtejul l-am scris în limba maghiară așa cum această carte a început să se scrie în mine în limba română (...) Este un roman în care frazarea e totul așa cum Sinceritatea e totul. Nu vreau să zic că numai scriitorii sau artiștii înțeleg asta, dar cu siguranță numai acei care au încercat măcar să fie onești cu ei înșiși.”
 Nu vă recomand acest roman pentru frazarea sa atât de asemănătoare cu a lui Garcia Marquez în ,, Toamna patriarhului”, ci pentru  a înțelege tinerii căsătoriți sau cei care vor să se căsătorească cât de importantă este atmosfera familiară în creșterea copiilor. Imre și fratele său sunt produsul mediului în care au trăit:un tată intelectual ratat,  bețiv, violent, o mama învățătoare cu studii universitare pe care o interesează mai mult renumele său și mai puțin starea psihică prin care trece Andris, ratat și bețiv ca și tatăl său. Imre ( fratele cel mare), personajul principal, absolvent al Facultății de Litere a Universității clujene, poet, publicist, editor la o revistă culturală, este prins în vârtejul vieții. El își justifică prin mediul în care a trăit, faptul că  nu se adaptează la o viață de familie liniștită, unde Maria, soția sa era  înzestrată cu ,, bunătate cu o asemenea calitate” pe care n-a mai constatat-o niciodată la nimeni. De aceea, nu știe să iubească, nu știe să se bucure, dar nici nu face vreun efort pentru a iubi, pentru a nu a-și trăi viața fragmentar. În capitolul 11 al cărții, autorul ne prezintă punctul de vedere al lui Imre, privind condiția maghiarului, minoritar din România, care susține că nu simte că România este țara lui, dar nici Ungaria, unde este considerat ,,vită de pustă”. Eu cred că este drama oricărui minoritar național din orice țară, care se încăpățânează să  înțeleagă că  nu poți separa cele două identități:  minoritar național și  cetățean al țării, în care trăiești, de ,,n” generații. În același capitol, Imre face o constatare nemaipomenit de reală, privind istoria noastră, și anume că noi, românii, nu am știut niciodată cum să profităm de o victorie pe care am obținut-o.
Autorul face uz de descrieri erotice. Este o ,,modă” în literatura contemporană de pretutindeni, având ca fals suport concepția  că numai astfel poți satisface publicul cititor. 

Lectură plăcută!

Pe curând,

Earnest

 

E BINE DE ȘTIUT (XII). AVRAM IANCU (V). ACUZAȚII NEDREPTE

  ,,Înţeleg prin această naţiunea mea iubită care geme sub atâtea greutăţi şi pentru care m-ar durea inima dacă prin dezvăluirea credinţei mele adevărate aş duce-o într-un pericol şi mai mare” ( Avram Iancu, Scrisoarea către Ilie, 12 mai 1867) 

Avram Iancu, în anul 1849
pictor. Barbu Iscovescu

   Vă amintiți, că în martie 2011, Csibi Barna, un extremist de etnie maghiară care era angajat la Direcția de Finanțe Publice Harghita, a spânzurat păpușa lui Avram Iancu, după ce domnia sa l-a judecat  și l-a condamnat la moarte? ,,Craiul Munților” a fost acuzat că a comis crime,  în timpul revoluției, mai ales, la Aiud și Vințu de Sus. Acuzațiile lui aveau la bază  punctul de vedere al unor  istorici maghiari, care l-au ponegrit și l-au acuzat de fapte pe care Avram Iancu nu le-a înfăptuit.Nu știm pe ce documente s-au bazat acei istorici, nu știu dacă au făcut-o cu intenția de a stabili adevărul istoric sau dacă au făcut-o cu rele intenții. 
  Biograful și prietenul său, Iosif Sterca-Suluțiu scria despre el că ,, era foarte tolerant față de alte națiuni și confesiuni”.
Niciodată Avram Iancu , în discursurile sale, nu a instigat la ură și la violență împotriva naționalităților conlocuitoare din Transilvania, ci la lupta împotriva celor care îi asupreau pe toți cei fără drepturi, indiferent de neam, religie. Astfel, într-unul din discursurile sale în fața țăranilor a spus, următoarele: : ,, Noi ne-am  adunat , frați români, ca să dăm de știre celorlalte naționalități din țară, care au domnit peste noi, pe nedrept, că șerbi mai mult nu vrem să fim, că vrem să fim liberi, că noi nu vrem să domnim peste alții, dar nu vom mai suferi, noi, cei mai numeroși cei mai vechi locuitori ai țării, ca să se facă vreo lege în această țară a noastră fără vrerea noastră.” În ceea ce privește acuzațiile  atrocităților săvârșite  la Aiud, în ,,Raportul său către Viena”, Avram Iancu scria:

Păpușa Avram Ianncu, 
spânzurată la Miercurea Ciuc

,, Deși maghiarii, în Valea Murășului și în regiunea Aiudului, au comis atâtea atrocități, scene de omoruri și tăciunări ( arderi n.n.), totuși românii la intrarea lor în Aiud s-au purtat cu atâta umanitate , încât niciun singur cetățean nu a avut nici cea mai mică cauză a se plânge despre ei, ceea ce trebuie să relevăm cu atât mai vârtos, în lauda românilor, cu cât gardiștii sași, care au mers la Aiud în urma românilor, pentru ca să stea acolo în garnizoană, s-au distins prin scene spurcate de spolațiuni și rapacități, ceea ce dregătorii orașului au dus la cunoștință comandantului general într-o reclamațiune scrisă.” De asemenea, a fost acuzat de încendierea localității Vințu de Sus. În același raport, el arăta :  ,,… pe când am ajuns noi la orășelul acela, l-am aflat noi ars mai tot și deșertat de locuitori. Tot acolo am descoperit o mulțime de români morți, aruncați de către maghiari în niște gropi cu var și înecați acolo diabolește, apoi și trupuri moarte înfierate și ciungărite de ale unor preoți români , ocaziune prea îndeajuns spre a împintena răzbunarea românilor. ”

     Multă ură pentru un român care a militat și pentru drepturile minorităților!

Pe curând,

Earnest

NĂZDRĂVĂNII POLITICE ȘI ACTORII LOR

 ,,Trăind din politică și prin politică… politicianistul e capabil de a falsifica totul.”
                                                                                                                                 (Mihai Eminescu)

 

 În povestea cu tâlc ,,Jupan Rănică Vulpoiul”, Alexandru Odobescu  ne istorisește că ,,Vulpoiul, rumegînd în mintea lui alte năzdrăvănii, îl rugă ( pe Împăratul Leonilă n.n.) să-i dea voie a se duce mai întîi la o mănăstire,  de precum se legase cu sufletul, ca să se roage pentru iertare păcatelor sale.”Mi-am amintit de această poveste ( eu sunt un mare amator de povești, legende, mituri), aseară, când mă uitam  pe diferite posturi TV, ascultând știrile. Astăzi, mi-a revenit, din nou, în minte povestea cu Rănică Vulpoiul și mi-am zis că Mapamondul este o Grădină Zoologică, iar personajele pădurii din poveste se potrivesc cu actorii politici de la noi și de pretutindeni. 

     La noi,a început bătălia politică pentru putere, iar politicienii au început să facă năzdrăvănii ( în DEX, cuvântul năzdrăvănie este definit, printre altele: faptă, vorbă, idee glumeață; poznă, năzbâtie, ștrengărie, dar și faptă, vorbă șireată;  șiretlic, vicleșug).

  Vin alegerile și sondajele nu sunt satisfăcătoare, pentru niciunul dintre actorii politici. Se caută corupți ( chiar și cu găini și cu ouă), vânzători ai locurilor de pe listele electorale, colaboratori ai Rusiei ( ca și cum Putin nu are altă treabă decât să se amestece în alegerile din România; oricum, deja s-a amestecat în acele din Moldova, fiind demascat de americani). Americanii vigilenți,prin Ambasada de la București, ne-a băgat în sperieți: pe românii ortodocși de Sfânta Parascheva și pe evrei de Sucot, informându-ne că în preajma acestori sărbători vor fi atentate la biserici și la sinagogi, chiar și la moschei, deși, anul acesta, musulmanii au sărbătorit pe 14 septembrie  Mevlid Kandili sau Noaptea Naşterii Profetului Muhammed, când toți creștinii din țară sărbătoreau Ziua Crucii. Jale mare! N-a fost să fie!

   Vă las pe dumneavoastră să identificați personajele din poveste, cu actorii politici. 

   De câteva zile, Stan și Bran au devenit vedetele televiziunilor, întruchipați în Nicușor și Nicu.Stan, în filmul realității de pe scena politică românească, este cel care conduce, Bran, fiind supus și ascultător. Sunt nedespărțiți: s-au aliat împotriva siguranței locuitorilor  din București, în numele statului de drept și a legalității, reușind să înfrângă Ciuma Roșie, care voia să repare Pasajul din Piața Unirii ( PNL și USR nu știu că, în țara noastră, sintagma ,,ciuma roșie” a fost folosită prima dată de către Mihai Eminescu, referindu-se la liberalii radicali; marele poet știa că ,,politicianismul este capabil să falsifice totul.”). Peste noapte, Stan a devenit liderul liberalilor și useriștilor! Mare năzdrăvan! Mai mult, useriștii, prin vocea puternică a lui Amy ( deși aceasta nu este atât de mult iubită de ei), s-au gândit să  scrie o moțiune de cenzură împotriva Guvernului și chiar Amy a scris-o, dar s-a pierdut. Între timp, micuța Amy a dat niște interviuri, unde a dovedit cât de ,,bine” este pregătită în politica internațională, spunând adevărate năzdrăvănii: a confundat un articol din Constituția României,pe care a citit-o ca pe un roman, cu art. 5 din Tratatul NATO, s-a arătat belicoasă, gata să atace dronele rusești, s-a declarat cu vehemență filoamericană pentru că poartă blugi și bea Coca-Cola, susținând sus și tare lupta Ucrainei împotriva Rusiei, fiind de acord cu rolul important al Turciei în supravegherea vaselor Ucrainei care trec prin cele două strâmtori. De asemenea, ne prezintă un videoclip în care ne arată cum se piaptănă , seara, înainte de culcare. Năzdrăvănii debitează și năzdrăvanul Geoană, cu gura lui păcătoasă ce grăiește adevăruri, pe care nu le recunoaște. Chiar de la domnia sa, nu mă așteptam la astfel de năzdrăvănii, având în vedere că l-am votat! S-o fi ramolit, ca Biden. Este totuși prea devreme, el fiind doar  Popa Prostul, acea carte de joc a copiilor, care are imprimată pe ea o imagine a unui rege și cu care jucătorul pierde, dacă rămâne cu dânsa în mână. Dar și în  cazul său, au apărut sponsori năzdrăvani, capabili de năzdrăvănii, care l-au băgat pe Popa Prostul într-o mare belea.

  Între timp, ne mai ,,distrăm”, plângând de năzdrăvăniile Cruellei. După ce a țipat din toți rărunchii împotriva evreilor, instigând la ură,violență, apărându-i cu crucea în mână pe palestinieni ( nu știu de ce nu cu semiluna, căci ar fi fost mai convingătoare), a țipat la Mitropolia Moldovei de Sfânta Paraschiva, amenițând cu plângere penală pe călugări, că au luat bani de la stat, ca să le dea mâncare și ceai pelerinilor, iar ei și-au însușit acești bani. Numai că statul român nu a finanțat pelerinajul, iar voluntarii au împărțit pelerinilor ceai și sarmale preparate de călugărițe, de femeile din diferite parohii. Întotdeauna la această sărbătoare au fost mulți sponsori care au contribuit cu bani sau produse, pentru prepararea hranei pentru pelerini. Însă, Cruella nu se oprește cu năzdrăvăniile ei: nu poate candida ca președintă, va candida ca parlamentară , deși este parlamentară europeană, căci și-a propus să-și facă dreptate. Între timp, Năzdrăvanul Țării, supărat ca nu a putut candida ca senator pe listele PNL, se răzbună, pentru  că trebuie să plătească datoriile sale statului, pentru că a pierdut la recurs, trăgând sforile, fiind principalul păpușar politic și cheltuind  și ultimii bani ai Președinției, în ultima sa vizită oficială,închiriind tot un avion luxos.

   Să nu uităm nici năzdrăvănia lui Zelenschi din planul său pentru victorie. Printre altele, cere retragerea trupelor NATO din unele țări, printre care și din România, și înlocuirea lor cu trupe ucrainene, pentru că sunt bine dotate și pregătite militar. Parcă nu aveau arme și cereau bani, instructori pentru pregătirea soldaților etc. Dragii mei europeni și americani, dumneavoastră nu știți cât de periculos este să înarmezi Ucraina din resursele voastre și să rămâneți descoperiți? Mai puneți mâna pe o carte de istorie și poate vă vine mintea la cap!

 Așadar, în această campanie electorală vom avea parte de multă șiretenie, de mulți șireți care ne vor aburi prin diferite vicleșuguri. Vor deveni vedete și lideri cei care nu au făcut nimic, ca Nicușor, pentru că este șiret, ca jupanul Rănică din poveste și vor apărea pe rând toate personajele din poveste ca vornicul Lupu Falcă-Lată, Banul Martin Ursul, vataful Bursucel, logofătul Cucurigu Cocoșel, aprodul Potaie Dulău, vechilul Măgărilă, medelnicerul Urechilă Iepuraș, postelnicul Motan Cotoiul, kir Behehe Berbecilă care vor fi ușor de manipulat, pentru că toți sunt ușor de manipulat, deoarece sunt lacomi, avizi de putere și bani. Singura victimă va fi poporul, așa cum a fost medelnicerul Urechilă Iepuraș, credincios, credul și fricos.

  Pe curând,

  Earnest