,,...Vreo zece-doișpe ani, fusesem aproape transpus în tremuratul acela de emoție bucuroasă, regăsisem lumina aceea pe care o vezi doar în copilărie când dimineața te trezești, umple camera și te simți liber și fericit, lumina e miere, trupul tău e plin de miere, totul este strălucitor și diamantin. Și dintr-odată toată acea miere se transformase. Acum, prin trupul meu curge o miere neagră și otrăvită.” ( Alex, personajul principal din ,,Miere neagră” de Dan Pleșa)
Romanul este conceput în trei părți: ,1. caietul dictando, 2. teancul de coli, 3. agenda portocalie ca un apus. sau ca un răsărit, iar pe ultima filă, autorul vrea să sublinieze că romanul nu este autobiografic, că personajele sunt fictive, dar că ,,fundalul social nu are, din păcate, elemente imaginare.” Așadar, cititorul consideră că tot ce prezintă autorul în acest roman , ,,ca fundal social”, este real, care, în concepția mea, care am trăit ca matur, în Epoca Ceaușescu, este, în mare parte, real, privind ultimii cinci ani ai respectivei perioade. Însă, autorul exagerează, relatând aspecte care nu sunt adevărate, cum ar fi: schingiuirea, închiderea în închisorile comuniste a milioane de români, restrângerile de activitate în școli se făceau pe criterii politice și rezolvarea se făcea prin pile la inspectoratele școlare, încât un profesor de la un liceu din București putea să ajungă oricând într-un sat îndepărtat ( și pe vremea tovarășilor existau metodologii, privind restrângerile de activitate), predarea la facultățile de filosofie numai a materialismul istoric și dialectic, difuzarea la radio doar a cântecelor patriotice etc.
Personajul principal al romanului este un tânăr plin de ură, care motivat de evenimentele din familie, își propune să-l împuște pe Ceaușescu, însă nu reușește, pentru că a izbucnit revoluția. Este nemulțumit de tot ce i se întâmplă în viață: carieră, afaceri, iubire Eu cred că nu regimul Ceaușescu l-a determinat să nu învețe în clasa a XII-a și să chiulească de la ore, nu anii poscembriști l-au determinat să treacă prin facultate ca gâscă prin apă, să-și petreacă zilele prin cluburi și cafenele și să nu se priceapă la nimic. Firea lui rebelă i-a atras eșecurile. Oricum, pe undeva, autorul își manifestă răutatea din neînțelegerea voită a unor valori , pentru că ,,se poartă”. De exemplu,intenționat confundă cântecele patriotice cu cele ce țin de cultul personalității , consideră cu dispreț personajele din romanele istorice pe care le numește patriotice ( în toată literatura universală, romanele istorice sunt patriotice, chiar și atunci când relatează ororile epocii, pentru că există întotdeauna personaje pozitive, ale binelui), îl face pe Adrian Păunescu un poet netalentat, porc, afirmând că în perioada tovarășilor erau publicați, recitați de către elevi doar trei poeți naționali: Nichita Stănescu, Adrian Păunescu și Marin Sorescu, că fiscul făcea controale privaților, prin anii 2000, trimiși de Adrian Năstase și aplicau amenzi, care , în mare parte, ajungeau la Adrian Năstase. Eu cred că în afirmațiile ratatului Alex, stau, în mare parte, frustrările scriitorului.
Recunosc că Dan Pleșa surprinde foarte bine realitatea Bucureștiului din perioada postdecembristă și profilul bucureșteanului. Ultimele pagini ale cărții sunt foarte pesimiste, ca argument al soluției pe care o găsește Alex pentru a-și rezolva situația: participarea la Loteria Vizelor pentru SUA și, obținând viza, pleacă în SUA. Însă, ultima frază este optimistă : ,, Să fii pregătit de o nouă poveste, pentru că, atâta vreme cât ești capabil să trăiești o nouă poveste, exiști.”
Lectură plăcută!
Pe curând.
Earnest
2 comentarii:
Multumim
❤️🍒😘
Trimiteți un comentariu