EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CXXI). GEORGES MINOIS, ISTORIA VIITORULUI

 ,, Criza conștiinței europene înseamnă și trecerea de la influența astrală la predicția ideologică.”

(Georges Minois, ,,Istoria viitorului”)

  Georges Minois este un cunoscut istoric medievalist francez contemporan. El a preferat, în locul unei cariere strălucite universitare, să fie profesor de liceu,considerând că așa poate fie liber ca să studieze ce-l interesa și să aibă timp pentru a scrie. A scris 40 de cărți de istorie cu subiecte diverse legat de personalități din Bretagne sau din Anglia, cărți cu subiecte care nu au mai fost abordate ca:,,Istoria râsului și a derizoriului”,  ,,Istoria sinuciderilor”, ,,O istorie a păcatului originar”, ,,Istoria singurătății și a singuraticilor”, ,, Istoria Infernurilor.” Despre acest istoric, am aflat din bibliografia folosită de istoricii români specializați în istoria medievală universală. Aceasta este prima carte a lui Georges Minois, pe care am citit-o, deși m-ar fi interesat și  Istoria  Evului Mediu, tradusă și în limba română, dar nu ,,mi-a ieșit în cale”. În general, istoricii francezi au stil abordamil, la care și cei care nu sunt specialiști în istorie pot accesa la aceste cărți, fără a avea vreo dificultate în înțelegerea evenimentele istorice, ceea ce nu putem zice despre istoricii germani, care sunt greoi în exprimare ( sau poate traducerile nu sunt bune)

   M-am gândit să vă recomand ,,Istoria viitorului”, pornind de la statistica, privind cele mai citite știri de pe internet: Horoscopul este , zilnic, pe primul loc. Așadar, această carte este o istorie a interesului omenirii pentru propriul viitor și pentru viitorul Lumii, din Antichitate până în prezent. Cartea este concepută în cinci părți, având XVI capitole. Părțile cărții nu au legătură una cu alta, așa că puteți citi ceea ce vă interesează sau  în ordinea pe care o doriți. Eu le-am citit în ordine, pentru că toate părțile mă interesau: Vârsta oracolelor, Vârsta profeților, Vârsta astrologiei, Vârsta utopiilor, Începutul erei maselor, Vârsta predicțiilor științifice. Cartea are 513 pagini și foarte multe informații ( cele legat de Antichitate, în mare parte le cunoșteam, dar am aflat și alte date noi), însă merită efortul de a fi citite. Georges Minois, ca orice istoric francez, abordează fenomenele predicțiilor de pe poziția materialismului istoric și a ateismului, trăgând mereu atenția cititorului că prezentul este consecința trecutului și a ceea ce vrem sau ce vor să facă Mai Marii Lumii sau conducătorii zonali și faptele prezentului bune sau nesăbuite pregătesc viitorul. Războaiele și păcile, dezvoltarea societății nu țin de voința zeilor, respectiv al Lui Dumnezeu și de  astre , ci de lăcomia sau prostia unora, de mentalități și de dorința omenirii de a progresa, indiferent de consecințele progresului. Istoricul nu are nicio simpatie față de niciun prezicător, mai ales față de cei ai oracolelor, dar nici față de vreo ideologie. Exemplele Epocii Medievale, Moderne și Contemporane sunt date, în majoritate, din societățile occidentale, iar în marea bibliografie consultată sunt citați trei  arabi, Mircea Eliade, Rasputin, câțiva germani, Gandhi și, bineînțeles, istoricii și filosofi antici greci. În rest, sunt citați istorici și cercetători francezi, englezi, italieni, americani. În general, istoricii occidentali nu fac referiri, în istoriile lor, la evenimentele din zona central-europeană.

Lectură plăcută!

Pe curând,

Earnest

24 IANUARIE 2025

                                                         ,, Hai să dăm mână cu mână
                                                            Cei cu inimă română.”

 

Astăzi, aflându-mă într-o neputință fizică totală, mi-am propus să stau cuminte: să nu gătesc, să nu scriu, nici măcar pe blog, dar m-a ,,trezit” acest mesaj de la prietena mea din facultate, Ghena: ,,Mă doare sufletul pentru nimicnicia  noastră de azi.” 

  Ieri, m-am bucurat pentru activitatea organizată la Biserica Precista, unde s-a făcut o pomenire pentru  corifeii Unirii de la 24 ianuarie 1859, unde eu am vorbit despre necesitatea Unirii, despre personalitatea PS Melchisedec și rolul lui în realizarea Unirii, iar  colonelul în retragere Stelian Petru Cojocaru a prezentat uniforma soldaților din armata înființată de domnul Alexandru Ioan Cuza, uniformă pe care au purtat-o  elevii de la Colegiul „Mihai Eminescu” și Colegiul „N. V. Karpen” Bacău, voluntari ai Asociației ,,Tradiții Militare Românești Bacău”. Au fost prezenți elevi de la Școala ,,Spiru Haret”, părinți,bunici. Au fost trei generații și mi-am zis: Biserica știe să adune oamenii și la sărbători naționale, nu numai la cele religioase.

  Dar, astăzi, m-a apucat o furie  totală, care mi-a adus aminte de tot ce s-a întâmplat în România, în ultima săptămână. În primul rând, m-a revoltat că cei care ne conduc merg împotriva mersului politic: în timp ce Mai Marile Lumii, Trump, ia măsuri pentru protejarea economiei S.U.A., pentru folosirea propriilor resurse, pentru suveranitatea statului american ( dacă nici statul american nu mai este suveran, mă întreb: cine mai este?  Sau se referea la acel Guvern suprastatal, care controlează totul în Lume?), Guvernul României întocmește o listă cu ce mai trebuie vândut: părți din acțiunile TAROM, Hidroelectrica, Fondul de Stat al Pădurilor, al Sării, C.F.R.  etc. Mai mult, se zvonește că Ungaria ar fi cumpărat  acțiuni din EON, privind distribuția curentului electric ( putea să o cumpere statul român), că vrea să pună mâna pe porturile Constanța și  Sulina și uite așa, visul lui Carol Robert D'Anjou se va îndeplini după 695 de ani! Ce-i aia suveranitatea statului și a poporului? Trebuie schimbată Constituția! Trump a oprit comerțul mărfurilor americane din Ucraina și a blocat navele lor în portul Constanța, a oprit ajutorul către Ucraina, iar noi ascultăm ordinul, privind sprijinirea Ucrainei, dat de NATO, la cerința lui Mark Rutte. Suntem nebuni? Să nu uităm nici faptul că s-a hotărât ca firmele de stat datoare ce nu-și plătesc datoriile până în martie pot fi scoase la vânzare. În baza acestui ,,principiu” scot ei la vânzare acțiuni din societățile enumerate, mai sus? Alte întrebări: cât a fost comisionul? Aceasta este stabilitatea, în baza căreia s-a realizat alianța dintre P.S.D. și P.N.L.? Unde sunt banii despre care atotștiutorul Gușe ( cam câteva mii de miliarde), ne informează că nu se mai găsesc. La început, mi-am zis că miliardele au fost date Ucrainei, dar, acum, am altă părere!

   Cum să nu mă înfurii, când la Realitatea Plus, de vreo câteva zile se vorbește despre primarul din Sinaia. Când Ecaterina Andronescu, invitată la o astfel emisiune, a spus că a crezut că va trebui să o întrebe despre reforma învățământului a lui Cuza, moderatoarea s-a răstit la dumneaei, spunând că are rezerve, privind Domnul Cuza. Bineînțeles, că doamna Andronescu i-a răspuns că despre acel primar, peste vreo sută de ani, nimeni nu va ști cine a fost și ce a făcut, dar nici moderatoarea nu s-a lăsat, replicând: nu ne interesează trecutul! Ce să mai spun  și de faptul că la aceeași televiziune, se dezbate, de câteva zile, subiectul Raisa. De ce stimată doamnă Alexandrescu, v-ați lăsat prinsă într-o astfel de capcană? Însă cea mai interesantă emisiune, pe 23 ianuarie, a fost organizată la Antena 3 de către Mihai Gâdea. Domnule Gâdea, mai bine ați fi chemat un istoric să vorbească despre Unire și Cuza, aducând trecutul în prezent, ca românul să poată găsi asemănările și deosebirile,între trecut și prezent, după 166 de ani. Dar nu, domnul Gâdea ne-a făcut un mare cadou, prezentându-ne un candidat la Președinția României: Nicușar Dan. Nu m-am uitat, pentru că nu am vrut să-i fac audiență și am vizionat  un film. Însă într-o pauză de publicitate, am prins câteva secvențe. Doamne, ocrotește-i pe români și dă-le minte și înțelepciune!  Nicușor Dan arăta ca un individ adus cu pluta pe Bistrița: mai dezbălăzat ca Marcel Ciolacu, cu o privire pierdută și obosită. Frazele pe care le-am auzit nu aveau logică: în prima propoziție spunea ceva, iar în a doua contrazicea ceea ce a spus în prima. Apoi, el nu știe să folosească niște termeni: a spus elemente în loc de obiective, dosare în loc de proiecte etc.

  Ceea ce a pus colacul peste pupăză a fost îmbolnăvirea bruscă a lui Marcel Ciolacu, care s-a temut să participe la vreo Horă a Unirii, el care vrea să-și câștige popularitatea pe Tiktok, arătând că este un cetățean ca toți cetățenii români, cât de cât înstăriți, care-și permit  să mănânce sarmale, mititei, zacuscă, frigărui, papanași, să aibă multe cravate, pantofi cu talpă roșie.  Dar liberalul Bolojan a dat dovadă de curaj: s-a dus la Focșani, unde nu a fost primit cu entuziasm, ci a fost huiduit și făcut golan. Eu nu sunt de acord cu astfel de manifestări la o Sărbătoare Națională, totuși m-am bucurat că a primit o lecție din partea alegătorilor, pe care ar fi primit-o și șiretul de Ciolacu, dacă nu se îmbolnăvea subit.

   Nu pot încheia fără îndemnul lui Iohannis: ,, să celebrăm proiectul nostru național de unitate și să nu uităm că democrația și libertatea trebuie mereu apărate, iar drepturile și libertățile cetățenești respectate zi de zi pentru a nu cădea pradă populismului și extremismului” Măi, așa să fie? Nu înțeleg,  cum respectarea unui drept și a libertății te poate face pradă populismului și extremismului?  Cât despre unitate și democrație, tocmai domnia ta ne vorbești?

 Pe curând,

 Earnest

Trăiască România!

versuri Adrian Păunescu,

muzica Nicu Alifantis

https://www.youtube.com/watch?v=n1FMLFAJSw8

  

   

UN BOB DE ISTORIE ȘI DE CULTURĂ (I)

 

                                           ,,El tremură ca alte dăți

Galați, ,ihai Eminescu” de 
Frederic Storck, 1911, 
prima statuie a poetului

În codri și pe dealuri,

Călăuzind singurătăți

De mișcătoare valuri;

                                                                Dar nu mai cade ca-n trecut
                                                                În mări din tot înaltul
                                                                – „Ce-ți pasă ție, chip de lut,
                                                                Dac-oi fi eu sau altul?

                                                               Trăind în cercul vostru strâmt
                                                               Norocul vă petrece,
                                                               Ci eu în lumea mea mă simt

                                                               Nemuritor și rece.”

   Astăzi, de Ziua Culturii Naționale, de ziua de naștere a poetului național, Mihai Eminescu, m-am gândit să deschid, din respect pentru cititorii mei și față de mine, o nouă serie de postări: ,,Un bob de istorie și de cultură” . Consider că trebuie să ne amintim o dată pe lună, de un eveniment din istoria și cultura noastră ( am separat cultura de istorie, deși aceasta face parte din istorie, pentru că, astăzi, este ziua ei), deoarece  multe evenimente istorice , unele poate fără o mare  importanță, au determinat schimbări economice, politice, sociale, juridice, diplomatice, iar cele culturale au determinat progresul, schimbarea mentalităților, formarea unor curente culturale, ideologice, politice.

   Ce să scriu eu despre Mihai Eminescu? Este prea mare pentru mine, pentru a-mi permite să-i comentez opera și viața! Atâta îmi permit să spun: Eminescu îmi este foarte drag ( acesta este cuvântul  potrivit prin care -mi pot exprima sentimentul față de el) , nu numai pentru creația lui literară și publicistică, ci și  pentru dragostea sa față de limba română, față de istoria poporului nostru, pentru demnitatea lui națională, dar, mai ales, pentru marea lui suferință, pe care și-o ardea în natură, singura care nu l-a trădat, singura care-i aducea alinare și care-l inspira. 

 Și acum, bobul de istorie și de cultură, pentru luna ianuarie

Pe 27 ianuarie 1388, Regele Poloniei Wladislaw al II-lea Jagello a împrumutat de la Domnul Moldovei Petru al II-lea Mușat suma de 3.000 de ruble de argint ( ceea ce reprezintă 493, 440 kg de argint fin sau 52 de kg aur ), punând zălog teritorii românești  ( stăpânite de geto-daci și unde s-a format, de-a lungul secolelor poporul român creștin ortodox) pe care Polonia le luase din secolul al XIII-lea de la români: Țara Șipenițului și Podolia, ambele teritorii aflate, astăzi, la Ucraina. Menționăm că Regele Poloniei era socrul Domnului Moldovei și acesta avea mare nevoie de bani pentru a continua războaiele cu Cavalerii Teutoni.Conform înțelegerii, Moldova își lua teritoriile, dacă, în timp de trei ani, Polonia nu-și plătea împrumutul. Marea și puternica Polonie nu avea bani, dar ,,săraca” Moldova îi avea. Bineînțeles, că Polonia nu și-a putut plăti datoria, ceea ce a dus la lungi tratative, acorduri, războaie între cele două state. De exemplu, Roman I a ocupat Șipenițul, pe care l-a obținut Austria, în anul 1774, prin Convenția de la Istanbul, încheiată în urma Războiului Austro-Turc. Era pentru prima oară, când Imperiul Otoman încălca capitulațiile. Alexandru cel Bun a revendicat teritoriul Pocuției, pentru că Polonia nu a respectat Tratatul de la Roman, din anul 1411, în care, din nou, Regele dator se angaja că va restitui restul datoriei, în următorii doi ani, renunța la Țara Șipenițului și dacă nu își plătea datoria, Pocuția rămânea Moldovei. Datoria nu și-a plătit-o Polonia,  iar  Ștefan cel Mare,  în anul 1490, a cucerit Pocuția. Însă, după moartea sa, Bogdan cel Orb a  pierdut Pocuția, iar între anii 1529 și 1530, Petru Rareș a ocupat-o, spunând Regelui Sigismund că este voința Sultanului Soliman Magnificul. Sigismund l-a întrebat, printr-o scrisoare, pe Soliman Magnificul, dacă este de acord cu trecerea Pocuției la Moldova, fapt care l-a determinat pe  Sultan să organizeze, mai târziu, în anul 1538, o campanie de pedepsire a lui Petru Rareș și de cucerire a Moldovei, mai ales că neastâmpăratul domn avea de gând să unească cele trei Țări Române, după cum îl informaseră sașii din Brașov. Știm că Petru Rareș nu a vrut să fie învins de turci, de aceea a părăsit tronul, iar vrednicul Sultan s-a răzgândit să transforme Moldova în provincie, mulțumindu-se cu vasalizarea ei, punându-l domn pe Petru Lăcustă ( primul domn care nu a fost ales de țară) și cu transformarea Tighinei în ,,raia” (kaza), numind-o Bender. Iată cum, un împrumut a determinat,  timp de 142 de ani,  relații încordate între Polonia și Moldova.  Problema a fost rezolvată, prin Pacea de la Paris din anul 1946, prin care teritoriul Bucovinei de Nord a fost dat URSS, iar Stalin l-a integrat în R.S.S. Ucraina.

 Pe 15 ianuarie 1883 s-a înființat la Iași revista ,, Recreații științifice”. Această revistă a apărut lunar, până în anul 1888, la început în format de 32 de pagini, apoi de 24 de pagini, fiind fondată de către zece profesori de matematică, fizică, chimie, astronomie de la Universitatea din Iași și de la diferite școli prestigioase din oraș. Printre fondatori au fost Neculai Culian, membru corespondent al Academiei Române, cunoscut matematician și astronom, străbunicul istoricului religiei Ioan Petru Culianu și Constantin Climescu, membru al Academiei Române, matematician și Rector al Universității din Iași, între anii 1901 și1907. Scopul revistei a fost să facă educație științifică tineretului, ea fiind difuzată în toate teritoriile din România și în cele aflate încă sub ocupație străină. În revistă, au fost tratate subiecte variate de aritmetică, algebră, geometrie, geometrie analitică, trigonometrie, calcul diferențial și integral, istoria matematicii,  mecanică, topografie, cosmografie, astronomie, chimie, geografie și diverse.

Pe curând,

Earnest

Vă propun o clipă de meditație, pe binecunoscute versuri, aparținând lui Mihai Eminescu.

https://www.youtube.com/watch?v=45nsyDQhpvg
,,La mijloc de codru”, muzica Ion Mureșanu

https://www.youtube.com/results?sp=mAEB&search_query=sara+pe+deal
,,Seara pe deal”, muzica: Vasile Popovici

PENTRU POLITICIENI ȘI FORMATORII DE OPINII

 ,,Istoria este ecoul a tot ce cade pe drumul neamului omenesc.” 
                                                                              ( Lamartine)

   Dragi politicieni și formatori de opinii, vă întreb, cu respect, ce ați făcut când erați elevi, în timpul orelor de istorie? Copiați temele la mate, fizică, română, limbi străine sau scriați scrisori de dragoste? Nu se poate să nu fi știut că prezentul este consecința trecutului. Dacă s-a greșit în trecut și nu se învață din greșeli, trecutul se repetă. De asemenea, dacă nu se învață din faptele bune care s-au făcut  și crezi că totul este depășit, riști să greșești mai mult. La rândul său, prezentul deschide calea spre viitor. Totul este atât de simplu, dacă ai un gram de înțelepciune și să nu te consideri că le știi pe toate. Știți care a fost principala acuzare adusă  lui Socrate de către Areopag?  Socrate a spus că el este înțelept, pentru că știe că nu știe nimic. Dar voi le știți pe toate!
     Vă prezint patru  fapte istorice, din istoria noastră, din care ați fi putut învăța.
1. Pe 7 octombrie 1842, curțile puterii suzerane și protectoare (Turcia era puterea suzerană, iar Rusia   era puterea protectoare), l-au înlocuit  pe Domnul Țării Românești Alexandru Dimitrie  Ghica ( 1834-1842), pentru că a încălcat Regulamentul Organic, care era Constituția țării. În zilele noastre, atât Curtea Constituțională, care veghează la respectarea Constituției, cât și Președintele țării au încălcat Constituția, iar majoritatea politicienilor și formatorilor de opinii ( în mare parte comentatori politici și jurnaliști) aduc argumente că este justă acțiunea Curții Constituționale. Ar trebui să ne bucure tăcerea Puterilor, pentru că tăcerea lor ne arată că suntem cu adevărat independenți! Sau nu suntem?

2. În anul 1907, se modifica Legea generală a pensiilor. Prin  Legea de modificare a pensiilor se desființau casele de pensii, fondurile lor, trecând la Casa Generală a Pensiilor,  De asemenea, prin modificarea art. 24, pensionarul putea cumula la pensie sa o nouă retribuție, de la stat, județ, comună sau de la orice unitate de administrație publică, fără să depășească însă, la un loc, suma de 200 de lei lunar.  Leul avea acoperire în aur, iar valoarea unui leu era aceeași cu a unui franc francez și cu cel elvețian ( exemple : 1 kg de pâine costa 27 de bani, iar 1 kg de carne de porc costa 1,25  lei , 1 l. lapte costa 41 de bani). Astăzi, 1 franc elvețian are valoarea de 5, 314 lei. ( 1 kg franzelă costă 10 lei, 1 kg carne porc între 18 și 28 de lei, 1 l lapte între 4,69 lei și 16 lei). 

3. Pe data de 2 februarie 1929, Guvernul României ( Partidul Național Țărănesc) semna la Paris un contract de împrumut cu un grup de bănci internaționale ( ,,împrumutul de stabilizare”) în valoare de 100.740.750 de dolari ( 17.000,000.000 de lei), cu o dobândă reală de 8,98%. Guvernul național-țărănesc garanta cu veniturile Regiei Monopolurilor Statului, cu terenuri petroliere, cu fabricile de chibrituri, cu societatea telefoanelor, cu concesionarea construirii unor căi de comunicație ș.a.. Contractarea unui astfel de împrumut aducea după sine instituirea unui sistem de control al creditelor prin ,,consilieri tehnici” și ,,experți” străini care au acaparat pozițiile cheie dintr-o serie de instituții economice. În octombrie 1929, prin crahul de la Bursa din New York ( Joia Neagră) s-a declanșat Marea Criză Economică. Ce s-a întâmplat cu economia românească: totul s-a vândut! Și cu asta, ce-am făcut,  se întreba Tănase.  Dar voi, guvernanților, ce-ați făcut și ce aveți de gând să faceți?

4. În ianuarie 1935,în ziarul Ivestia ( în limba rusă ,,mesaje transmise”), cotidian rusesc întemeiat în anul 1917, Nicolae Titulescu ( atunci, era Ministru de Externe ) făcea următoarea declarație cu privire la poziția Micii Înțelegeri și Înțelegerii Balcanice : ,,Aceste înțelegeri precum și alianța noastră cu Franța alcătuiesc fundamentul politicii noastre externe. Amiciția între România și Uniunea Sovietică, dintre Uniunea Sovietică și Franța garantează funcționarea normală a tuturor acestor alianțe, care nu sunt îndreptate împotriva nimănui, ci din contră, constituie o garanție de pace din partea Europei în care țările noastre sunt situate.”  Această declarație nu-l face pe marele diplomat stalinist, pentru că știm că el era de formație conservator - democrat și naționalist. Ce-i drept,  contemporanii săi l-au considerat simpatizant al Uniunii Sovietice, dar ei nu au înțeles că Nicolae Titulescu știa cât era de periculos să izolezi două state: Uniunea Sovietică, care nu încheiase Pacea de la Paris ( 1919-1920) și Germania, care avea atâtea interdicții. Și a avut dreptate, căci cele două state au semnat Pactul Ribbentrop-Molotov, la 23 august 1939, care a dus la declanșarea celui de Al Doilea Război Mondial. De aceea, vă sfătuiesc să nu mai sfidați Rusia, căci are cu cine să se alieze, în caz de război. Și nu uitați: dacă Hitler l-a trădat pe Stalin, rușii au reușit să-i înfrângă pe germani și să-și impună punctul de vedere la Tratatul de Pace de la Paris, din anul 1946.

   Așadar, politicieni și formatori de opinie puneți mâna pe cărțile de istorie și învățați din măsurile bune și nu repetați greșelile trecutului.

   Pe curând,

   Earnest