UN BOB DE ISTORIE ȘI DE CULTURĂ (XV)

                                            ,,Unitatea este cea mai mare forță a unei națiuni.” (Ataturk)

 

Ion Creangă
( 1. III. 1837-31 XII 1889)

Luna martie, cu numele popular Mărțișor, este  dedicată femeilor și tinerilor. De asemenea, în această lună sunt declarate Zile Internaționale : a Teatrului pentru Copii și Tineret, a Francofoniei,  a Fericirii, toate trei se sărbătoresc pe 20 martie ( avem de unde alege pe care să o celebrăm), a Poeziei pe 21 martie, a Apei pe 23 martie, a Meteorologie pe 24 martie, a Pădurilor pe 25 martie, a Teatrului pe 27  martie. Să vedem ce vor avea, în programul lor, cei doi miniștri ,,gestionari” ai Mediului și  ai Culturii. În această lună,  au fost înființate Societatea Junimea ( 16 martie 1863) și Academia Română ( 30 martie 1879). Luna Martie începe cu nașterea a trei mari personalități ale culturii române: Ion Creangă, Solomon Marcus și Gheorghe Asachi și se încheie cu nașterea tot a trei mari personalități : Nichita Stănescu, Iosif Vulcan și Ion Pillat. Pe 1 Martie este și Ziua Națională Ion Creangă, dar a fost liniște totală. Creștinii ortodocși  prăzmuiesc pe 9 Martie pe cei 40 de Sfinți din Sevastia, iar B.O.R. a declarat această Sărbătoare ca Ziua Comemorării Martirilor din Închisori, iar pe 25 martie este Sărbătoarea Buna Vestire, când B.O.R. celebrează pe femeile creștine. În  luna Martie, au avut loc, în istoria țării noastre, importante evenimente ( pe unele dintre acestea le-am amintit anul trecut), iar în tradiția populară sunt  obiceiuri legat de echinocțiu, de practici agricole, dar și de cele  nouă Babe și de Ziua Bărbaților, care se ,,luptă” cu cu a noua Babă, demonstrând că o poate face și după ce beau 40 de pahare de vin.
Bobul de istorie

 Pe 27 martie 1918, Sfatul Țării, întrunit la Chișinău, a declarat Unirea Republicii Moldovenești cu

Sfatul Țării ( 27.III. 1918)

 România. Istoricii sovietici și chiar unii istorici români apreciază că acest eveniment s-a făcut sub baionetele armatei române.

 În această  postare, voi trece în revistă câteva evenimente, care au fost,, șterse” din manualele de istorie.

1. Prin Tratatul de Pace de la București, din anul 1812, în urma Războiului Ruso-Turc, Imperiul Țarist a primit ca despăgubire  de la Imperiul Otoman, Estul Moldovei, cuprins între Prut și Nistru, cunoscut cu numele de Basarabia. Prin acest tratat erau încălcate, încă o dată, prevederile capitulațiilor și ale Tratatul de la Luțk, din anul 1711, dar boierii români, de această dată, nu au protestat. Menționez faptul că, încă din anul 1774, Țările Române ( Moldova și Muntenia),  vasale turcilor erau sub protecția Imperiului Țarist. Țarul Alexandru le-a promis românilor că Basarabia își va păstra autonomia și moldovenilor li se vor recunoaște drepturile. Dar, începând cu anul 1828, când Basarabia a devenit provincie a Imperiului Țarist, treptat, până în anul 1835, s-a introdus administrația rusă, începând politica de deznaționalizare a românilor prin interzicerea școlilor cu predare în limba română, a oficierii slujbelor religioase în limba română și prin colonizarea unor minorități ( aceeași politică pe care austriecii au introdus-o în Bucovina): ucraineni, ruși, turci, bulgari, polonezi, care au fost împroprietăriți , acordându -li- se dreptul la școli în limba națională și dreptul de a-și oficia ritualurile religioase, de asemenea, în limba lor.

2. Odată cu declarația Arhiducelui Franz Ferdinand, moștenitor al tronului Imperiului Austro - Ungar, prin care el afirma că va acorda dreptul la autodeterminare al popoarelor din imperiu ( ceea ce i-a determinat pe mai marii imperiului, cu acordul Împăratului Franz Joseph I, eliminarea arhiducelui prin organizarea atentatului de la Sarajevo, din 28 iunie 1914 și pretextul izbucnirii Primului Război Mondial), ideea dreptului la autodeterminare a popoarelor a revenit ca obiectiv principal al popoarelor din Imperiul Țarist și din Imperiul Austro - Ungar. Aceste popoare militau pentru federalizarea imperiilor în cadrul cărora să se formeze republici autonome. În  Imperiul Țarist, primul stat care și-a declarat autonomia  a fost Bielorusia, urmată de Ucraina ( aceasta după trei  congrese ale militarilor) , apoi de Finlanda, Țările Baltice, Polonia, Armenia, Georgia ș.a. Însuși Lenin a recunoscut acest drept cu condiția că în republicile autonome constituite să se instaureze regimuri socialiste.

3. Ucraina, cu toate problemele  interne declanșate între cei care susțineau constituirea unei republici autonome și cei care erau împotriva, cerea sprijinul Germaniei pentru împărțirea Basarabiei între Ucraina, Polonia și Germania, trecând de partea Puterilor Centrale sau formarea Federației Mării Negre constituită din Ucraina, Basarabia, Crimeea, Caucazia, regiunile Donului și România, sub conducerea Ucrainei, având capitala la Odesa

4. În acest context, și în Basarabia s-a intensificat  mișcarea națională. Înșiși românii din Transnistria doreau autonomia Basarabiei și alipirea lor la aceasta. Diferența între ei și celelalte popoare era că Basarabia avea o Țară Mamă, România, de aceea, curentul unionist s-a dezvoltat, mai ales, după 24 ianuarie 1918, când Sfatul Țării  a declarat independența Republicii Moldovenești.

5. Rada din Ucraina , înainte ca Ucraina să se constituie ca stat autonom, în iulie 1917, a trimis o telegramă de convocare a  comisarului gubernial din Basarabia, publicată de ziarul ,,Cuvântul Moldovenesc” prin care cerea ca Basarabia să facă parte din viitorul stat  autonom Ucraina. În fața acestei pretenții, a protestat Comitetul Militar de la Odesa și al frontului român, unificați în soviet, trimițând o telegramă comisarului gubernial din Basarabia,  prin care respingeau orice posibilitate de anexare a Basarabiei la Ucraina și socoteau orice pretenție a acesteia ca uzurpare. Comitetul executiv moldovenesc considera actul Radei antidemocratic , trimițând către  aceasta protestul lor  prin care considera intențiile Ucrainei  ,,anexioniste și prădalnice”. Încorporarea Basarabiei Ucrainei nu convenea nici minorităților naționale. În acest sens, s-a pronunțat și o  Adunare a Evreilor  de la Chișinău, din 4 iulie 1917, la care au participat și reprezentații minorităților din Basarabia și comisarul gubernial. La acest protest, Rada a trimis o altă telegramă prin care declara că niciodată nu a ,, năzuit să apuce pământurile moldovenilor și să răpească ceva din ele”, că doar ar avea ceva pretenții asupra județelor Hotin și Cetatea Albă, pentru că și Basarabia ar avea pretenții ca să-i aibă în hotarele lor pe moldovenii din Cherson și Podolia. După Unirea Basarabiei cu România, Rada a convocat o ședință specială, pe 20 aprilie 1918,  în care să se dezbată evenimentul din 27 martie. Președintele Radei,  profesorul Mihai Grișevski a declarat că niciodată , în decursul istoriei, Basarabia nu a aparținut Moldovei și că moldovenii din Basarabia reprezintă o minoritate. Însă statisticile arătau altă situație: cu toate colonizările făcute de regimul țarist și cu mutarea unor familii de români în diferite părți ale imperiului, totuși moldovenii reprezentau 62/% din populație.

6. În ceea ce privește părerea unor istorici că hotărârea Sfatului Țării din 27 martie 1918 s-a realizat sub baionetele românești, situația era următoarea:

 a. În țările Baltice , Ucraina , Polonia unde se declarase autonomia și mișcarea națională voia independența lor, rusofilii erau sprijiniți de corpuri ale armatei ruse rămase pe teritoriul lor. Aceste țări au cerut sprijinul Germaniei și cu ajutorul acesteia și-au instaurat guverne naționale. În unele dintre țări, germanii au instaurat chiar dictaturi militare;

b.  În Basarabia, existau, de asemenea, antionioniști, intensificându-se lupta între bolșevici și unioniști,  iar Sfatul Țării a cerut sprijinul armatei române.  Ziarul ,,Cuvântul moldovenesc” din 16 ianuarie 1918 consemna: ,,Norodul sătul de anarhie i-a întâmpinat cu mare bucurie”. Ciocnirile pe care le-a avut armata română pentru ocuparea Basarabiei la Chișinău, Tighina, Cetatea Albă, Vâlcov ș.a.  au fost lupte cu comandele bolșevice străine Basarabiei. Generalul Prezan, în Proclamația publicată în ziarul  Ardealul, din 18 ianuarie 1918, și în Cuvântul Moldovenesc, din 24 ianuarie 1918, se adresa locuitorilor, astfel: ,,Vă declar sus și tare, că oastea română nu dorește decât ca prin rânduiala și liniștea ce o aduce, să vă dee putința să vă statorniciți și să desăvârșiți autonomia și slobozenia voastră, cum veți hotărî voi singuri.”

Bobul de cultură

 Mănăstirea ,, Sfinții 40 de Mucenicii” - Memorialul Gherla

Morminte anonime ale osemintelor 
descoperite într-o groapa comună

În câteva rânduri, am să vă  prezint un act istoric, legat de religie, pentru că religia face parte din cultura unui popor. În tradiția poporului român, nu se întemeiază și nu se sfințesc biserici sau mănăstiri în luna martie, pentru că această lună este, în mare parte, a Postului Mare, când creștinii ortodocși sunt chemați la rugăciune, pregătindu-se  spiritual pentru Învierea Domnului. Însă în România  sunt biserici și mănăstiri cu Hramul ,, Sfinții 40 de Mucenici”. O astfel de mănăstire este cea de la Gherla, înființată la 1 octombrie 2007, în memoria celor care au murit în Închisoarea de la Gherla ( unii dintre ei au fost canonizați), care au fost aruncați în gropi comune, între anii 1955 și 1965. Biserica a fost ridicată pe Dealul Cărămidăriei din apropierea orașului Gherla, din inițiativ

Icoana  Suferinței Împreună

a Mitropolitului  Andrei și funcționează ca  mănăstire și muzeu. În prezent, sunt amenajate un paraclis, un muzeu, o trapeză și câteva camere. După ce se va face descărcarea arheologică, va începe construcția așezământului monahal. Starețul mănăstirii este protos Grigorie Benea care a studiat mulți ani ,,fenomenul Gherla”, studiul său finalizându-se cu o lucrare de doctorat care a scos la lumină fapte petrecute în Închisoarea de la Gherla, care au fost ascunse românilor.

  În spatele mănăstirii, au fost îngropate osemintele celor  găsiți într-una dintre  gropile comune. 

P curând,

Earnest

 Notă:

 Informațiile de la Bobul de istorie sunt în conformitate cu documentele publicate în ,, Basarabia și basarabenii, Chișinău 1991 și în Unirea Basarabiei de Ștefan Ciobanu, Chișinău 1993.

În fiecare lună Martie, vă invit să ascultați o melodie dedicată femeilor. Astăzi, vă ofer o melodie uitată demult.

https://www.youtube.com/results?search_query=Cristian+Popescu+Liliana

,, Liliana”, compozitor George Grigoriu, interpret Cristian Popescu