EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE ( LXXIX). GALATEIA SARANDI, CASA NOASTRĂ CEA VECHE

 ,, Nu, stăruie Fokion, fiecare este un cerc unic, întregit și desăvârșit și necesar lumii întregi. Cândva, zice, va veni timpul să înțelegem acest lucru!” ( Fokion către Cristina, în Galateia Sarandi, ,,Casa noastră cea veche”) 

       După cum v-am spus, m-am hotărât, ca în acest an, să recitesc și să vă recomand o parte dintre cărțile pe care le-am citit în tinerețe și care au contribuit la formarea culturii mele generale.

      Astăzi, vă recomand ,, Casa noastră cea veche” de Galateia Sarandi, publicată în anul 1984 de Editura Univers, în Colecția Globus. Această carte am cumpărat-o ( după cum am scris pe prima pagină), pe data de 5 iulie 1984, dintr-o librărie din Târgu Frumos, în drum spre șantierul arheologic de la Cucuteni. Am luat-o din curiozitate, pentru că nu citisem nicio carte scrisă de o scriitoare greacă. La vremea aceea , citisem tot ceea ce se tradusese în limba română, din literatura și filosofia greacă antică și din literatura contemporană greacă doar ,, Zorba Grecul” de Nikos Kazantzakis Știam, de asemenea, că doi poeți greci luaseră Premiul Nobel pentru poezie ( s-a purtat, într-o perioada, acordarea unor poeți a Premiului Nobel, cum au fost Pablo Neruda, Eugenio Mantale, care au fost traduși la noi și pe care-i citisem).

     Acțiunea romanului ,,Casa noastră cea veche” se petrece în Grecia postbelică, frământată de Războiul Civil între comuniști și anticomuniști ( în roman, două dintre personaje,  Nikitas și Vasos al lui Vasiliu sunt doi intelectuali cu orientare comunistă), prezentând viața unei familii de burghezi, care  și-a pierdut întreaga avere, inclusiv casa, înainte de război, în perioada regimului totalitar al lui Ioannis Metaxas, eveniment care a schimbat destinul celor doi tineri ai familiei: Cristina și Fokion. Cristina, care promitea să devină o mare pianistă, a renunțat la moștenirea primită de la bunica ei, pentru a salva, fără succes, falimentul firmei familiei cât și la bursa în străinătate, pentru desăvârșirea studiilor muzicale. Ea a devenit dactilografă la firma unui prieten de familie, pentru a contribui la cheltuielile casei și la plata studiilor în străinătate a  fratelui său, Fokion. Gestul ei nu l-a înțeles iubitul ei, Evanghelos, prieten al lui Fokion și student la medicină, care a părăsit-o. Fokion nu și-a putut termina licența, pentru că a început războiul, iar după război s-a angajat ca funcționar, ocupându-se în continuare cu traducerea unor cărți de filosofie. Pe lângă cele două personaje principale,  acțiunea romanului se desfășoară și în jurul prietenilor lor, Evanghelos, Aliki, Nikitas, Niko, Vasos, fiecare dintre ei, fiind povestitorii evenimentelor din roman, din punctul lor de vedere. 

   Lectură plăcută!

   Pe curând,

   Earnest