FRUMUSEȚEA SATULUI ROMÂNESC (II). CIOCĂNEȘTI

            ,,Pe ciocăneștean, de-l muncește dorul, de-l cuprinde veselia, de-l minunează vreo faptă măreață, el își caută durerile și mulțumirile, își caută istoria cu casele unde Soarele se cunună cu Luna, cu Bistrița cea pură și Aurie, își cinstește credința cea străbun - ortodoxă și astfel sufletul său este izvor nesfârșit de frumoasă poezie într-un trup plin de dramatismul gândului curat.”

(Moto de pe sit-ul Parohiei Ciocănești)

       Acum șase ani, m-am gândit să scriu despre frumusețea satului românesc și am început cu Cotnari, județul Iași, urmând să scriu despre două sate din județul Bacău, dar m-am luat cu altele și am tot amânat. Nici acum nu voi scrie despre ele: am ales comuna Ciocănești din județul Suceava.

      Comuna Ciocănești este introdusă în Ghidul  de Călătorii Lonely Planet, pe locul IV, având înainte orașul colorat Burano din Italia, satul Zalipie din Polonia, casele din Costa Nova din Portugalia. În anul 2014, satul Ciocănești a fost declarat Sat Cultural și Muzeu în Aer Liber.

       Satul Ciocănești este reședința comunei Ciocănești din care face parte și satul Botoș. Este situat, între stațiunea Vatra Dornei ( la 22 Km. distanță) și Borșa-Maramureș (70 km.distanță), în Depresiunea Dornelor, între Obcina Mestecănișului și Masivul  Suhard, pe Valea Bistriței Aurie, având vecini următoarele comune: la nord Cârlibaba, la nord-est Fundu Moldovei, la est Pojorâta, la sud-vest Dorna Candrenilor și la vest Iacobeni. Am văzut toate aceste localități și merită să le vizitați, pentru frumusețea peisajelor și pentru originalitatea arhitecturii. Deși bucovinenii au suferit cea mai urâtă exploatare națională și religioasă, ei nu și-au pierdut tradițiile, portul, religia și nu și-au stâlcit limba.

        Comuna Ciocănești este menționată în documente încă din secolul al XIV-lea. La Ciocănești era o fierărie, unde se confecționau săbii încă de pe vremea lui Bogdan Vodă, apoi armuri în vremea lui Ștefan cel Mare. Tradiția locală susține că atât sulița cu care a tras Ștefan cel Mare pentru ridicarea Mănăstirii Putna a fost realizată de ciocănarii de aici, care i-au pus un vârf de aur, din aurul extras din nisipurile Bistriței Aurii, cât și celebrul buzdugan cu colți al domnitorului, care se află într-un muzeu din Istanbul. La Botoș, a fost fondul de vânătoare voievodal. Așadar, denumirea satului Ciocănești vine de la ciocănari, iar a satului Botoș de la hăitaș ( aceștia purtau o încălțăminte grosolană din piele, numită botoș).

     Ciocănești este renumit pentru casele pictate exterior, majoritatea în culorile tradiționale ale zonei; negru, maro, galben. Prima casă  pictată  a fost a Leontinei Țăran, care, în anul 1950,  a hotărât să-și îmbrace casa cu haine tradiționale, luând modelele de pe ii, bundițe, covoare. Cel care a zugrăvit-o a fost meșterul Dumitru Tomoioagă. De atunci, toți localnicii își vopsesc casele.

      Ce mai puteți vedea în Ciocănești în afara caselor pictate și a peisajului? Veți vizita aici următoarele: Muzeul Ouălor Încondeiate, Muzeul Etnografic, Mina Turistică Oița. Aceasta a fost singura mină din România de unde se exploata manganul, pentru producția de tablă. Dintre cele 15 galerii ale minei, 8 au fost amenajate. De asemenea, în această comună, vă puteți găsi liniștea sufletească, rugându-vă în Biserica ,,Sfântul Nicolae” din Ciocănești sau la Mănăstirea și Schitul din Botoș. Dacă vreți să fiți , aici, de sărbătorile religioase, Parohia Ortodoxă organizează în preajma Nașterii Domnului, Festivalul de Datini și Obiceiuri, iar în preajma Paștilor, Festivalul Național al Ouălor Încondeiate. În luna august, puteți participa la  Festivalul Național al  Păstrăvului, care are dublu scop: concurs de pescuit și ecologizarea Bistriței Aurii și la Săptămâna Plutăritului, când se vor construi plute cu una, două, trei table și se va pluti cu acestea pe Bistrița Aurie. De Sfânta Maria Mică, se organizează Festivalul Obiceiurilor Păstorești- Răscolitul Stânei, când au loc următoarele activități: urcușul sâmbrașilor la Stâna de pe Platoul Tradițiilor, recunoașterea oilor după semn, mulsul oilor, socoata sâmbrașilor cu baciul, plecatul oilor în tomnit și hora sâmbrașilor. 

     Îmi veți spune: oamenii aceștia nu mai muncesc? Muncesc și destul de mult. Dacă în trecut se ocupau cu mineritul și cu cernerea nisipului, pentru a-l separa de aur, acum, se ocupă cu creșterea animalelor, pomicultura, lemnăritul, pescuitul, cu turismul și cu procesarea produselor agricole.

   

https://www.youtube.com/watch?v=Vz5bjSX_QRE  

      Pe curând,

      Earnest