,,Câtă energie și din cea albă și din cea neagră nu cheltuiește omul, neamul omenesc, ca să-l preaschimbe dintr-o dată pe om, din cap până-n picioare. Energia cea albă încă n-a izbutit, din păcate, dar nici cea neagră, din fericire. Or, dacă întreaga omenire și-ar fi propus un singur țel: să sădească în copil frica cea mai curajoasă, frica de propria lui conștiință, iaca, atunci, s-ar fi petrecut cea mai măreață revoluție.” (Evghenie Evtușenko, ,,Dulce ținut al poamelor”)
Eram în fața Librăriei ,,Piru” și îmi făceam curaj ca să urc treptele, când m-am întâlnit cu un intelectual. I-am spus acestuia că aș vrea să citesc o carte bună, în genul celor scrise de Malraux, Gass sau Steinbeck. S-a uitat la mine și mi-a spus că nu a auzit de acești scriitori. Mi-am amintit, atunci, de vorbele mamei; ,,Diploma universitară nu te face intelectual, ci îți dă o profesie înalt calificată. Intelectual te formezi de-a lungul anilor, dacă dorești. Dacă nu, rămâi cu titlul scris pe ușă sau pe crucea de pe mormânt!”
Așadar, m-am gândit să recomand tuturor niște cărți, care merită să fie citite. Știu că generația mea le-a citit dar îi rog pe cei care le-u citit , să le recomande tinerilor frumoși și liberi, pentru că merită să fie citite. Am ales opt romane din secolul al XX-lea. Uitându-mă prin bibliotecă, mi-am amintit de multe cărți, pe care le voi reciti și pe care am să vi le reamintesc, până la sfârșitul acestui an. Simt nevoia să recitesc cărțile care mi-au plăcut.
Acestea sunt romanele, pe care, vă rog, dacă aveți ocazia, să le recomandați celor care nu le-au citit:
1. ,,Vigdis și Vigas-Ljot” de Sigrid Undset (1909). Nu recomand romanul ,,Kristin Lavransdatter” capodopera scriitoarei laureate, în anul 1928, a Premiului Nobel pentru Literatură, pentru că acest roman are 3 volume și nu cred că unii dintre tineri ar dori să-l citească. Ljot este ca și Kristine o femeie puternică ca multe alte eroine medievale ( Ximena, Gudrun, Krimhilda), care, deși știe că va suferi mai mult, pedepsind ființa iubită, ea nu renunță la răzbunare.
2. ,,Condiția umană” de Andre Malraux (1933), pentru care scriitorul a primit Premiul Goncourt, este romanul care ne prezintă China ultimilor ani ai revoluției, 1925-1927, văzută prin ochiul unui european, mentalitatea chinezilor, cu personaje bine conturate: May, Kio, Gisors-profesorul de filosofie, care reprezintă întreaga filosofie de viață a chinezilor.
3. ,,Cvartetul din Alexandria” de Lawrence Durrell (1957) nu a fost tradus în ordinea apariției. Primul volum tradus a fost ,,Mountolive”, urmat de ,,Clea”, ,,Justine” și ,,Balthazar”, ordinea fiind de fapt ,,Balthazar”, ,,Mountolive”, ,,Clea”, ,,Justine”. Îndrăznesc să recomand tinerilor un roman cu patru volume, nu pentru tipologia personajelor, ci pentru cunoașterea Alexandrei subterane, a orașului de sub pământ, unde se întâlnesc mai marii lumii, pentru cunoașterea acestor mizerabili care hotărăsc soarta omenirii, practicând pedofilia, exploatând sexual fetițe de șase ani! Alexandria este de fapt personajul principal al acestui roman, cu mărețul trecut, cu frumusețea și urâțenia ei!
4. ,,Relatarea despre Regele David” de Ștefan Heym ( 1975) este un roman istoric, pe care îl recomand, pornind de faptul că puțini tineri, exceptând pe seminariști și teologi, mai citesc Biblia. Evenimentele romanului sunt prezentate de Ștefan Heym conform informațiilor din Cartea Regilor. Autorul citează fragmente din Psalmii lui David, din Proverbele lui Solomon și versuri din Cântarea Cântărilor.
5. ,, Marea își risipește epavele” de Muhammad Satih-Al-Jabiri (1975), cel mai cunoscut scriitor tunisian, este un roman existențialist, în care autorul ne prezintă alienarea intelectualului provenit din mediul rural, care nu-și găsește locul în mediul urban.
6. ,,Dulce ținut al poamelor” de Evghenie Evtușenko ( 1981) este romanul vieții din taigaua siberiană, din regiunea din jurul orașului Irbutsk, este un elogiu adus omului cu tot ce are el mai de preț în sufletul lui. Voi, cei tineri, trebuie să-l citiți, căci poate așa o să vă faceți o părere corectă despre Rusia și spiritul ruso- sovietic. De fapt, Evtușenko este un sovietic autentic, având în el amestecat sânge rusesc, bielorus, ucrainean, polonez, leton, georgian și evreiesc.
7. ,,Tăcerea mielor” de Thomas Harris, este romanul (1999) care a fost ecranizat de două ori, ultima ecranizare primind cinci Premii Oscar. Chiar dacă ați văzut filmul, dragii mei tineri, cred că n-o să vă pară rău, dacă-l veți citi.
8. ,, Arta conversației” de Ileana Vulpescu, (1980) este romanul pe care a-l trebui să-l citească deopotrivă și femeile și bărbații. Când l-am terminat de citit mi-am zis: ,,Numai o femeie înțelege atât de bine sufletul unei femei!” (“Când te simţi lovit, apăsat de viaţă, trebuie mai ales atunci să-ţi îndrepţi ochii spre zona solară a speciei: să asculţi muzică, să reciteşti o poezie, să te uiţi la un tablou. Dintr-o dată, simţi cum, de la nivelul râmei, fiinţa ta se ridică pe verticala piscului.” Sânziana, personajul principal al romanului)
Un comentariu:
Din viața care mi-a fost dată am învățat să nu mă mai mir de nimic. Fățărnicia și răutatea n-au margini. Fățărnicia măcar are un scop. Dar răutatea gratuită are proporții greu de închipuit. Și atunci cum să trăiești pe lumea asta? Făcându-ți o carapace precum broasca țestoasă. Intri în carapace și te arăți cât mai puțin. Adică nu-ți pui sufletul pe masă în fața oricui și n-aștepți să și-l pună alții.
IleanaVulpescu - Pe apa sîmbetei
Trimiteți un comentariu