EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CXV).JAMES SUZMAN, MUNCA. O ISTORIE A MODULUI ÎN CARE NE PETRECEM TIMPUL

  ,,Ceea ce ne diferențiază evident de numeroase alte specii este măsura în care plictiseala generează creativitate. Ne distrăm cu jocuri sau obiecte, experimentăm, vorbim ( chiar dacă numai pentru noi înșine), visăm cu ochii deschiși, ne imaginăm lucruri și, până la urmă, ne ridicăm și găsim ceva de făcut. Surprinzător de puține cercetări științifice s-au făcut pe tema plictiselii, având în vedere cât de mult timp petrecem  plictisiți mulți dintre noi. Din punct de vedere istoric, plictiseala s-a dovedit un subiect de interes susținut doar pentru cei cu profesii solitare, precum filosofii și scriitorii. Unele dintre cele mai mari descoperiri ale lui Newton, Einstein, Descartes și Arhimede au fost atribuite plictiselii.  După cum a spus Nietzsche ( care a pus pe seama plictiselii meritul inspirației pentru unele dintre cele mai influente idei ale sale), ,,pentru gânditori și spirite sensibile, plictiseala este acel calm al sufletului, dezagreabil și static, care precede o călătorie fericită și vânturi vesele.”. ( James Suzman, Munca.....)

James Suzman este de origine evreiască. Strămoșii săi, din Lituania, s-au stabilit în Africa de Sud. Străbunica lui a fost Helen Suzman, celebra militantă antiapartheid, nominalizată de două ori la Premiul Nobel pentru Pace, iar bunica sa este cunoscuta actriță și regizoare Janet Suzman nominalizată la Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță, pentru rolul Impărătesei Alexandra Fedeorovna. James Suzman s-a născut la Johannesburg și locuiește acum la Cambridge.Este specialist în antropologie socială, cu un doctorat în această specialitate obținut la Universitatea din Edinburg. James Suzman a fost primul antropolog social care a lucrat în estul Omaheke al Namibiei, printre Ju/'hoansi de sud, unde a dezvăluit marginalizarea brutală a oamenilor San  ( căutătorii de hrană, grupați în trei neamuri, răspândiți în Botswana, Angola, Namibia, Africa de Sud, Zimbabwe) care și-au pierdut pământurile în fața crescătorilor de vite albe și a păstorilor Herero ( grup etnic bantu).
 Cartea pe care v-o recomand este un studiu de antropologie socială, publicată de autor în anul 2020, tradusă în limba română de Iulia Bertea-Nani și editată  de Publica, București, 2021.

   Antropologia socială se înscrie între științele auxiliare ale istoriei, fără de care istoricul nu ar putea scrie o istorie completă a unei perioade, dar nici antropologul social nu poate scrie, fără cunoașterea istoriei. După cum știm, antropologii sociali au studiat culturile și civilizațiile popoarelor contemporane, așa-zise primitive, oferind date pe care istoricii le-au folosit pentru înțelegerea și interpretarea semnificațiilor unor simboluri de pe  artefactele descoperite în locuințe, cimitire, altare, din perioadele străvechi, ale populațiilor care nu cunoșteau scrierea. Însă, James Suzman este interesat de alt aspect, și anume, să găsească  asemănări și uneori deosebiri între popoarele din Africa de Sud, în special, ale Ju/hoansilor- popoare căuătoare de hrană( culegători, vânători, pescari) cu popoarele producătoare de hrană din același spațiu istoric, dar și  cu popoarele civilizate din Antichitate și din Epoca Contemporană. Modul de abordare a  analizei sale este pe relația hrană-muncă-energie, privită prin ideologia materialistă, prin prisma teoriei evoluționiste, ignorând sau negând rolul religiei, mai ales , în exprimarea primelor forme de manifestare artistică. Acordă un spațiu destul de larg teoriilor unor antropologi, economiști, biologi, geologi, folosindu-se, de asemenea, de ultimele descoperiri arheologice, care au schimbat cronologia epocilor istorice străvechi. 

  Această carte abundă în idei, date care ne trezesc interesul și care ne pot scoate din plictiseală acestor zile toride.

  V-o recomand cu plăcere și vă doresc să vă fie de folos!

   Pe curând,

    Earnest

EDUCAȚIE, ÎNCOTRO?

 ,,Educația este arta de a forma bunele deprinderi sau a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele.” (Platon)

       

Nu am de gând să fac teoria tipurilor de educație (formală, informală și nonformală), ci vreau să amintesc tuturor celor care vor să creștem generații viitoare capabile să ducă la dezvoltarea și evoluția societății, că învățământul nostru este un proces instructiv-educativ, planificat în baza unor principii și valori, singurul care poate face o educație formală. Așadar, toți cei care  s-au hotărât că vor să facă o carieră didactică tebuie să țină cont de principii și de valori. Însuși educația este o valoare. Valorile nu se schimbă, ele sunt aceleași dintotdeauna: adevărul, dreptatea, onestitatea, libertatea, dar privită ,, ca o necesitate înțeleasă”, respectul, integritatea etc.
   În ultimii ani, văd fel și fel de figuri care au ajuns cadre didactice, care nu au cele mai elementare cunoștințe de cum trebuie să se comporte într-o sală de curs, începând de la ținută până la ceea ce trebuie să transmită învățăcelului în procesul său de a instrucție și educație. Am văzut profesori, venind în fața elevilor cu tricouri mulate pe corp, expunându-și generos burțile, profesoare cu pantaloni mulați și bluze decoltate de unde ies obraznici sânii neastâmpărați, trezind fanteziile adolescenților. De asemenea, aflu de  la diferite posturi de televiziune, despre profesori care întrețin relații sexuale cu elevii, deci sunt pedofili, alții care-și violează elevii. Sunt directori de școli care propun programe alternative de educație, fără aprobarea consiliului profesoral, aducând în școli fel și fel oengiști, care le vorbesc elevilor despre ceea ce este ,,în trend” în lume: schimbarea sexului, libertatea de a te crede orice, numai OM, nu, dreptul la imoralitate, care este de fapt o normalitate, pentru că valorile adevărate sunt depășite și împiedică dezvoltarea liberă, fără prejudecăți a caracterului individului.

    Mare scandal este în aceste zile cu universitarul care se duce în fața studeților travestit. Mă întreb, de ce nu s-a făcut actor? Mai mult, l-am auzit pe rectorul Universității din București, apărându-l pe respectivul lector și care s-a mai lăudat că a pus în W.C-urile universității litiere pentru studenții care se cred animale. Și atunci, să nu-i dau dreptate lui Cehov, care spunea acum vreo sută și ceva de ani, că ,, Universitățile dezvoltă toate aptitudinile, inclusiv și prostia.”? Mai mult,  litiere ar fi fost puse cu câțiva ani în urmă în celebrul Colegiul Național ,,George Coșbuc” din București și poate le găsim și în alte școli celebre, emancipate, unde se face o educație liberă și progresistă. Noi am luat fel și fel de idei trăsnite de la unii pedagogi, psihologi occidentali, ca să fim ,,cool”.

  Eu mă întreb, în mod serios, cum explică acești dascăli teoria evoluționistă:că omul este ultima etapă de evoluție a formelor de viață, de la microorganisme unicelulare, bacteriile, la  formele de viață complexe, ultimele fiind mamiferele, dintre care cel superior este omul sau evoluția este inversă, de la om, coborâm ( adică urcăm) pe scară, ca să ajungem la bacterii, căci tot ele sunt cele mai puternice, putând să ne ucidă într-o clipă? Darwin a spus întotdeauna că el nu a fost ateu, dar a vrut  doar să explice evoluția. Eu îl cred și mai cred că era un cunoscător al Bibliei, care ne spune că ultimul lucru pe care Dumnezeu  l-a creat  a fost  OMUL. Darwin ne-a explicat științific creația lui Dumnezeu: din nimic, la inferior spre superior. Dar plesniții de astăzi, psihologi, pedagogi, filosofi, ideologi, politicieni, ce vor? Să se renunțe la instrucție și să se educe strâmb generațiile viitoare, care să se informeze doar din zicerile Marelui Zeu Inteligența Artificială din Marea Biserică GOOGLE?

   Reveniți-vă  și nu mai vorbiți de libertatea de a alege ce vrei să fii, pentru că omul nu poate fi decât ceea ce a fost născut!

   Pe curând,

   Earnest

P.S. Luni, la Liturghia de la Patriarhie, am văzut-o pe Ministresa Muncii, butonând telefonul, stând picior peste picior. Oare, unde se credea că este?

    

ÎNTEMEIAT DE PISTOLARI ÎȘI APĂRĂ ,,DEMOCRAȚIA” CU LUNETIȘTI

”Democrația reprezintă o formă de guvernământ instabilă și periculoasă, care plasează puterea în mâinile celor mulți și ignoranți și duce la tiranie” ( Aristotel)

 

  Nu există un alt stat democratic în lume unde să fi avut loc nenumărate asasinate politice sau încercări de asasinate și care să fie considerat cel mai democratic stat. Primul Președinte asasinat a fost Abraham Lincoln,în anul 1865, pentru că a eliberat negrii din sclavie ( Democrat-Republican, Uniunea Națională), al doilea a fost James Abram Garfield  ( Republican) asasinat, în anul 1881, de un avocat disperat  că nu are un loc de muncă în calitate de funcționar public, căci nu ar fi putut fi doar avocat (?!), al treilea a fost William Mc Kinley ( Republican) rănit, în anul 1901, de un anarhist ( rănile i-au provocat moartea, după trei zile), al patrulea a fost John F.Kennedy ( Democrat),în anul 1963, pentru că (se spune  în ultimele documente, care circulă on line) nu a fost de acord cu producerea ,,armelor biologice”, dorit de un grup democratic care considera că a crescut prea mult populația în Lume. Au fost asasinați, după aceea, aproape toți membrii familiei Kennedy ( probabil știau prea multe). A urmat asasinarea, în anul 1968, pastorului baptist, militant pentru drepturile oamenilor de culoare, Martin Luther King. Au fost și încercări de asasinate asupra președinților. Theodore Roosevelt (Republican), Franklin Roosevelt (Democrat), în anul 1933, în perioada crizei economice, două atentate, în anul 1975, împotriva lui Gerald Ford ( Republican). S-a încercat și asasinarea lui Ronald Reagan ( Republican),în anul 1981,în perioada căruia s-a atins vârful democrației și dezvoltării statului, găsindu-se un voluntar care și-a asumat gestul, spunând că a vrut s-o impresioneze pe artista Jodie Foster (pe care o iubea), numai că ea este lesbiană (oare credea că o poate ,,îndrepta”?). Ultima tentativă de asasinat a fost, acum câteva zile, împotriva lui Donald Trump ( Republican). Lunetistul, un tânăr zurliu, a fost asasinat pe loc de către lunetiștii federali, iar autoritățile au spus că  a fost o acțiune a statului iranian. Bineînțeles că iranienii  s-au supărat și au spus că această declarație este malițioasă și tendențioasă. Aveau dreptate, deoarece, cu câteva zile mai înainte, ei o condamnaseră la moartea pe soția teroristului Qasem Soleimani, asasinat de americani, din ordinul lui Trump.
   De fapt, constat că pacifiștii, care nu mai vor  să continue războiul dintre  Ucraina și Rusia, sunt vânați,în ultimele luni, cum a fost, de exemplu, atentatul asupra  Premierului Robert Fico. Este vreun semnal/atenționare a belicoșilor mondiali, producători de armament? 

   Revenind la cel mai democrat stat întemeiat de pistolari, care s-a zidit glonț peste glonț, prin distrugerea civilizațiilor și culturilor băștinașilor amerindieni, cărora le-au furat pământurile și viețile, prin folosirea muncii sclavilor negri aduși din Africa, pe care îi marcau ca pe animale, pe K.K.K.,constat că în zilele noastre acordă minorităților de tot felul drepturi mai mari ca majorității populației, încălcând acel principiu democratic de egalitate în drepturi ( discriminare pozitivă?!), că ocuparea funcțiilor (chiar și a rolurilor în filme) se face pe criterii de reprezentare, nu pe competivitate, că sunt interzise anumite cuvinte, cărți, că oamenii pot deveni ce vor ei, chiar și animale, fără a fi duși în vreo grădină zoologică sau rezervație alături de animalele care ei vor să fie, că este cool să fii satanist, nu creștin, budist, iudaic, să intri cu arma într-o școală și să împuști la nimereală elevi și profesori și alte bazaconii democratice.La toate acestea se adaugă marea corupție, crima organizată sub toate formele ei. Și, atunci, de ce să nu cred în zicerile lui Aristotel, despre ce înseamnă democrația?

 Pe curând,

 Earnest

E BINE DE ȘTIUT (IX).AVRAM IANCU (II). IUBITA LUI AVRAM IANCU

 ,,Femeile nu rămăseseră în urmă, nici cu curajul, nici cu simțămintele naționale; ele luaseră parte la toate primejdiile soților lor. Din vârful munților, ele aruncau o ploaie de bolovani care răreau batalioanele vrăjmașilor. Cântecele lor nu mai erau ca mai înainte, cântece de dor și de plăcere ,ci cântece pline de patriotism și de simțământ național.” ( Nicolae Bălcescu)

  Biografii și prietenii lui nu ne vorbesc în memoriile lor despre o iubire a lui Avram Iancu în perioada tinereții. Nu știm dacă a existat atunci o femeie pe care el s-o fi iubit: în studenție era ocupat cu studiul. cu activitățile premergătoare revoluției, după care au urmat anii revoluției și cei ai luptei sale pentru obținerea drepturilor câștigate prin revoluție.

  Însă, au existat acele femei despre care au scris unii scriitori și jurnaliști români și străini, care au fost alături de el, ajutându-l, pentru că ele credeau în dânsul, îl considerau ca, fiind singura persoană care nu va trăda și care va lupta pentru drepturi și libertate. Majoritatea acestor femei au rămas anonime, dar ne-au fost transmise și numele unora dintre ele. Cea mai cunoscută este învățătoarea Palaghia Roșu din Mărișel (despre dânsa ami scris pe acest blog, în ianuarie 2015, în postarea ,,Românce celebre (VII). Revoluționarele pașoptiste”), care de două ori a condus o grupare de femei războinice, pe 12 martie 1849 și pe 6 iulie 1849, învingând și alungând oștile maghiare.Femeile din Buciumani care, pe 20 mai 1849, i-au urmărit pe honvezii conduși de Hatvány și i-au ucis, aruncând pietre de pe Culmea Bolfului. Buciumanele au intrat în legendele locale, în literatura și memoralistică maghiară și germană prin poveștile duse pretudindeni de cei care au reușit să scape. Au fost alături de Avram Iancu și femei maghiare. Astfel, soția spanului cameral Vida, prin mama lui Iosif Șuluțiu, în iunie 1848, l-a anunțat pe Avram Iancu despre intenția Comisiei guvernamentale de a-l aresta pe el și pe alți revoluționari ca fiind instigatori, pentru că au determinat acțiunile moților de preluare a bunurilor de la nobili și de la fisc, conform hotărârii luate de Adunarea Națională de la Blaj, din 15 mai 1848. În msi 1849, când Avram Iancu se afla la Abrud, în timpul nopții, o tânără unguroaică, îmbrobodită pentru nu a fi recunoscută, pe nume  Iohana Farcaș, s-a apropiat de el și i-a spus în șoaptă că se îndreaptă spre oraș o oaste maghiară sub comanda lui Hatvány. Însă, la Abrud se aflau și agenți de spionaj maghiar printre care și văduva lui Nemethy Iozsej,născută Borbala Torok, pe care poporul a poreclit-o ,,Dama Neagră” sau Roza Minoritz.

    Dar Avram Iancu a avut totuși o iubită, în anii lui de pribegie. A cunoscut-o  la petrecerea muntenească de pe Muntele Găina, la renumitul Târg de Fete. Se numea Maria și era o frumoasă văduvă din Baia de Criș, unde locuia cu tătăl ei, un fost centurion de al lui Buteanu, care luptase alături de Avram Iancu. Ani de-a rândul, Mariei i-a mărturisit multe lucruri pe care nu le putea spune altora. Într-o seară, după anul 1860, nu a mai găsit-o pe Maria acasă. Vecinii i-au spus că  jandarmii l-au arestat pe tatăl Mariei, pentru niște datori neplătite la fisc și după ce l-a dus la închisoare s-au întors și au batjocorit-o. Maria, neputând suporta această batjocură, s-a spânzurat de o grindă a casei. De atunci, depresia de care suferea s-a accentuat și a pornit într-o pribegie, care rareori s-a mai curmat.

Pe curând,

Earnest