,,Aspectul unde istoria este un ghid mai bun pentru viitor este acel al naturii schimbării.”
(James Suzman, ,, Munca- o istorie a modului în care ne petrecem timpul”)
Ne folosim de foarte multe ori de ideea că istoria fiecărei țări este o consecință a faptelor trecute,după cum prezentul este temelia construirii viitorului. Însă sociologul Suzman ne sugerează că este un ghid al naturii schimbării, ceea ce ne-ar da de înțeles că trebuie să ținem cont de natura schimbării pe care a adus-o trecutul și bineînțeles, cum noi am ales-o în viața noastră, și cum ei, conducătorii, au ales natura schimbării. Mă întreb: oare ei au ales corect natura schimbării? Oare noi ne-am ales natura corectă a schimbării?Toate acestea sunt greu de descifrat și nici istoria trecutului nu poate spune exact, pentru că orice acțiune are două fețe: una corectă pentru unii și incorectă pentru alții, la care se mai adaugă și faptul că nu știm cum și ce au gândit cei care au condus popoarele în prezentul lor și pentru viitorul urmașilor.
Luna august, în istoria țării noastre a adus multe schimbări: să ne gândim măcar la câteva dintre ele: 13 august 106,Traian l-a învins pe Decebal și am putea spune că este ziua începerii formării poporului român; pe 15 august 1714, Constantin Brâncoveanu și fiii săi au fost decapitați la Constantinopol , după care se va introduce în Țara Românească Regimul Fanariot, cu părțile lui pozitive și negative; pe 23 august 1595, Mihai Viteazul l-a învins pe Vizirul Sinan- Pașa la Călugăreni, ceea ce-l va încuraja să înfăptuiască Unirea Țărilor Române, care, deși a durat puțin, a reprezentat pentru români un vis care poate deveni o realitate, dacă se vrea; pe 23 august 1944, a avut loc Insurecția Armată, care a însemnat întoarcerea armelor împotriva fasciștilor și intrarea României de partea Aliaților. Nu știu de ce, alaltăieri, nu s-a amintit acest important act de curaj al românilor, pentru că a fost un act de curaj, deoarece pe teritoriul țării noastre erau părți din armatele horthistă și germană și oricând puteam fi spulberați. Este nedreaptă istoria cu noi, cum nedreaptă a fost și Pacea de la Paris din anul 1947.
Nu mă voi referi la niciunul dintre aceste evenimente atât de bine cunoscute, ci la două evenimente mai puțin știute,despre care, de exemplu, manualele de istorie nu le pomenesc.
1. Bobul de istorie
 |
| Moise -Vodă ( 1508-1530) |
Soliman Magnificul, în martie 1529, a numit, pentru a doua oară un domn în Țara Românească, încălcând prevederile capitulațiilor. Primul a fost Basarab al V -lea, numit de Sultan în același an, în ianuarie, după uciderea lui Radu de la Afumați. Basarab al V -lea era fiul Pașei de Vidin Mehmed beg, cu origini românești, care era strănepot al lui Mihai I, fiul lui Mircea cel Bătrân. Trebuie să menționăm că renumitul Sultan avea renumele că respecta tratatele, așa că de data aceasta, l-a numit Domn pe Moise, cu condiția să devină vasalul său. Așadar, din anul 1529, Țara Românească și-a schimbat statutul din țară tributară Imperiului Otoman în țară vasală. De ce nu l-au vrut boierii pe Basarab al V-lea? Probabil, din două motive: 1.se încălcau capitulațiile, 2. era și turc, deci musulman. Cine era Moise? Noul domn, după cum rezultă din titulatura sa, era fiul domnului Vladislav al III-lea, din ramura Dăneștilor ai urmașilor lui Mircea cel Bătrân. El era susținut de majoritatea partidei boierești a Craioveștilor ( din această grupare, mai târziu, se vor remarca Frații Buzești susținătorii lui Mihai Viteazul), care l-au sprijinit și pe Radu de la Afumați, domnul care, în scurtele sale 4 domnii ( între anii 1822 și 1829) a purtat 20 de bătălii, din care, în majoritatea dintre ele , a ieșit victorios. De ce a dorit neapărat Moise să devină domn, vasalizându-și țara? Care erau intențiile sale reale? Nu putem să ne pronunțăm, dacă el a urmărit , odată ajuns domn, să renunțe nu numai la vasalitate, ci chiar la statutul de țară tributară sau pentru că a considerat că i se cuvine tronul, argumentând acest punct de vedere cu politica sa externă care s-a dovedit inconsecventă. În primul rând, i-a răsplătit pe craioveștii patrioți care l-au susținut, prin danii importante și a pornit, ajutați de aceștia, o expediție în Transilvania pentru a recupera cetățile Vințul și Vurpărul pe care strămoșul său Mircea cel Bătrân le-a primit de la Regele Ungariei Sigismund I de Luxemburg, prin Tratatul de la Brașov din anul 1395. Însă aflăm din scrisoarea pe care a trimis-o brașovenilor că această expediție s-a făcut ,, după porunca împăratului turcesc”, pe parcursul căreia, armata sa a pricinuit ,, mult rău și pradă a făcut.” Așadar, nu putem spune că această expediție a fost dorința sa de a recăpăta niște teritorii din Țara Românească, dar nici nu putem spune că a fost dorința Sultanului, dacă ne gândim la minciuna lui Petru Rareș, prieten al lui Moise -Vodă, pe care i-a spus -o Regelui Poloniei Sigismund cel Bătrân că expediția pe care a făcut-o în Polonia pentru a lua Pocuția a fost cu aprobarea Sultanului Soliman Magnificul. Dar știm cu siguranță că Moise- Vodă, la porunca Sultanului, a trimis un emisar la Sibiu pentru a-i soma pe sibieni să-l sprijine și să se supună Regelui Ioan I Zapolya. Însă Moise - Vodă, după nereușita asupra cuceririi Vienei de către Soliman Magnificul (cauzată de ninsoare și neputința aprovizionării armatei), s-a îndreptat spre Arhiducele Ferdinand I al Austriei, acțiune de care a profitat gruparea boierească filootomană. Pentru a evita o catastrofă, Moise -Vodă neinspirat a ordonat, în timpul nunții surorii sale, asasinarea boierilor filootomani participanți la nuntă. Cei care nu au fost prezenți la nuntă au trecut la Sud de Dunăre, cerând înlăturarea lui Moise -Vodă și aducerea la domnie al lui Vlad Înecatul, din ramura Drăculeștilor ai urmașilor lui Mircea cel Bătrân. Cu tot ajutorul pe care i l-a dat Ferdinand I, prin trimiterea Voievodului Ștefan Mailaht, Moise -Vodă a fost înfrânt în bătălia de la Viișoara, pe 29 august 1530 și omorât de Vlad Înecatul. Alături de el, a fost ucis și cumnatul său, Barbu Craiovescu, iar Voievodul Ștefan Mailath a fost luat prizonier. Moise-Vodă a fost îngropat la Mănăstirea Bistrița. Fiica sa, Zamfira, a fost cea care a plătit ridicarea bisericii de piatră a Mănăstirii Prislop și tot ea a înființat școala de cântăreți bisericești, în apropierea bisericii. În pronaosul bisericii, se află mormântul Zamfirei.
Probabil, veți considera că am scris prea mult despre un domn care a domnit doar 1 an și 5 luni, dar am făcut-o pentru a vă a reaminti că acesta a vasalizat Țara Românească, că a fost primul domn care a vasalizat o țară românească, dar despre care nu știm cu siguranță, dacă a ales conștient o natură negativă a schimbării statutului țării, ca mai târziu, prin alianțe, să revină la statutul din vremea perioadei de glorie a lui Mircea cel Bătrân sau pentru că a avut doar ambiții personale, păcălind gruparea antiootomană a Craioveștilor, ucigându-i totuși pe boieii filootootomani. O fi fost un romantic naiv ( avea doar 21 de ani când a ajuns domn) care credea că-l va putea înșela pe Sultanul Soliman Magnificul?.Nu știm. De aceea, susținem că nu putem cunoaște adevărul, pentru că nu știm ce a gândit respectivul Domn, iar istoria nu-l poate judeca.
Bobul de cultură
 |
| Biserica Mănăstirii Peri-Săpânța |
Această mănăstire a fost întemeiată în secolul al XIII-lea, pe malul drept al Tisei ( astăzi pe teritoriul Ucrainei), de strămoșii voievodului Dragoș din Bedeu și refăcută de urmașii săi, Sas ( fiu) și Balc ( nepot după frate), care au fost alungați în Maramureș de către moldoveni cu ajutorul lui Bogdan, pentru că erau credincioși Ungariei. Aceștia au moștenit domeniile lui Dragoș și s-au dovedit aici adevărați români ortodocși. Au ridicat Mănăstirii Peri o biserica de piatră, în locul celei de lemn a strămoșilor săi și, mai mult decât atât, au fost, de mai multe ori, în audiență la Patriarhul Antonie al IV-lea al Constantinopolului, cerându-i ca Mănăstirea Peri să fie ridicată la rangul de stavropichie patriarhală cu drept de jurisdicție asupra bisericilor din opt ținuturi. Începând cu 13 august 1391, timp de 321 de ani cu mici întreruperi, această biserică a fost centrul Episcopiei Ortodoxe Române din Maramureș.Primul Episcop a fost Sofronie Moldoveanul Episcopii de la Peri aveau o mare trecere la Constantinopol, încât episcopii de la Halici erau numiți la recomandarea acestora.Sute de ani, Mănăstirea Peri a fost cel mai important centru cultural românesc din Transilvania. În anul 1391, egumenul Pahomie a înființat aici Școală de Caligrafi unde au fost copiate și traduse din limba latină, pentru prima dată, ,,Psaltirea”, ,,Faptele Apostolilor”, „Evanghelia”, ,,Legenda Duminicii”, ,,Codicele Voronețean.” Se presupune că cele patru texte rotacizante ( păstrate doar în copii).: ,,Psaltirea Scheiană”, ,, Psaltirea Hurmuzachi”, ,,Psaltirea Voronețeană ” și ,,Codicele Voronețean”. au fost scrise la Peri, iar când a apărut tiparul, a fost înființată și o tipografie. Menționăm faptul că limba de cult în această episcopie era limba română care era și limba de cancelarie a episcopiei. Acest fapt i-a nemulțumit pe unii regi maghiari. Într-o scrisoare din 6 ianuarie 1456 a celebrului teolog iezuit Ioan de Capistrano se cerea nobililor din Transilvania ,, să pustiască bisericile valahilor schismatici” pentru că promovau texte liturgice în limba valahilor. După căderea Constantinopolului în anul 1453, mănăstirea a fost mereu atacată, jefuită și incendiată de militarii trimiși de către Episcopul de la Munkacs, pierzându-se astfel multe manuscrise, cărți, documente, toate de o mare valoare istorică și culturală. Aici, și-a avut reședința Episcopul Sfântul Iosif Mărturisitorul (1690-1711) până la distrugerea ei, în anul 1703, în timpul Răscoalei Curuților împotriva austriecilor. Călugării au fost alungați, iar pământurile și bunurile au fost confiscate de către nobilimea maghiară. Distrugerea completă a mănăstirii a fost în anul 1783. În anul 1997, BOR a încuviințat ridicarea, pe malul stâng al Tisei, pe teritoriul României, a unei Mănăstiri Săpânța – Peri, care să ducă mai departe tradiția voievozilor. Biserica are hramul ,, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” este cea mai înaltă biserică de lemn din lume, având o înălțime de 78 m. Să nu credeți că pe locul vechii mănăstiri, aflat în Ucraina, s-ar afla vreo plăcuță care să indice că acolo s-a scris pentru prima oară cărți bisericești și documente în limba română.
Pe curând,
Earnest
https://www.youtube.com/watch?v=kB_MZxZ0NOo&list=RDkB_MZxZ0NOo&start_radio=1
,,Dimineți cu ferestre deschise” Versuri G. Țărnea, Muzică V.Șeicaru
2 comentarii:
🌹☘🎩
Numai bine îți doresc ție și cititorilor tăi! Îți mulțumesc pentru toate informațiile!❤
Trimiteți un comentariu