PERSONALITĂȚI NEȘTIUTE SAU UITATE (XXX). LUCA (LUPU) STROICI (1530- 1610)

 ,, ... fiecărui creștin, cu plăcere vom fi de ajutor, ca să se poată elibera din mâna dușmanilor.”
                                                                                                                    (Logofătul Luca Stroici)

Logofătul moldovean  Luca Stroici ( 1580-1591 și 1595-1610 ) a fost cel mai mare învățat om al vremurilor sale, fiind numit de către Bogdan Petriceicu Hașdeu ,,părintele filologiei latino-române”. El era fiul dregătorului Ion Stroici ( vistiernic și logofăt în vremea lui Despot Vodă și Alexandru Lăpușneanu, cămăraș la Rodna) și al Anghelinei, fiica părcălabului Ion Stârcea. Familia sa era înrudită cu cea a Mușatinilor, deci și cu cea a Movileștilor ( fiica lui Petru Rareș, Maria, a fost soția lui Ioan Movilă, tatăl Domnului Ieremia Movilă), iar soția lui Luca Stroici, Păscălina, era înrudită cu Petru Rareș. Ion Stroici a fost, de asemenea, unul dintre cei mai învățați boieri moldoveni și a ținut mult ca să-i învețe pe fiii săi, Luca și Simeon, tot ceea ce el cunoștea în domeniul finanțelor și al diplomației. 

  Luca Stroici a învățat la renumita școală de la Mănăstirea lui Zosin, de pe Valea Secului, condusă de dascălul Dosoftei. La această  școală, au învățat, de asemenea, Episcopul Romanului Mitrofan, Mitropolitul Moldovei Varlaam, singurul dintre români candidați la Scaunul Patriarhiei  de Constantinopol. Probabil, împreună cu fratele său Simeon , în timpul misiunilor lui Ion Stroici, ar fi  învățat și la Școala Regală din Polonia și la școlile din Transilvania ( cel mai sigur, la Bistrița).

  Luca Stroici a fost un mare erudit ( cunoștea limbile latină, greacă, germană, italiană, polonă, sârbă), un mare diplomat despre care se spune că a fost cel care a conceput politica Moldovei ca sfătuitor al lui Despot Vodă și Iancu Sasu, ca vistiernic în vremea lui Petru Șchiopul, dar, mai ales, ca logofăt în vremea domnilor Movilești: Ieremia, Simeon, Mihai și Constantin. A negociat tratate economice și de pace cu țările vecine, fiind adeptul menținerii păcii și a integrității teritoriale a  țării. Între anii 1591 și 1595 s-a autoexilat în Polonia, nemulțumit de politica pro-otomană a lui  Aron Vodă și Petru Cazacu. În Polonia, Regele Sigismund al III-lea l-a înnobilat, iar Luca Stroici i-a promis că va scrie o Cronică a Moldovei pe care i-o va dărui. S-a împrietenit cu Stanislaw Sarnicki căruia i-a povestit despre originea latină a poporului român și i-a oferit rugăciunea ,,Tatăl nostru” tradusă din limba latină și scrisă cu litere latine, pe care acesta a editat-o în anul 1584, în vasta lucrare ,, Corpul legilor polone”. La pagina 1224, Stanislaw Sarnicki  scria  ,,Orațiunea duminicală  românească”, adică ,,Tatăl nostru”, menționând că i-a fost dată cu autograf de Marele Logofăt Luca Stroici, în timpul Seimului  din anul 1693, motivând publicarea ei pentru ca orice cititor ,,să-şi formeze o idee despre originea poporului român. Aceasta e limba italiană cea veche, după cum a modificat-o seculara invaziune a goto-vandalilor în Italia (...) Dar despre originea acelui popor vei găsi lucruri mai clare în Cronica mea."

Mănăstirea Dragomirna

  Luca Stroici a fost primul dregător care și-a semnat  cu litere latine actele Cancelariei Domnești, susținând că în scrierea limbii  române trebuie să se folosească alfabetul latin.Primul act semnat de Luca Stroici cu litere latine este din data de 9 martie 1580. El a fost posesorul unei mari biblioteci ( o parte dintre cărți le moștenise de la tatăl său), pe care a dăruit-o Mănăstirii Dragomirma, a cărui ctitor este. B.P.Hașdeu a identificat, la Lemberg, catalogul acestei mari biblioteci. Legat de ctitoria Mănăstirii Dragomirna,  Sfântul Petru Movilă consemna că ,,acest Stroici, nedorind laude trecătoare ale oamenilor, cu care unii s-au deprins să dea pierzaniei răsplata Domnului pentru osteneală şi virtuţile lor, ci căutând să ia cinstire de la Dumnezeu, Cel Care cunoaşte tainele inimilor omeneşti, i-a dat cu jurământ acestui mitropolit (Anastasie Crimca n.n.), fără să ştie nimeni, cu câţiva ani înaintea morţii sale, ca să ridice o mănăstire ca din partea sa şi n-a spus nimănui că o zideşte cu averea lui, după cum a şi făcut; a zidit o mănăstire mai mare şi mai frumoasă decât toate câte sunt în Moldovlahia, a împodobit-o cu mult aur şi argint, cu multe odăjdii sfinte şi a îmbogăţit-o cu sate şi vii.” De asemenea, a coordonat crearea și scrierea manuscrisului miniat pe pergament, ,,Apostolul”, care cuprinde ,,Faptele Apostolilor” și ,,Epistolele”, pe care Mitropolitul Anastasie Crimca l-a dăruit Mănăstirii Dragomirna. Astăzi, această capodoperă a artei miniaturale moldovenești se află  ( după cum e și firesc!) la Viena, ca, de altfel, multe alte comori culturale dacice, romane, românești luate de austrieci în timpul dominației lor asupra Transilvaniei și a Bucovinei.

Pe curând, 

Earnest

 Bibliografie selectivă:

Gh.Pungă, Contribuții la biografia marelui logofăt Luca Stroici, în Arhiva Genealogică, Editura Academiei Române, Iași, 1994; 

Alexandru I. Gonța, Un așezământ de cultură de la Alexandru Lăpușneanu pe Vale Secului înainte de ctitoria lui Nistor Ureche. Schitul lui Zosin, în Studii de Istorie Medievală, Editura Dosoftei, Iași, 1998