,,Niciodată nu mi-ar fi voia să lipsesc cu toată inima și sufletul ... să privez cât mi-e puterea și lucrul, la toate cele ce sunt de treabă și de folos cinstitului și sfântului nostru neam... din carele mă trag și eu.” ( Mitropolitul Ungrovlahiei Ștefan I)
Luna Aprilie începe în fiecare an cu Ziua Internațională a Păcălelii ( despre originea acestor păcăleli am scris pe acest blog, pe 1 aprilie 2011, zi în care Guvernul ne anunțase ieșirea din recesiune cu creșterea prețurilor la gaze, electricitate, carne, închiderea unor spitale și neaplicarea hotărârilor judecătorești, privind creșterea salariilor cadrelor didactice; cred că pe propria noastră piele, constatăm că istoria se repetă; atunci, speram ca anunțurile să fie o păcăleală, dar n-a fost să fie, după cum nu este păcăleală știrea, din ziua de 1 aprilie 2026, că România a pierdut procesul cu Compania Farmaceutică Pfizer !) Astăzi, este Ziua NATO în România și Ziua Jandarmeriei Române, iar pe 7 aprilie este Ziua Mondială a Sănătății, urmată, de 8 aprilie care este Ziua Mondială a Rromilor. Pe 18 aprilie este Ziua Internațională a Monumentelor și Locurilor Istorice, pe 22 aprilie este Ziua Pământului, iar luna se încheie într-o veselie totală, cu Ziua Mondială a Dansului.
Eram studentă, când pe 1 aprilie 1979, în urma unui referendum, Iranul s-a proclamat republică islamică și nu a fost o păcăleală!
Bobul de istorie
Pe 6 aprilie 1585, Petru Cercel, după doi ani de domnie în Țara Românească, aflând că boierii, supărați de reforma sa fiscală, au pus la cale mazilirea sa, și-a luat averea ( îngrămădită în 43 de care) și a plecat în exil în Transilvania.
 |
| Petru Cercel (1583-1585) |
În ultimii săi ani de viață, a avut parte de trădări: a fost trădat de apropiații săi în exilul din Transilvania, fiind întemnițat la închisoare din Mediaș și apoi la una din Maramureș, de unde a evadat, coborând pe o funie ( o parte din avere sa i-a fost furată, iar alta confiscată de Sigismund Báthory). A fost, de asemenea, trădat de turci, a fost întemnițat la Edicule, după care i s-a spus că va fi dus în exil în Insula Rodos, unde fusese exilat în tinerețe, dar a fost omorât pe corabia pe care fusese îmbarcat și aruncat în apa Strâmtorii Bosfor. Astfel, a sfârșit, în anul 1590, la vârsta de 45 de ani, un domn pe care boierimea nu era pregătită să-l accepte și despre care nu se știe, dacă trupul său a fost găsit și înmormântat creștinește, pe undeva.
Bobul de cultură
Pe 25 aprilie 1688, a trecut spre cele veșnice Mitropolitul Ungrovlahiei Ștefan I (1648 -1653 și
1655-1688). El a fost înmormântat la Biserica Mitropoliei din Târgoviște. Pe lespedea sa scrie în limba română: ,,Supt această piatră odihnesc oasele preasfințitului Kir Ștefan Mitropolitul Țării Românești...” El a fost numit, în anul 1648, de către Domnul Matei Basarab, Mitropolit al Ungrovlahiei. Mitropolitul l-a susținut pe Matei Basarab în întraega sa activitate politică, legislativă și culturală. Nu vă voi relata despre întreaga sa activitate ca mitropolit, ci despre una dintre operele sale , ,,Slujebnicul” . Mitropolitul Ștefan I a fost un susținător al tipăririi cărților religioase și a susținerii slujbelor religioase în limba română. Deoarece, pe manuscrisul ,,Slujebnicul” nu este trecută data finalizării acestuia ( după cum nu este trecută nici pe primul manuscris în limba română scris cu litere latine, ,, Codicele Todorescu”, 1570-1573), m-am gândit să profit de data la care a murit vrednicul mitropolit, ca să scriu câteva cuvinte despre unul dintre cele mai frumoase manuscrise, care, din fericire, se păstrează în România, la Biblioteca Academiei Române. ,,Slujebnicul” conține 114 file de hârtie cu text în limbile slavonă, greacă și română cu litere chirilice, cu ornamente și miniaturi. Este o capodoperă a artei miniaturale românești de la sfârșitul secolului al XVII-lea, ce îmbină trăsăturile artei miniaturale occidentale cu cele bizantine și cu gravura tipografică. Nu este trecut pe prima pagină numele miniaturistului. ,,Slujebnicul”, pe lângă cele două Liturghii ale Sfinților Ierarhi Ioan Gură de Aur și Vasile cel Mare scrise în limbile slavonă și greacă, cuprinde, să spunem în terminologia contemporană, proceduri/metodologii scrise în limba română, privind rânduieli ale slujbelor, ce trebuie să facă și ce trebuie să spună preotul în timpul slujbei, cum să se hirotonisească un mitropolit, care trebuia să spună în fața domnului Crezul în limba română ( Mitropolitul Ștefan este primul traducător în
limba română a Crezului). Această rugăciune trebuia rostită în limba română și la Botez. Specific acestui manuscris sunt majusculele care sunt realizate la începutul fiecărei rugăciuni, reprezentând o largă gamă de flori, animale reale și fantastice, pe Iisus Hristos , pe Fecioara Maria , sfinți și scene religioase, cum ar fi, ,,Cina cea de Taină”, la majuscula P. De asemenea, manuscrisul impresionează prin desenele executate cu penelul în alb, negru și aur, prin culorile calde folosite în realizarea majusculelor, prin chenare efectuate după modelul tipăriturilor, ce încadrează portretul unui personaj , pe o pagină întreagă, dar, mai ales, prin aurul întrebuințat , nu numai cu rolul de împodobire, ci și cu unul cromatic, creând armonie între culorile calde. De câte ori mă uit la reproducerile unor pagini din acest manuscris din cartea ,, Slujebnicul Mitropolitului Ștefan al Ungrovlahiei”, mă străduiesc să deslușesc simbolistica florală și animalieră a majusculelor.
.JPG) |
| Schitul Crasna. Tabloul votiv cu Domnul Matei Basarab și Mitropolitul Ștefan I |
1655-1688). El a fost înmormântat la Biserica Mitropoliei din Târgoviște. Pe lespedea sa scrie în limba română: ,,Supt această piatră odihnesc oasele preasfințitului Kir Ștefan Mitropolitul Țării Românești...” El a fost numit, în anul 1648, de către Domnul Matei Basarab, Mitropolit al Ungrovlahiei. Mitropolitul l-a susținut pe Matei Basarab în întraega sa activitate politică, legislativă și culturală. Nu vă voi relata despre întreaga sa activitate ca mitropolit, ci despre una dintre operele sale , ,,Slujebnicul” . Mitropolitul Ștefan I a fost un susținător al tipăririi cărților religioase și a susținerii slujbelor religioase în limba română. Deoarece, pe manuscrisul ,,Slujebnicul” nu este trecută data finalizării acestuia ( după cum nu este trecută nici pe primul manuscris în limba română scris cu litere latine, ,, Codicele Todorescu”, 1570-1573), m-am gândit să profit de data la care a murit vrednicul mitropolit, ca să scriu câteva cuvinte despre unul dintre cele mai frumoase manuscrise, care, din fericire, se păstrează în România, la Biblioteca Academiei Române. ,,Slujebnicul” conține 114 file de hârtie cu text în limbile slavonă, greacă și română cu litere chirilice, cu ornamente și miniaturi. Este o capodoperă a artei miniaturale românești de la sfârșitul secolului al XVII-lea, ce îmbină trăsăturile artei miniaturale occidentale cu cele bizantine și cu gravura tipografică. Nu este trecut pe prima pagină numele miniaturistului. ,,Slujebnicul”, pe lângă cele două Liturghii ale Sfinților Ierarhi Ioan Gură de Aur și Vasile cel Mare scrise în limbile slavonă și greacă, cuprinde, să spunem în terminologia contemporană, proceduri/metodologii scrise în limba română, privind rânduieli ale slujbelor, ce trebuie să facă și ce trebuie să spună preotul în timpul slujbei, cum să se hirotonisească un mitropolit, care trebuia să spună în fața domnului Crezul în limba română ( Mitropolitul Ștefan este primul traducător în
 |
| Majuscula G |
Pe curând,
Earnest
,,Răsai, răsai, răsai”, versuri Grigore Vieru, muzica Ion Teodorovici, interpretă Doina Teodorovici, pe
https://www.youtube.com/results?search_query=răsai+răsai+răsai
2 comentarii:
Foarte interesant
😀🎩
Trimiteți un comentariu